joi, 18 martie 2010

"O muzica a arbitrariului" - Seamus Heaney


17 martie (Saint Patrick’s Day), sarbatoare in Irlanda. Un prilej de a vorbi despre poezia lui Seamus Heaney.

Volumul de poezii “Seeing Things” de Seamus Heaney (Vedenii)  publicat in 1991, include patruzeci si opt de poezii grupate sub titlul “Squarings” (Pozitionari, as zice eu) si numerotate i la xlviii.

O suita de poezii, fiecare avand 12 randuri – 4 strofe de cate 3 randuri, intr-o formula de o eleganta aproape geometrica si, ca sa redau citatul autorului preluat de aici (Google books) –“formula de 12 randuri parea aproape arbitrara dar conducea la rezultate. 
Asa ca am adoptat-o, un fel de muzica a arbitrarului care e imprevizibila, care poate ingheta pe loc si cuprinde brusc o intrezarire a unui detaliu”.

“Squarings” (Pozitionari) e divizata in 4 parti, fiecare avand 12 poezii. 

Titlul ciclului de poeme, evoca patratul si geometria lui, de echilibru si egalizare si e sugerat de Seamus Heaney in  poemul iii:

“Squarings? In the game of marbles, squarings
Were all those anglings, aimings, feints and squints
You were allowed before you’d shoot”

"Pozitionari? In jocul de bile, pozitionarile
Erau toate acele triangulari, tintiri, fente si priviri piezise
la care aveai dreptul inainte sa tragi”

Prima parte din ciclul “Squarings” se intituleaza “Lightenings” (Iluminari).


Poemele din acest grup, se axeaza pe cateva teme:  transparenta, o lumina disociata in aschii de stralucire si miscare, ecouri reverberand prin lut spre larguri de mari si aer, si un efort de levitatie sustinut cu intentia de a defini si desfiinta ‘acoperisuri’ – poetice, fireste.

Traducerea poemului iv, din acest grup

iv

Sub propriul ocean, multimea
Din teatre romane putea sa auda
O alta miscare de pamant si mai puternica, apropiindu-se.

Parea un mesaj continuu intr-o scoica
Tinuta la ureche in apropierea marii:
Cuvinte vorbite pe scena ne ajungeau

Rezonand, in sus, prin peretii urnelor.
Cordonul de aer se dadea inapoi, un val dupa val
De guri clasice amplificate si disparute.

Cat de aeriana si telurica parea ziua acolo sus,
Dezgolita lumii, ametitoare, volatila
Si purtata ca debris-uri in maree sau muzica.

A doua parte a ciclului “Squarings” (Pozitionari) se intituleaza “Settings” (Decoruri).

E o incursiune in memorie in care imagini ale universului copilariei (tatal, peisajul inconjurator) vireaza in efigii de locuri si senzatii, din auriu angelic spre un rosu incins, de lava, si senzatie de mini infern, si din nou spre un echilibru de aer si apa in continua rarefiere.

Iata incheierea – ultimele versuri din poemul xi :

"Air and ocean known as antecedents
Of each other. In opposition with
Ominipresence, equilibrium, brim. "

"Aer si ocean fiind antecendentele
Unul celuilalt. In opozitie cu
Omniprezenta, echilibru, margine."

Partea a treia a ciclului “Squarings” (
Pozitionari) e “ Crossings” (Traversari).
 

Poemele din acest grup vorbesc despre o transformare interioara, de o renastere, de o intrare si iesire din cotloane sufletesti, explorate cu o senzatie de profunda pierdere pe un tarm aprope vecin Styx-ului prin care bajbaim in cautarea unei ‘traversari’.

“Running water never disappointed.
Crossing water always furthered something.
Stepping stones were stations of the soul.”

“Apa curgatoare nu dezamagea niciodata.
Traversarea apei aducea intotdeauna ceva.
Pietre pe care paseai erau puncte de sprijin ale sufletului”.

Partea a patra – ultimul grup de poeme -  se intituleaza, ca si intregul ciclu, tot “Squarings” (Pozitionari).

E un grup de  poeme sub lumina stelelor in care tinutul de mlastina revine obsesiv, ca un reper intr-un univers in continua miscare.

Traducerea uneia dintre poeziile care incheie “Squarings”:

xlvi

Aer de munte de la muntele din spate;
In fata, sfarsitul verii, campuri ingradite cu pietre;
Si intr-o casa acoperita cu ardezie, se aude scripca.

Ca o piatra plata aruncata peste suprafata apei la asfintit
Sau ireversibilul curent de aer, in alunecare, al pamantului plat
In fuga in spatele spatiului.

Muzica – a fost ea candva o dovada a lui Dumnezeu?
Atat timp cat incap in ea lucruri fara masura
Aceasta presupunere e valabila.

Asa ca lasati urechea sa fie atenta ca fereastra unei case de tara
In lumina placida, acolo unde extravaganta
Trecea, cu toate panzele sus, spre ceea ce ne doream.

(O versiune in engleza, putin diferita de cea de mai sus o puteti gasi --> aici).

2 comentarii:

  1. Mie mi-a placut traducerea, am preluat si ideea de sarbatoare in Irlanda, link-ind spre bloggul acesta. O zi buna!

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc de comentariu, si apreciez linkul. Si eu va citesc cu placere blogul.

    PS
    Am scris postul acesta seara tarziu, pe goana, si azi de abia am reusit sa corectez tot felul de typo's - lapsus calami .

    Numai bine si pe curand.

    RăspundețiȘtergere

Articole din Arta Poezie

Arta Poezie

Cele mai cititie posturi in ultima luna