marți, 27 octombrie 2009

Luni si marti


Doua zile de toamna asemanatoare prin luminozitatea lor aurie roscata, temperate de o vreme blanda, nici racoare nici cald – un timp de linie dreapta si stralucitoare.

Doua zile foarte diferite, nonetheless.
Luni – de dimineata devreme pe strada, martora a sfirsitului de rasarit si invaluita de petece diafane de roz in momentul in care balanta dintre rasarit si zi inclina definitiv spre cea din urma.

Invocand fireste in acest moment sintagma mitologica cunoscuta – Aurora ‘cu degete roz’.

Si mai ales venindu-mi in minte citeva randuri ale lui Francoise Sagan care vorbeste in romanele ei de nuantele unice de roz, albastru si (aproape) mov ale Parisului la rasarit.
Brusc mi se face dor de aceste nuante, pe care cred ca le-am inregistrat prin prisma randurilor lui Sagan si mi se face dor de romanele in sine : La laisse (Lesa) si Chagrin de passage (Tristete trecatoare).

Daca ar fi sa compar note cu Sagan, as zice ca aurora toronteza e, in nuante, cu mult mai roz – un roz diafan, filtrat prin nori si frunze de artar rosii burgundii, decit paleta aurorei parizienei care vireaza spre lilas. (Sau asa mi-o inchipui).

Marti – pe strada mai tirziu, o zi in care soarele e o masa globulara acoperita de o ceata transparenta, care nu-i rapeste din luminozitate, dar care (ceata) ii dai aspectul unui soare in rotocoale, in maniera tablourilor lui Turner.
Nu stiu daca ceata e un benign nor de toamna sau pur si simplu smog.

Incerc sa memorez aceste doua zile, in care nu numai  momentele zilei sint diferite, dar si strazile si crampeiele de peisaj citadin pe care le observ. Neavand talentul si inspiratia lui Monet e greu sa imi inchipui ca in aceste zile as putea sa notez, ca el, pictand capite de fan la Giverny, vibratia atmosferei, vibratia detaliului, a luminii, a unghiului de vedere.

Asa ca ma multumesc sa scriu despre aceste doua zile aici, in blog.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Articole din Arta Poezie

Arta Poezie

Cele mai cititie posturi in ultima luna