E vorba, desigur, de o ilustrata poetica.
« Un martian trimite o ilustrata acasa » este titlul unei poezii a poetului si criticului englez Craig Raine (n. 1944).
Poezia se bucura de o oarecare notorietate; de altfel a existat si un mini curent literar numit « Martianism » in anii 1970-1980.
O analiza detaliata a poeziei (in engleza) am gasit-o aici.
Poezia e un inventar al realitatii prezentat din punctul de ‘vedere’ al unui martian, care, la prima vedere apare ca un Ingénu voltairien – de data asta proiectat intr-un spatiu poetic.
Poemul incepe printr-o descriere a cartilor, pe care alter-ego-ul poetic martian le numeste « caxtons » - dupa numele lui William Caxton, primul englez care a tiparit o carte in secolul al XV-lea.
Dupa care, inregistram pe rand o definitie a cetii, a ploii ,a unui automobil (notat in poezie ca un Model T, dupa marca unuia dintre primele automobile Ford) a ceasurilor si se incheie cu o « stampa » a sentimentelor umane.
Iata traducerea inceputului acestei poezii:
"Ceaslovurile sant pasari mecanice cu multe aripi
si sant adresea pretuite pentru rabojurile lor –
ele fac sa se topeasca ochii
sau trupul sa strige fara dureri.
N-am vazut niciodata vreuna zburand
dar stiu ca uneori ele se cuibaresc in maini."
O analiza detaliata a poeziei (in engleza) am gasit-o aici.
Poezia e un inventar al realitatii prezentat din punctul de ‘vedere’ al unui martian, care, la prima vedere apare ca un Ingénu voltairien – de data asta proiectat intr-un spatiu poetic.
Poemul incepe printr-o descriere a cartilor, pe care alter-ego-ul poetic martian le numeste « caxtons » - dupa numele lui William Caxton, primul englez care a tiparit o carte in secolul al XV-lea.
Dupa care, inregistram pe rand o definitie a cetii, a ploii ,a unui automobil (notat in poezie ca un Model T, dupa marca unuia dintre primele automobile Ford) a ceasurilor si se incheie cu o « stampa » a sentimentelor umane.
Iata traducerea inceputului acestei poezii:
"Ceaslovurile sant pasari mecanice cu multe aripi
si sant adresea pretuite pentru rabojurile lor –
ele fac sa se topeasca ochii
sau trupul sa strige fara dureri.
N-am vazut niciodata vreuna zburand
dar stiu ca uneori ele se cuibaresc in maini."
P.S.
Am scris aceste randuri dupa ce am citit un post pe "Incertitudini" :
Buna dimineata, Irina!
RăspundeţiŞtergereCitindu-te , astazi si mereu, nu doar descopar cat de complicata si minunata este si devine , in fiecare clipa, calatoria in ' noi'. In' acasa'.
Stii, de multe ori simt ca nu pot sa ajung la intelegerea pe care mi-o doresc citindu-te si ma rusinez, si revin, si incerc sa prind firul ideii pierdute.
Esti albumul meu cu vise scrise.
Iti multumesc!
Eu iti multumesc Gina, pentru generozitatea cu care ne inconjori pe multi, pe bloguri si - cred - in viata din afara blogului.
RăspundeţiŞtergereCat despre idei pierdute, poate ca e cazul sa arunci vina pe mine...cate idei pierdute atatea vise regasite...:o)...
Cu stima,
Irina