luni, 17 mai 2010

Expozitie de icoane, grafica si pictura la Brose Haus in Berlin - Vernisaj pe 3 iulie 2010

O veste incitanta din Berlin.

Pe 3 iulie 2010 are loc vernisajul de icoane, grafica si pictura al expozitiei create de Tatiana si care va fi deschisa intre:

4 iulie 2010 si 30 noiembrie 2010 la Brose Haus in Berlin. 

Iata coordonatele acestei expozitii - in caz ca va aflati la Berlin in aceasta perioada, notati-va adresa:

Expozitie de icoane, grafica si pictura - Tatiana

Vernisaj: 3 iulie 2010, la ora 16.00 în Brose-Haus (Kuster-Palm-House)
(Admiterea: ora 15.30, deschiderea expoziţiei: ora 16.00)

Adresa: Dietzgenstr. 42, 13156 Berlin. 
Tram M1 (Schillerstraße), Bus 107: Haltestelle Kuckhoffstraße

Durata:
4 iulie- 30 noiembrie 2010.
Brose-Haus este întotdeauna deschisa miercurea şi duminica intre orele 14.00 si 17.00. 

Asteptam cu nerabdare detaliile promise de autoare pe blog-ul ei.

Felicitari Tatiana!
 

sâmbătă, 8 mai 2010

Alergand dupa fluturi: harta orelor

E  o sambata racoroasa de mai.

O zi a carei harta inca nu mi-e clara – stiu doar ca am de muncit inca vreo sapte-opt ore, dar am inca luxul de a amana corvoada - pentru un sfert de ora.

Si in timp ce gust savoarea acestei amanari de cateva minute imi inchipui ca am timp sa scriu un post in blogul meu: «frunze de artar ».

Hmmm…cam cum ar fi postul? Poate un colaj de versuri - versuri al caror inteles incerc sa il prind, sa-l privesc cu uimire, dupa care sa il lansez inapoi in largul albastru.

Ma simt ca un vanator de fluturi, armata doar cu plasa senzatiilor si a cuvintelor.

Primele versuri care imi vin in minte sant versurile  lui  John Donne din poezia « Computation » (Calcul)

« Pentru primii douazeci de ani,  ce au trecut de ieri,
de cand imi vine greu sa cred ca ai plecat »
 
urmate de versurile lui Jules Laforgues din "Complainte des printemps" (Vaicareala primaverilor)

"Permite-mi, o,  Sirena
iata ca respiratia ta
parfumeaza verbina,
E primavara ce incepe!"

In cele din urma, versurile  lui  Homer -Iliada (cartea 18, descrierea scutului lui Ahile)

 «Apoi a insirat pe scut o cireada de vaci cu coarne lungi
lucrand boii in aur si cositor, cum ei ieseau din ingraditura, dintre balegar,
mugind si tropaind spre pasune de-a lungul unui parau limpede
printre trestiile ce se indoiau in vant. "

Si, ca orice vanator de fluturi care nu prinde nimic, ma opresc sa imi trag rasuflarea langa niste 

Flori de cyclamen

(traducere e poemului Cyclamens de Michael Field)
 
Sant teribil de albe.
E zapada pe pamant.
Si luna se oglindeste pe zapada noaptea.
Cerul e taiat de lumina de iarna.
Si totusi eu, care vad toate acestea,
Ma simt pierduta in albul incrustat
de o mana de flori de cyclamen.




Din fericire, acesta e doar un post imaginat.

joi, 6 mai 2010

Zile in labirintul de nisip


Mi se pare uneori ca fiecare zi e un nesfarsit labirint de ore si nisip, prin care ratacesc fara sa stiu de ce.

Un fel de clepsidra in care plutesc in deriva fara sa duc la capat secunda.

marți, 4 mai 2010

Patrick Poivre D’Arvor – "Moartea lui Don Juan"


Un roman insolit, publicat de Patrick Poivre D’Arvor (cunoscuta personalitate a vietii culturale franceze) in 2004, roman care isi prinde cititorul, ca o insecta atrasa de o flacara de lumanare, in mreaja paginilor.

Dupa ce am parcurs primele pagini, create de autor cu multa imaginatie, intr-o stare pe care as caracteriza-o ca noirceur de l’âme – melancolie si durere profunda - am continuat captivata de tonul de roman confesional, de eleganta si fluiditatea stilului.  Sincer vorbind, am continuat mai ales manata de curiozitatea pe care mi-a starnit-o personajul principal.

Personajul principal al romanului – Victor Parker - este obsedat de viata si personalitatea lui Byron


In cuvintele lui Victor : « Pentru fiecare act din viata mea – sau aproape – Byron imi servea de ghid » (pagina 88). Titlul romanului, de altfel,  e o referinta la poemul cu acelasi nume de Byron.

Prinsa in miscarea de pendul a romanului intre cele doua caractere – naratorul/Victor si Lord Byron – am continuat sa intorc pagina dupa pagina. N-am fost dezamagita – dimpotriva. 

Turnura de evenimente si starile de suflet descrise au continuat intr-un crescendo, culminand  cu un moment incitant al romanului, in care lui Victor, printr-o sir de evenimente (plauzibile) i se face o grefa/transplant de creier. 

Creierul grefat (si perfect conservat) ii apartine - cui altcuiva? - lui Byron.

Am aflat/mi-am reamintit detalii interesante despre Byron, citind acest roman. "In 1817, Byron a parcurs inot cei sase kilometri care separa palatul Guiccioli, situat pe Canal Grande de plaja de la Lido. " (pagina 52).

In incheierea acestui post, un fragment din "Childe Harold’s Pilgrimage" (Pelerinajul lui Childe Harold) de Byron pe care il redau in traducere libera:


Childe Harold's Pilgrimage -CXVI

Muschiul ce acopera fantana ta e inca presarat
cu stropi de apa din Campiile Elizee.
Faţa izvorului pazit de stanci, fara vreun rid crestat de timp,
reflecta geniul cu ochi blanzi al locului
ale carui margini salbatice si verzi nu mai sugruma
opere de arta. 

Undele delicate nu trebuie sa mai doarma
prizoniere in marmura, involburandu-se de la baza statuii, in sus,
intr-un un salt lejer
pana cand paraul se revarsa peste ferigi, flori si
viţe de iedera, in culoare.

luni, 3 mai 2010

Ilustrata din Besançon

Mi s-a intamplat un lucru ciudat. 

Intr-o lume plina de e-mail-uri, postinguri pe Facebook, bloguri, twitter, etc. -  am primit o ilustrata din Franta, din orasul Besançon.

O ilustrata scrisa de mana – un gest aproape desuet in lumea in care incepem sa ne strecuram, incet-incet intr-un univers de  internet – o lume virtuala intr-un viitor virtual. 


Un gest de galantuomo, parca din alt secol, pe care l-am apreciat. 

Autorul mesajului imi scrie despre perspectiva muntilor Jura pe care a admirat-o si despre romanul lui Stendhal – Rosu si negru – a carui lectura i-a dat prima perspectiva asupra orasului.

Cum e putin probabil ca voi ajunge vreodata in Besançon, m-am gandit sa raspund la randul meu cu o ‘ilustrata’ facuta din versurile a doi poeti care au trait si au scris in Besançon :

Din – Aparitie (Apparition) de Stephane Mallarmé (1842-1898):

"Si am crezut la randul meu ca vad zana cu palarie
facuta din transparenta
care odinioara, trecea prin somnul meu de copil rasfatat
lasand din mainile ei
sa ninga buchete albe de stele parfumate."

Din Cimitrul Marin (Le cimitière marin) de  Paul Valéry (1871- 1945):

"Da! Marea enorma, plina de deliruri,
piele de pantera si hlamida gaurita
de mii si mii de idoli de soare
Hidra absoluta, beata de pielea ta albastra. "


Cu drag,

     Irina.

duminică, 2 mai 2010

« For All We Know » de Ciaran Carson

Ciaran Carson, nascut in 1948, este un poet si prozator irlandez, recipient a mai multor premii literare.

Una din cartile sale recente, « For All We Know » (Din cate stim) (2008)  este o carte de poezie, in care, in ceea ce ma priveste, vad o incercare de compozitie poetica, in concept de fuga muzicala. 

In preambulul cartii, Ciaran Carson ne sugereaza aceasta intentie, printr-un citat  al pianistului canadian Glenn Gould : «Fuga muzicala trebuie sa isi desfasoare munca aproape pe furis, schimband fragmente muzicale care raman, din punct de vedere melodic, continuu neincheiate ».

Poemele din « For All We Know » sant organizate in strofe de doua versuri, ceea ce are ca rezultat o incadrare in pagina plina de armonie vizuala, poemele fiind libere ‘sa respire’ in spatiul paginii.

Cartea este structurata in doua secvente – Partea intai si Partea a doua, fiecare avand acelasi numar de poezii, cu titluri identice in ambele parti, asezate in aceeasi ordine, ceea ce ne duce cu gandul la arhitectura unei fugi muzicale.

Dar organizarea adevarata sub forma unei fugi, provine din ‘naratiunea’ poetica a ansamblului. Poemele sant parte a unor istorii, tesute din detalii si imagini poetice, care sant reluate, ca refrene schimbate in poemele urmatoare.

Rezultatul e un esafodaj, in care detaliile devin ‘fire’ metaforice in desfasurarea paginilor ulterioare, intr-o citire si inlantuire de intelesuri ‘seriale’. Imposibil sa sesizezi profunzimea acestei carti, daca nu poti lasa deoparte meteahna (de care, marturisesc sant profund afectata) de citire ‘paralela’ – aceea de a frunzari o carte, cu cruzime si nerabdare, la mijloc, la sfarsit, la inceput, iar la mijloc, etc.

Iata o traducere a poeziei « Rue Daguerre » din Partea intai.

Rue Daguerre (din For All We Know – Part I) de Ciaran Carson

M-am intors unde ar fi trebuit sa se afle buzele tale, dar tu nu erai acolo.
Visul in care te gasisem disparuse ca o rasuflare in oglinda.

Probabil ca sant in vechiul tau apartament din Montparnasse,
M-am gandit, in pat, in ultimul etaj sub acoperis.

Candele de castani in floare licareau la ferestrele dormitorului.
Lumina pata parterul si contururile acelei paturi in quilt, in patrate colorate,

si mi-am amintit cum tu credeai ca desenul quilt-ului era Parisul,
cartierele lui demarcate de dreptunghiuri si culoare.

Tu stiai totul, ca si cum ai fi citit dintr-o harta. Octombrie era un mar verde,
muscat, regasit cu acel gest in care pareai  sa aluneci, direct.

Ne intalneam intr-o imagine ingalbenita de daguerreotype
a Parisului, langa fantana tacuta a pietii pustii,

rendez-vous-ul nostru netulburat de vreo prezenta vie,
pentru ca o camera nu poate prinde imagini in miscare.

Articole din Arta Poezie

Arta Poezie

Cele mai cititie posturi in ultima luna