joi, 18 martie 2010

Traduceri de poezie sau patul lui Procust


Incep prin a expune un punct de vedere care e un credo.     

Traducerile de poezie reprezinta un act de cruzime literara si de distrugere deliberata a tot ceea ce inseamna arta poetica.

Poate parea ceva paradoxal: traducerea unei poezii dintr-o limba in alta limba are scopul de a impartasi frumuseatea unei creatii literare intr-o alta arie culturala, de a atrage atentia asupra meritelor originalului.

Dar de fapt, orice traducere de poezie e un esec lamentabil.
Iata cateva posibile argumente.

O poezie e un mecanism delicat, de ceasornic, facut din armoniile jocurilor de cuvinte, silabelor, ritmului, accentelor, rimelor, sintaxei, asonantelor si nu in ultimul rand, din ceea ce as numi ADN-ul poetic.
ADN-ul poetic - marca profunda a celui care o scrie, si a carui perspectiva personala, dirijeaza,din spatele scenei, orchestrari de intelesuri si cuvinte. 

Muzica lui Mozart e usor de recunoscut – ea ne vorbeste de un temperament artistic inconfundabil. 
La fel si o poezie adevarata – ea poarta pecetea celui care o scrie.
Muzica lui Mozart – re-mixata, re-prelucrata de altii – poate ceva interesant pentru licarirea unui minut, dar care ne face sa fugim, inapoi, in goana, spre original.

Traducerile de poezie sant un act de ciuntire artistica pe un pat procustian. 


Silabe mutate in alta limba care schimba, in mod barbaric ritmul unui poem. 
Grupuri de vocale si consoane retezate, ca sa incapa in alt inteles. 
Jocuri de cuvinte care nu pot fi redate, decat cu note in subsol pentru ca apartin unui  context cultural diferit.
Orice schimbare a mecanismului fragil care e o poezie distruge, ireparabil, ansamblul.

Si atunci ce-i de facut?

Sa renunti sa citesti poezii de Dante daca nu cunosti italiana, sau sa citesti poeziile lui in traducere, acceptand ca in felul acesta nu ai la indemana adevaratul Dante?

Grea alegere.
Din fericire, situatia e un pic mai buna cand e vorba de proza.

Dar n-as vrea sa se inteleaga prin asta ca recomand sa cititi proza.

Dimpotriva, in acest blog recomand sa cititi poezie. 


6 comentarii:

  1. Felicitari pentru analiza... Foarte obiectiva.
    Nu ne ramane decat sa citim traducerea, alaturi de original. Eu le citesc simultan, compar sonoritatile, ritmurile, nuantele, chiar daca nu cunosc in intregime limba in care sunt scrise...
    e singura cale pe care am gasit-o pentru a savura aroma originala a unui poem. Si chiar si asa, principiul nu functioneaza pentru poezia chineza sau japoneza...

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc Karla...o analiza subiectiv-obiectiva (daca ar fi sa folosesc o expresie pe un tipar de Caragiale..:o)..). Iti urmaresc cu multa placere foray -urile lingvistice in articolele din blog tau - cel din Lyon foarte frumos scris - pe podurile inguste dintre doua limbi - un taram atat de propice ...poeziei....:o)..

    RăspundețiȘtergere
  3. "Traducerile de poezie reprezinta un act de cruzime literara si de distrugere deliberata a tot ceea ce inseamna arta poetica."

    E prea radicala analiza ta. E doar opinia mea. E mult de discutat la capitolul opus, avantaje. Si totusi, daca citesc ceva in versiunea unui traducator talentat, ma bucura gandul ca lumea poate fi mai aproape de Shakespeare, spre exemplu, avand posibilitatea de a-l citi in rusa, in cazul in care nu cunoaste deloc engleza. Daca traducerile sunt o oportunitate de dezvoltare interculturala, eu sunt pro.

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna deja-vu!

    Nu sant impotriva traducerilor de poezie - dimpotriva. Imi incerc si eu talentele la tradus - cu zambetul pe buze si pregatita la auto-ironie - pe acest blog.

    Eu cred ca traducerile literare (poezii sau altceva) sant o sursa continua de imbogatire atat a contextelor literare cat si a celor culturale si sociale. Pana aici santem de acord.

    Sant insa contra limitarilor impuse de constrangerile unei alte limbi, pe care, in cazul poeziei, le consider semnificative. Constrangeri care pot fi, in cel mai bun caz, minimizate (= traducere buna) dar practic rar rezolvate satisfacator.

    Sa fac o alta analogie. O poezie buna, care in mai toate cazurile si in orice limba e un esafodaj complex de sintaxa, ritm si inteles, etc. e ca un palc de cristale luminate de soare.
    Imagineaza-ti ca ai acest grup de cristale, il scapi, ajunge pe podea, se sparge, in fragmente, pe care, daca vrei sa reconstitui ansamblul,esti fortata sa le lipesti, asa ciobite cum sant.

    Nu stiu daca e un punct de vedere radical,cat mai mult o concluzie personala, derivata din lecturi de poezie si uneori de traduceri.
    As zice ca e un punct de vedere "absolutist" daca vrei.
    Adica, tanjirea spre acel sentiment al absolutului pe care ni-l da poezia buna si pe care nu-l vreau stirbit de (mai) nimic...

    Numai bine...:o)...

    RăspundețiȘtergere
  5. Accept, da, ca e o un miez de adevar/"problema" ...cf cu reprosul tau..:o),,,

    RăspundețiȘtergere

Articole din Arta Poezie

Arta Poezie

Cele mai cititie posturi in ultima luna