duminică, 17 ianuarie 2010

Mozart @254 si muzica de iarna


Greu sa mai scrii despre altceva decat despre suferinta, disperare si speranta vazand imaginile din Haiti.
Am vrut sa scriu despre Mozart si muzica lui, dar, dat fiind ce se petrece cu atatia oameni, si copii (mai ales copii)  mi se pare un exercitiu absolut fara noima.
 

Poate ca tocmai muzica lui Mozart isi are loc in aceasta diperare fara margini, muzica al carei har poate pasi peste haul deschis de absurditate si durerere.

Am asistat zilele acestea la un concert din seria Mozart @254 dirijat de Peter Oundjian, director muzical al Orchestrei Simfonice din Toronto (TSO) in al carei program au figurat Simfonia 25 in sol minor K. 173dB, Concertul de horn numarul 2 in mi bemol K.417, aria « Ch’io mi scordi di te…non temer amato bene » si Concertul de pian nr. 21 in do major K. 467.

Simfonia 25 (a carei prima miscare a fost folosita ca fundal muzical in filmul « Amadeus ») m-a surprins prin interludiul plin de gratie din menuet (partea a IIIa ), o oaza de plutire si curaj artistic.

Concertul 21, face parte dintr-o suita de 12 concerte de pian pe care Mozart le-a compus si organizat el insusi (cu succes de altfel), adesea sub forma de abonament, ca sa se poate intretine (tot cu succes) dupa ce-si pierduse serviciul din slujba arhiepiscolului de Salzburg.
Andante-le (a IIa  parte a concertului) este o melodie ultra-cunoscuta, folosita in filmul suedez Elvira Madigan in 1967, motiv pentru care si concertul este uneori numit Concertul 21, Elvira Madigan.
In urma cu multi ani, cand am ascultat acest Andante in concert, mi s-a parut (probabil datorita faptului ca este o melodie cunoscuta, oarecum extrapolata din ansamblul concertului) o melodie incarcata de un anumit manierism.
Acum cateva zile, Andante-ul mi s-a parut modern, inaripat, si profund.

La sfarsitul concertului, un tunet de aplauze a rasunat in sala. Audienta in picioare, zambind, imbratisari pe scena, si fireste un succes cu totul meritat.

In zarva finalului de concert, m-am gandit ca cel caruia ii erau cu adevarat dedicate aplauzele, in tot entuziasmul lor – Wolfang Amadeus – lipsea din sala.

De aceea am scris acest post.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Articole din Arta Poezie

Arta Poezie

Cele mai cititie posturi in ultima luna