duminică, 7 martie 2010

Unde ne duce poezia


M-am gandit sa scriu despre acest subiect, cand am tradus “somewhere I have never traveled, gladly beyond” de e.e.cummings in postul precedent: “undeva unde nu am calatorit nicodata, cu draga inima dincolo de orice experienta”.

Din punctul meu de vedere, poezia buna (literatura buna, in general) are ceva special in structura ei.
Poezia de calitate ne daruie o noua intelegere de fiecare data cand incercam s-o recitim, ca si cum poemul in chestiune devine o noua versiune a unei poezii pe care o stiam, dar care apare schimbata la noua lectura, si prin aceasta metamorfoza, schimbandu-si cititorul.

Traducand poezia lui e.e. cummings acum cateva zile, i- am gasit noi nuante, nuante care imi scapasera la o precedenta lectura.

Ma voi axa pe una din ele.

Poezia are puterea sa ne duca pe un taram unde “ nu am calatorit niciodata, cu draga inima dincolo de orice experienta”.

Care e acel spatiu care se afla “dincolo de orice experienta”? Si care sant atributele lui?

As zice ca taramul poeziei, departe sau aproape, oriunde ar fi  ancorat de imaginatia unui poet si a cititorilor lui, este nemarginit, si prin aceasta lipsa de ingradire, e in mod indivizibil legat de libertate si  initiativa individuala.

Asa ca, daca vreti, poezia, ne duce spre re-afirmarea  respectului fata de cei din jurul nostru si spre frumusetea de a fi parte a unui grup – o legatura umana spre un univers vast.

Ceea ce ne aduce la a doua calitate a poeziei.

Poezia ne duce intr-un loc incarcat de frumusete.
“Frumusetea” poate parea poate un cliseu, dar locul in care poate fi gasita frumusetea e intuitiv pentru multi dintre noi intr-o zi buna, si…poate pentru toti intr-o zi nu prea buna.
 
Frumusetea vine spre noi nu numai prin bucurie si inspiratie, dar si prin catharsis si suferinta, prin indoiala, disperare si lipsa de speranta, ca o viziune a vindecarii.
Pentru ca poezia da glas adancurilor sufletului,  ea ne calauzeste pe poteca vindecarii intr-un spatiu de frumusete, ca speranta de renastere.

Poezia ne duce intr-un tinut al explorarii.
 
Poemele adevarate sant acte de validare si crestere spirituala. Ele ne fac sa reconsideram cine santem si ce stim, ne fac sa ne punem intrebari pe care nu credeam ca va trebui sa le punem, si astfel ne largesc orizontul in care oscilam in creativitate.

Poezia ne face sa privim realitatea cu alte lentile pe care le imprumutam, nu numai pe durata foarte scurta a unui poem, ci mult timp dupa ce am inchis cartea sau calculatorul.

Si, cum am ajuns la sfarsitul acestui post -  daca stiti alte locuri in care ne duce poezia, as vrea sa aflu despre ele.

5 comentarii:

  1. Citesc poezie in anumite momente: cand sunt fericita, dar si cand ma simt mult prea singura. Citesc poezie, mai ales, seara.
    De ce citesc?
    Pentru ca imi aflu linistea. Si pentru ca poezia isi are o anume' patrie'. Proprie.In care ma simt' prinsa.'
    Un teritoriu in care se topesc esente, simboluri, simturi, tendinte. . O lume eliberata de orice limita a spatiului, o lume fara contururi precise, care se sting in planurile departate ale nemarginirii.

    Stii, poezia buna, frumoasa, plina - mi se pare un spatiu al eternitatii. Cata vreme citesc, ma rup total - sau poate mi se pare- de toate cate anterior ma raneau.

    Daca citesc atunci cand sunt fericita, prin lectura, imi prelungesc starea de frumos.


    O seara frumoasa iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  2. La fel si eu iti doresc o luni de dimineata buna, la ora la care am gasit acest mesaj...si sper ca pe curand, in lumea poeziei.

    RăspundețiȘtergere
  3. O poezie o aseaman cu un sirop de zmeura sau mure,atat de concentrat incat de cele mai multe ori un singur vers te duce undeva unde n-ai fost niciodata!
    Imi plac oamenii care iubesc poezia.Sunt sensibili.

    RăspundețiȘtergere
  4. La multi ani frumosi, cu oarece intarziere!

    RăspundețiȘtergere
  5. Multumesc foarte mult, numai bine....

    RăspundețiȘtergere

Articole din Arta Poezie

Arta Poezie

Cele mai cititie posturi in ultima luna