Sampanie - Un poem de Anul Nou

 Sampanie

In roi de albine, bile imperfecte,
perle baroce
fac valuri  in cupe cu mister.

Tu esti acolo, prezenta ta ma-mbata -
cochilie timida,transparenta
in melcul iubirii ce desface
sidefuri si spirale
spre spatii cu frontiere neancercate.

Eu sant aici, o soapta in dogoarea cuvintelor,
buze razvratite,
cu care astept secunda finala
a acestui an de gratie,
inainte sa-ti pot explica iubirea, in focuri de artificii
si ceasornice stangace. 

Stil

"Le style n'est rien, mais rien n'est sans le style".

(Stilul e un nimic, dar nimic nu exista fara stil).

Un citat din Rivarol de  aici.

Poezie turtita la margini

Capatana mea, retezata de invizibila ghilotina a metaforelor, se rostogoleste pe podea.   

M-am scufundat in carti de poezie in ultimele zile si mi se pare ca ma aflu la fundul unui cazan urias cu apa inghetata si intunecata care da pe afara.

Unde ma duc oare de aici, dupa ce am citit bloguri, reviste si palimpseste intortocheate – doar ca sa absorb emotii inselatoare din paduri vrajite de cuvine? 

Cele cateva poeme pe care le-am rasfoit imi par turtite la margini in seara asta si ochelarii imi sant deja pe jumatate aburiti.

Dar recunosc ca sant poate si stari sufletesti mai dificile in jur.

Astfel de stari sufletesti le numim pe scurt ‘realitate’. 

Cum sa nu te intepi in acele de brad

 

Zile in parfumul difuz al acelor de brad – o unda de padure bantuie prin colturile casei.

Zile de emotii in care incerc sa-mi gasesc locul in casa, in vraistea de sentimente care ma napadesc.

Incerc sa fiu atenta la ceea ce spun fiintele cele mai importante din viata mea, in a caror prezenta ma incolacesc, ca un fluture in crisalida. E sarbatoare, un moment pe care l-am asteptat cu multa nerabdare.

Dar, oricat de precauta as fi, adevarul incepe sa iasa incet-incet la iveala.

Nu ma angrenez in ceea ce se petrece in jurul meu. 

Dimineata, in timp ce ne adunam la dejun, imi bazaie prin creier poezia cu marfar a lui Marian Vasile (Martian Alexandru).

Le pranz, sant intr-o valtoare intunecata, purtata de curentii din strofele  lui Sylvia Plath. 

Miina mi se crispeaza mecanic pe furculita.

Zambesc cu un aer complice,  in timp ce in gand ma misc in cadenta versurilor din scena vrajitoarelor din Macbeth (Actul I, Scena I).

Cineva, in jurul mesei, sesizeaza ca sant cu gandurile in alta parte si ma recheama la ordine.
Uff, cat pe aici sa ma dau de gol. Tocmai frunzaream, in interior, poemul Caesarion al lui Kavafis.

Am scapat din incercuire, e randul desertului.
Dar nu e  prea multa speranta, intrucat mi-am amintit de cateva crampeie din poeziile Vasile Voiculescu.

Zambesc.

Revista presei poetice - Southern Poetry Review # 47:2

Numarul 47 :2, al revistei Southern Poetry Review (SPR) publicata bienal, este o culegere de poeme orchestrata de editori in tranzitii subtile de motive poetice.

Culegerea debuteaza cu un grup de cinci poezii, urmata de poemul « Slow Fuse Around the Cranium » de Elton Glaser, poem care a castigat premiul de poezie  Guy Owen Prize in 2009.

Un poem, scris intr-o vena de umor si lirism, al carui final e poate unul din punctele cheie ale poemului :

« The future might ring in the rich bronze
Midnight tone of some Mongolian death gong… »

(Viitorul ar putea sa aduca ecoul de miezul noptii in
ton the bronz, adanc, al unui gong de moarte mongol).

Sau poate ca nu.
Poate ca de fapt punctele cheie se insiruie inainte de final,  intr-o strofa anterioara in care autorul spune:

« …when I can
Flay myself in the doldrums of my own home?»

( ..cand as putea
Sa ma biciuesc in langoarea casei mele?)

O poezie cu tema si imagini surprinzatoare, « Cleaning the Mermaid » (Curatand Sirena)  de William L Ramsey se afla la pagina 17. Trebuie sa marturisesc ca aceasta poezie a fost cea care m-a impresionat cel mai mult prin imagistica, tratament stilistic si poetic, tratament pe care il consider unic in ansamblul, de inalta calitate de altfel, al revistei.

Fara a intentiona sa dezvalui continutul poeziei, pentru ca as ruina tensiunea poetica, as vrea sa citez aici cateva versuri care pot sa dea o idee despre tema ei, dezvoltata in trei strofe.

Iata inceputul primei strofe :

« What to say of it, the fish part,
    that does not sound like
    any fish : rough to the fingers… »

(Ce sa spun de ea, de partea de peste
    care nu pare sa sune, 
    ca pielea vreunui peste.. )

De notat ca aceasta introducere in forta, e urmata de o a doua strofa, de o expresivitate pur si simplu covarsitoare al carei final e un varf de munte al unui crescendo de metafore.

Odata ridicata la o astfel de altitudine poetica, greu sa mai poti indura banalitati.

Dar din fericire, alte poezii continua sa mentina altitudinea impusa de « Cleaning the Mermaid ».
Dintre ele as vrea sa mentionez « Burning Down the Camper » de Mark Jay Brewin, JR. Aceasta poezie e o simfonie in care duritatea realitatii, in toate amanuntele ei aspre, ne da in finalul poemului o sansa de evaziune in ceea ce poeti din generatii mai vechi numeau "sublim".

Ut pictura poesis - arta in registre paralele, si un vernisaj virtual

De cateva saptamani, Tatiana si cu mine am discutat despre o colaborare artistica, pe care o tot plasam sub zodia cuvintelor lui Horatiu, "ut pictura poesis" - cum e pictura, asa  sa fie si poezia.

De fapt este o incercare de a construi, sau de a reconstitui stari artistice similare  prin mijloacele a doua arte diferite: pictura si desen in cazul Tatianei, si poezie, in cazul meu. 

Tatiana arunca un val de schite si miscare deasupra lumii - eu incerc sa-l transpun in cuvinte, si sonoritati si sa evoc aceeasi stare, intr-un reflex sinestezic prin care desenele ei si cuvintele mele fuzioneaza, devenind una - o singura traire.

Ut pictura poesis. 

Si in acest exercitiu, cel mai important element pentru noi doua este joaca. 

Putem, amandoua, intr-un fel de joaca-munca, sa gasim o multumire comuna. Sau, ca sa revin la titlul postului, in paralel. 

In spiritul acestei joace, va invitam la deschiderea blogului nostru comun...click aici pe http://art-poesie.blogspot.com pentru a vedea cam ce ne-am propus.

Prima serie de desene-si-poeme, se deschide cu un "subiect" propus de Tatiana - jocul ielelor. 

Speram sa va placa...

Despre poezia canadiana contemporana

Un web site care are resurse extrem de interesante despre poezia canadiana contemporana este cel al Universitatii din Toronto.

In ceea ce ma priveste sant o admiratoare a poeziei scrise de Jane Urquhart .

Intentionez sa scriu  despre valentele unice ale acestei poezii intr-un post viitor.

Inukshuk si Inunnguaq (din nou)

Cateva poeme in engleza despre inukshuk si inunnguaq pe care le-am scris recent sant postate aici in web site-ul --> The Inukshuk 

Despre inukshuk si inunnguaq si ce reprezinta am scris intr-un post anterior --->link

Zile de haiku

Sant tot felul de zile in viata.

Unele dintre ele sant zile in care totul se desfasoara  rapid.

Astfel de zile sant caracterizate prin concizie si structura in activitatile noastre cotidiene.

Zilele acestea par pudrate cu un iz de  mister si previzibilitate, asemanatoare unei formule de poezie japoneza haiku : un ritm de 5-7-5 silabe -  si gata, totul  s-a terminat.

(Inclusiv acest post).

Furtuna de zapada

A sosit peste noi o furtuna de zapada intensa amestecata cu ploaie. Vant. Cer gri-opac, mai nimic nu se distinge in jur.

Harti cu fronturi de aer in sus in jos, reportaje cu troiene de zapada, autostrade inzapezite, si mai ales noi toti surprinsi-si-neconvinsi de aceasta invazie in alb care nu ne lasa in pace.

Greu sa te obisnuiesti cu gandul ca e iar iarna. 

Scrima poetica

Vreau doar sa notez un dialog in poeme in franceza  intre autorul situ-lui web http://www.lezardes-et-murmures.com/- Loran - si mine,  Irina, pe web site-ul http://poesiecanadienne.blogspot.com/.

Acest dialog (ale carui detalii sant date si aici) este, daca vreti un exercitiu de scrima poetica in poeme. 

Iata cateva din poemele mele.

1.    L’Identité Algonquine  (identitatea Algonquina)
2.    Lampe d’Aladin (Lampa lui Aladin)
3.    Coup de canon (Lovitura de tun)
4.    Roture

  Puteti urmari acest dialog pe web site-ul lui Loran la  http://www.lezardes-et-murmures.com si pe web site-ul meu http://poesiecanadienne.blogspot.com/

Manusi

A venit iarna, si primul semn e ca trebuie sa port manusi.
Iarna mi se pare, ca anotimp, absolut ingrozitoare, dar manusile imi plac.

Manusile de toate felurile ma incanta cu senzatii tactile:  puf de piele subtire, catifelata, lucioasa si rece, dublata si calda, moale si aspre.


Manusi lungi pana la cot, de petreceri si nunti, perfect inutile, in afara cutiilor in care le poti pastra, ca pe niste billet-doux.

Pe urma, manusile de lana sau acryl, rugoase in majoritatea cazurilor, care se uda repede in zapada si te fac sa degeri. 

Manusi cu degete taiate, ale caror varfuri decapitate atarna prinse de restul de material. Moderne de altfel dar, saracele de ele, atat de urate.

Si tot gandindu-ma la manusi, imi apar in minte manusi crosetate de dantela si fir (in stil Victorian) associate cu palarii
cu boruri largi si evantaie.

Evantaie….briza….palarii de soare.

Vrand-nevrand, am ajuns iar la vara.

Poezia lui Seamus Heaney si Marin Sorescu

Imi amintesc foarte bine primul meu contact cu poezia lui Seamus Heaney.

La bibiloteca de cartier, intr- sambata dupa-amiaza, tragand de un volum de poezii al lui John Donne, am rasturnat din greseala o carte de poezii a lui Seamus Heaney.

Inainte sa o pun la loc, am rasfoit-o.

Dupa primele patru randuri am avut senzatia ca sangele mi-a inghetat brusc in vine si ca pamantul s-a oprit din rotatie. 

Am devenit dintr-o data si  fara nici un reper, aruncata intr-un ‘ceva’ fara nume, vast si puternic, care, asemenea valurilor din copilarie de la Eforie Nord, m-a dat la fund si m-a acoperit, nimicindu-ma.

Pe urma, dupa ce am dus cartea acasa, m-am lamurit ce si cum. Seamus Heaney, poet de origine irlandeza, e laureat al premiului Nobel pentru literatura. Cateva detalii despre viata si opera lui aici (in engleza) ->http://en.wikipedia.org/wiki/Seamus_Heaney

Iata oateva fragmente in traducere din « Bogland » (Tinutul de mlastina).

As vrea doar sa notez cateva teme constante in poezia lui Seamus Heaney : mlastina, turba, vazul/viziunea poetica,  apa, - teme care apar si in poezia de mai jos si care redau peisajul plin de mister si umbre al Irlandei. 

Si o alta nota – ceea ce da, dupa parerea mea, nota de perfectiune in poezia lui Seamus Heaney e echilibrul de structura clasica : « naratie » poetica plina de simplitate,  imbinata cu metafore fulgurante.  

Ma intreb neancetat care dintre poetii romani este mai aproape de poezia lui Seamus Haeaney - ca afinitate literara. Si poate ca raspunsul ar fi Marin Sorescu. Seamus Heaney include o poezie de-a lui Marin Sorescu (in traducere)  intr-una din cartile lui, o indicatie ca o astfel de afinitate poetica a fost deja recunoscuta. 
Al doilea argument ar fi ca poeziile lui Marin Sorescu au o structura similara: o alura de 'naratiune' poetica inselatoare care atrage cititorul in cursa metaforelor.

"Bogland" de Seamus Heaney–text in engleza




Tinutul de mlastina

                              de Seamus Heaney

 
"Noi nu avem preerii care sa taie
Un soare urias in doua pe-nserate -
Pretutideni vazul accepta
Orizontul incercuitor,

Si e atras in ochiul de ciclop
Al unei berete. Tinutul nostru neanconjurat de nimic

E o mlastina care se tot coace
Intre privelistele soarelui."

Luna

O seara cu luna plina, enorma, In Toronto, acoperind aproape o jumatate de orizont.
 

O luna plina pare sa aiba proprietatea de a ma reduce la un numitor simplu (alb-orbitor de cele mai multe ori), de muzicalitate, indiferent daca ma aflu  sau nu in preajma unui pavilion de muzica, ca cel plin de reverie din desenul  din postul de mai jos.


Beethoven, Chopin, Schumann – fara indoiala genul de muzica ‘dezordonat-ordonata’ care evoca luna.

La inganarea noptii cu ziua (care nu mai e asa departe) mi se pare insa ca muzica cea mai potrivita ar fi cea a lui Debussy.

In ultimul an am inceput sa fiu atrasa de muzica lui Debussy, de preludiile lui, pe care le redescopar si care mi se par de o nesfarsita creativitate, extrem de surprinzatoare, pline de libertate artistica.

Un fel de punte intre doua lumi, de double entendre.     

Un link aici http://ro.wikipedia.org/wiki/Claude_Debussy

Pavilion de muzica

« Ut pictura poesis »… Cum e pictura asa sa fie poezia…in cuvintele lui  Horatiu in Ars Poetica.

Dar n-ar trebui  si reversul sa fie adevarat….poate cum e poezia ar trebui sa fie pictura?…Hmmm…

Fara sa incerc sa descurc aceasta dilema aici, semnalez doar  prezenta unor stari poetice pe care le intrezaresc in creatia unei pictoritede origina romana stabilita la Berlin.

Iata-le pe cateva dintre creatiile ei in linkul de aici
http://artwork-tatiana.blogspot.com

Favoritele mele sant:
Kavalierhaus in Berlin-Pankow
Hoffnungskirche in Berlin-Pankow
Musikpavillon im Bürgerpark Berlin-Pankow

E usor de ghicit de ce. 

Pe langa poezie, un fel de mister, un fel de zambet plin de ironie se imbina cu esenta unui   penel plin de rigoare si gratie.