marți, 9 martie 2010

The Thought Fox - de Ted Hughes - in traducere


O alta poezie cunoscuta pentru care nu am gasit (inca) o varianta in romana pe internet. Poezia este "The Thought Fox" a lui Ted Hughes (1930-1998). 

                        The Thought Fox - by Ted Hughes

                      Vulpea gandului - de Ted Hughes

Imi imaginez padurea acestui moment de miaza-noapte:
Mai este ceva care exista
In afara singuratatii ceasornicului
Si a paginii albe pe care mi se misca degetele

Nu vad nici o stea prin fereastra:
Ceva mult mai aproape
Desi mai adanc in intuneric
Intra in singuratate: 
 
Rece, delicat ca zapada intunecata
Nasul unei vulpi atinge crengute, frunze:
Doi ochi servesc o miscare care acum,
Si din nou acum, si acum, si acum, 

Aseaza urme netede in zapada
Intre copaci, si obosita o umbra
Chinuita intarzie langa buturuga 
Si prin scorbura unui trup care

Indraznet apare dincolo de poiana,
Un ochi, o unda verzuie care se adanceste
Scanteietor, concentrat,
Vazandu-si de treaba pana cand,

Cu un miros abrupt si puternic de vulpe
Intra in gaura neagra a unui cap.
Fereastra e inca fara stele; ceasornicul ticaie,
Pagina e tiparita.

3 comentarii:

  1. E prima data cand aud de Ted Hughes.
    Magnifica poezie... o intelegi pe deplin, intr-o sclipire luminoasa, cand, dupa lectura, mai privesti odata titlul.
    Versurile te obliga sa-ti strecori privirea printre cuvinte, ca-ntr-un hatis, sa construiesti mental peisajul (tipic canadian, in treacat fie spus:))... pentru ca la sfarsit sa-ti dai seama ca ai construit cu totul altceva, absolut imaterial, o unda verzuie, concentrat de energie cerebrala..;
    Foarte interesant...

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma bucur ca ti-a placut...e unul dintre poetii cei mai incitanti poate ai secolului care s-a scurs prin gatul de clepsidra al anului doua mii...continui atunci sa caut poezii un pio in 'dulcele stil clasic' modernist ca sa ne mai plimbam impreuna, virtual,pe unde ne duce poezia..,:o)... adica, spre noi insine....

    RăspundețiȘtergere
  3. Luna plină şi micuţa Frieda

    Ted Hughes ( 1930 –1998 )

    Un amurg rece, venit deodată cu lătratul câinilor şi cu scârţâitul fântânii –
    Şi tu ascultând.
    Plasa unui păianjen întinsă sub greutatea boabelor de rouă.
    O ciutură pe ghizdele, plină şi nemişcată – oglindă
    Ademenind tremurul primei stele.

    Vacile se îndreaptă printre lanuri către casă, învălurind tufişurile
    Cu răsuflarea lor caldă.
    Un râu întunecat de sânge, nişte bolovani
    Legănând laptele nemuls.
    “ Luna!” ai strigat tu deodată. “ Luna! Luna!”

    Iar luna a făcut un pas înapoi, ca un artist privind atent la o pictură
    Care îl arată amuzată cu degetul.

    trad Petru Dimofte

    Cioara la prima lecţie
    Ted Hughes

    Dumnezeu a încercat să-înveţe Cioara cum să vorbească.
    “Iubire’, a zis Dumnezeu. “Spune, Iubire”.
    Cioara a căscat, mută, pliscul şi Marele Rechin Alb a ţâşnit din mare,
    Recăzând apoi, tăcut, în valuri, descoperind astfel propriul abis.
    “Nu, nu”, a zis Dumnezeu. “Spune Iubire. Incearcă iarăşi. IUBIRE”
    Cioara a căscat, mută, pliscul şi o muscă albastra, una ţeţe, un ţânţar,
    S-au ivit din găuri negre, bâzâind,
    Agitându-se încoace şi încolo.

    “O ultimă încercare”, a zis Dumnezeu.” Deci, IUBIRE”.
    Cioara s-a opintit, a căscat pliscul şi a vomat;
    Un cap de om, încă fără corp,
    Tumefiat, a apărut pe pământ, cu ochi bulbucaţi,
    Bolborosind indignat tot felul de proteste –

    Apoi, Cioara, înainte ca Dumnezeu să poată interveni, a vomat din nou.
    O vulvă de femeie a căzut, înfăşurându-se, strângând gâtul unui om.
    Cei doi au căzut în iarbă, încleştaţi, într-o luptă atroce.
    Dumnezeu, blestemând printre lacrimi, se străduia să-i despartă.

    Cioara, simţindu-se vinovată, şi-a luat zborul.

    trad Petru Dimofte

    RăspundețiȘtergere

Articole din Arta Poezie

Arta Poezie

Cele mai cititie posturi in ultima luna