marți, 16 martie 2010

Vermeer si poezie



Iata in traducere doua poezii in care Vermeer e prezent.

Sau poate numai lumina irizata din tablourile lui, serenitatea si echilibrul lor.

Epilogue – by Robert Lowell (1917-1977)

Epilog 
                        de Robert Lowell

Acele structuri binecuvantate, naratiune si rima –
de ce nu ma mai ajuta acum
cand vreau sa infaptuiesc
ceva imaginat si nu rememorat?
Mi-am auzit zgomotul propriei voci:
Viziunea unui pictor nu e o lentila,
ea tremura ca sa mangaie lumina.

Dar cateodata tot ce scriu
cu firul uzat al artei privirii mele
pare o fotografie
senzationala, rapida, stridenta, grupata,
amplificata de viata,
dar paralizata de realitate.
Totul e mezalianta.
Si cu toate astea, de ce sa nu spui ce s-a intamplat?
Roaga-te pentru gratia preciziei
pe care Vermeer o dadea iluminarii soarelui
furisata ca o maree de-a lungul hartii,
spre fata lui, ancorata in dorinta.
Nu santem decat fapte trecatoare, umile,
prevenite sa dam fiecarei siluete
din fotografie
numele ei de vietuitoare. 

(Aparuta in 1978 - una din ultimele poezii ale lui Robert Lowell).


Vermeer’s Light by George Bowering
(n. 1936)

Lumina lui Vermeer
                           de George Bowering

Lumina lui Vermeer
pe capul unei gaini
face ca forma sa fie o minciuna

face loc dragostei lui
pentru continut

sau nu.

2 comentarii:

  1. In fereastra ta , lumina mangaie realitatea prin gratia preciziei!

    Iti multumesc pentru clipele incarcate de frumos!

    RăspundețiȘtergere

Articole din Arta Poezie

Arta Poezie

Cele mai cititie posturi in ultima luna