vineri, 14 iunie 2013

Lectura de poezie la Erland Lee Home - in Stoney Creek, Ontario. Cascada Niagara




Duminica 16 iunie 2013, are loc la muzeul Erland Lee din Stoney Creek, in sudul Ontario-ului o lectura de poezie dedicata naturii si poeziei rurale canadiene.

Voi citi si eu versuri la aceasta lectura de poezie - un ciclu de sase poeme pe care le-am scris special pentru a raspunde  - in mod liric - la tema anuntata, o tema care mi se pare extrem de incitanta.

Titlul  ciclului de poeme este "An Invitation to Niagara Falls"/Invitatie la Cascada Niagara.

Cascada Niagara se afla destul de aproape de muzeul Erland Lee, dar desigur cascadele din poezii, sant fractional "adevarate", restul fiind, - nimic nou aici -  un joc de ape si imaginatie.



miercuri, 20 februarie 2013

Doar un studiu


"Imi placeau picturile idioate, fatadele de porti, decorurile, panzele de saltimbanci, insignele, firmele populare; literatura demodata. latina de biserica, cartile erotice lipsite de ortografie, romanele stramosilor, povestile, cartulicile de copii, opere vechi, refrene naroade, ritmuri naive.

..............................................................................................

La inceput era doar un studiu. Scriam taceri, nopti, notam inexprimabilul.
Fixam vertijii. "



Arthur Rimbaud - Deliruri - II Alchimia verbului.



 
 
 

vineri, 25 ianuarie 2013

Note de conversatie si poezie scotiana

File:PG 1063Burns Naysmithcrop.jpg
 
 
Pe 25 ianuarie e celebrata in Scotia si in multe locuri din lume, printre care si in Toronto ziua "Robbie Burns": ziua de nastere a poetului Robert Burns (n.1759).
 
In aceasta zi, cateva note de conversatie -  din poezia lui Robert Burns.
 
O expresie folosita destul de frecvent in mass-media in America de Nord  e:
 
the best laid plans  <------> cele mai grozave planuri.
 
cu conotatia urmatoare:
 
Cele mai grozave planuri se duc adesea de râpã .
 
E o expresie care isi are obarsia in poezia "Soarecele" (To a Mouse)  de Robert Burns,
dintr-o suita de versuri situate spre finalul poeziei.
 
Titlul romanului "Oameni si soareci"  (Of Mice and Men) de John Steinbeck e si el inspirat din acest fragment de versuri:
 
The best-laid schemes o' mice an' men
Gang aft agley
 
Cele mai grozave planuri de oameni si soareci
Se duc adesea de râpã .

__________________________________________________
Dans traditional scotian:
 
 


sâmbătă, 19 ianuarie 2013

Arta romanului: Jean-Pierre Milovanoff

Jean-Pierre Milovanoff e un romanicer, poet si dramaturg francez contemporan, recipient a mai multor premii literare importante.

 Cartile sale au fost traduse in numeroase limbi, dar inca nu - se pare - in limba romana.

Nascut in 1980 la Nîmes, in Franta, Jean-Pierre Milovanoff e un autor prolific; proza sa se inscrie, plina de eleganta, in noul val de romane franceze  al caror autori ne poarta in intrigante directii in literatura: Muriel Barbery, Nicolas Fargues, Annie Ernaux si David Foenkinos.


Cel mai recent roman al lui Jean-Pierre Milovanoff -  "Iarna unui egoist si primavara care a urmat"  (LʻHiver dʻun égoïste et le printemps qui suivit - Grasset, 2012)  - ne dezvaluie cateva din tehnicile literare favorite ale autorului: 
  • personaje care, asemenea portelanului vechi, sant adesea 'ciobite la margini' si ale caror imperfectiuni constituie liantul naratiunii
  • capitole de roman scurte si temperate 
  • geografii ale unor arii locale/restranse descrise cu precizie de desenator - peisaje inspirate poate din copilaria si adolescenta scriitorului.
Misha Miriaki, protagonistul romanului "Iarna unui egoist si primavara care a urmat" se intoarce in provincia natala, Languedoc, dupa ce a petrecut multi ani in Japonia.

Monologul sau literar, sobru si hilar, ne poarta prin povestea 'reaclimatizarii' sale in Franta, intr-o maniera plina de verva si ironie discreta. 


S-ar putea crede ca turul de forta din "Iarna unui egoist si primavara care a urmat" e descrierea pluri-dimensionala si obsedanta a imprejurimilor orasului Montpellier:

"Ajunsesem aproape de farul din Bélugue, care a incetat sa functioneze in anii saizeci.
Vantul adunase cantitati enorme de nisip langa baza sa.
Alte dune crescusera, incet-incet la scurta distanta de cladire.
Caracasa unui pescarus era dovada unei lupte acerbe pierduta in fata unui pradator flamand-  o pisica salbaticita sau poate o vulpe.
Invingatorul lasase in urma doar un ghem de pene, ghearele si ciocul galben al pasarii.
Am facut cale intoarsa si ne-am indreptat spre oras urmand linia tarmului."

Ultima pagina din roman e un poem a carui strofa finala ar putea fi tradusa ca:

" Noaptea cade peste noi, in mod inexorabil.
Soarele e ca un bou in grajdul sau.
Mainele noastre copilaroase se cauta sub masa instelata
Unde moartea cerne fire de nisip."


 (Credit pentru fotografia copertei:
cu mutumiri).

Postul de mai sus e pentru Cella, cu care impart o afinitate pentru bloggerit si anotimpuri egoiste.

Blogurile Cellei:

http://bloglenesrau.wordpress.com/

http://blogulucella.blogspot.ca/ 

http://cella-blogoblomovian.blogspot.ca/
 
 
 

Articole din Arta Poezie

Arta Poezie

Cele mai cititie posturi in ultima luna