marți, 23 martie 2010

O invarianta a limbajului poetic


Sant cateva invariante ale limbajului poetic, indifferent care e timpul, locul sau maniera in care e scrisa o poezie. 

Una dintre ele este  tacerea.
O poezie e facuta in mod egal din taceri si cuvinte.

Pauzele, haurile de sunete si litere, valtoarele de fractiuni de secunda si respiro-uri distrug si reconstruiesc ritmul interior din care e facuta carapacea unei poezii.

Alegerea daca aceste pauze deliberate constau in  virgule, puncte, liniute, spatii albe, intreruperi de cuvinte sau alte simboluri, e lasata la imaginatia scriitorului.

Un cititor percepe tacerea in poezie in propriile lui/ei co-ordonate, in timp ce descifreaza armonia cuvintelor.

Tacerea e intervalul dintre doua batai de inima,  si, in poezie, echivalentul unui pizzicato.


2 comentarii:

  1. Citindu-te, imi gasesc un fel de liniste.

    Pentru ca ai fel, care nu ma gandeam ca exista-aduni, in poeme, idei despre ce si cat inseamna logica, psihologia, metrica, toate, la un loc.
    In metafore limpezi. Muzicale.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc Gina. Si mie imi pace ce scrii tu pentru ca in toata concizia si punctuatia ta razbate amprenta personalitatii tale, o 'cheie' unica de cuvinte si ritmuri. Imi trebuie mai mult decat locul restrans de chenarul unui blog ca sa spun tot ce imi place, si ceea ce imi place cel mai mult e ca de-abia sant la inceput, si ca realizez ca sant foarte multe de inca descoperit pe blogul tau - si nu numai.

    Numai bine.

    RăspundețiȘtergere

Articole din Arta Poezie

Arta Poezie

Cele mai cititie posturi in ultima luna