joi, 3 iunie 2010

Sylvia Plath - Expeditie in cenusa vulcanica (sau nu) - Soarele negru al poeziei

Un nou cuvant in vocabular, un nume de vulcan din Islanda care a intors pe dos multe planuri si mult fum : Eyjafjallajökull.

Am cautat sa gasesc referinte poetice la cenusa vulcanica pe internet prin cautari la google– si nu am gasit nimic interesant.

Atunci m-am gandit ca fireste, metoda pe care am abordat-o n-are nici un rost.
 Ar fi trebui sa formulez expeditia mea in cenusa in alti parametri – ce univers poetic e mai aproape de eruptie, anihilare, cenusa si intunecime? 

Si numele Sylvia-ei Plath mi-a venit in minte.
Sylvia Plath, eleva stralucita, poeta a profunzimilor lexicale si imagistice, care s-a sinucis la treizeci de ani, si care continua sa ramana un far al modernitatii poetice.

Universul poetic al Sylviei Plath, infasurat in intuneric, e un univers polifonic, imposibil de rezumat in careul unui blog, asa ca notez cateva co-ordonate poetice, alese la intamplare.

Dansul cu moartea – e unul din elementele prevalente ale poeziei Sylvia-ei Plath.
Moartea e o prezenta continua, un fel de cor antic ce tine, in contrapunct,  mesajul ei poetic, drapat in negru. Dar aerul funest al acestei poezii are si o doza de intimitate, ca si cum moartea ar fi un personaj cunoscut :

..."Intre ochiul soarelui si ochii lalelelor
Nu am fata, am vrut sa dispar
Lalele vii mi-au consumat oxigenul"
      - din "Tulips" (Lalele).

O alta caracteristica a poeziei Silvia-ei Plath, dupa parerea mea, e contrastul de culori  intr-o maniera aproape obsesiva, paleta oranj rosu-aprins contrastand violent cu negru, contrast ce imi aminteste de jetul de lava al unui vulcan. Si versurile de scorie, de dupa eruptie :

« Soarele auster descinde deasupra mlastinei
un ochi portocaliu de ciclop, dispretuind
o privire mai lunga spre acest peisaj de tristete;
invelita in penele intunecate ale gandului,
ma plimb ca un corb, posac,
in timp ce noaptea de iarna se apropie »
       - din "Winter Landscape With Rooks" (Peisaj de iarna cu corbi)

  In final - nota generala de lipsa de speranta, si scufundare in neant:

"Noaptea e doar o hartie de indigo,
Neagra-albastra, cu perioade de stele perforate din belsug
Lasand sa filtreze lumina, confetti dupa confetti,
o lumina alba, ca moartea, in spatele oricarui lucru."
       - din "Insomniac" (Lipsit de somn) 
  
Si in acest univers plin de dezolare, exista totusi o certitudine:  soarele negru al poeziei rasare in zori.




16 comentarii:

  1. Frumoasa alegere. Mi-a placut mult.
    O zi frumoasa iti doresc.

    RăspundețiȘtergere
  2. La noi este dimineata. Cu soare ascuns sub patura deasa de nori.

    Muzica poemelor cu care ne ascuti mintea, si starea, si vazul are ceva din lava sfarsitului fara inceput, un fel de spaima topita in neant.
    atata frumusete in durere..

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu cunosc deloc aceasta poetesa...
    interesant univers poetic...
    Foarte buna paralela: odata vulcanul Sylvia stins, ramane cenusa hranitoare pentru pentru amatorii de poezie...

    grand merci,
    Karla

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc foarte mult de vizita si comentarii, Denisia, Gina, Karla!

    Iata un link in care am gasit multe poezii ale Sylviei Plath, inclusiv cateva dintre cele mai celebre: "Ariel", "Blackberrying" (Dupa mure).

    Dar, cu toata sinceritatea, - un avertisment. Poezia Sylviei Plath e o poezie care te schimba - profund. Stiu (cel putin) un caz - al meu - in care dupa ce am citit versurile ei, am devenit altcineva. Alta persoana - si fara nici un fel de posibilitate de a ma intoarce la cea care eram "inainte".


    http://www.stanford.edu/class/engl187/docs/plathpoem.html
    Cu drag,

    irina

    RăspundețiȘtergere
  5. "Ce ceata deasa, vai, ce ceata mare …
    Oh, azvarliti-ne voi o carare !
    Nu mai cunoastem drumul catre casa
    Si ceata este deasa … deasa …"

    RăspundețiȘtergere
  6. Am lipsit cateva zile.
    Revin maine, cand voi avea timp pentru lectura.
    O noapte buna iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  7. Alina, multumesc de versurile inspirate...si despre faptul ca imi aminteste poezie despre care am invatat in liceu...interesanta asociatie temporala. Eugen Jebeleanu - 1911-1991. Sylvia Plath -1932-1963

    RăspundețiȘtergere
  8. LADY LAZARUS
    ..........
    Acestea sînt mîinile mele
    Genunchii mei
    Aş putea fi piele şi os,

    Fără doar şi poate, eu sînt aceeaşi, femeie identică.
    Prima oară cînd s-a întîmplat aveam zece ani.
    A fost un accident.

    A doua oară am vrut
    să dureze pînă dincolo şi să nu mă mai întorc.
    Mă răsuceam închisă-n mine
    ......
    Versuri ale Sylviei Plath

    RăspundețiȘtergere
  9. Marina:

    Intr-adevar, versuri ale Sylviei Plath care au o rezonanta 'eerie' intr-o traducere inspirata.
    Imi place poezia Sylviei Plath.
    Pe de alta parte am invatat ceva de care incerc sa imi amintesc mereu mai ales in cazul Sylviei Plath - poezia e literatura, respectiv o creatie a imaginatiei. Viata, cred eu e facuta din altceva.

    Numai bine si te mai astept pe acest blog.

    RăspundețiȘtergere
  10. mă învățai să citesc poezii
    era felul tău de-a crede-n minuni
    era felul tău de-a crede că zbori
    “în poezii nu poți niciodată să mori”
    îmi spuneai și poate așa era
    şi citeam poezii să salvez lumea ta
    şi căutăm metafore zi de zi,
    sperând că-n literele împreunate
    s-or produce înaltele iubiri-amăgiri

    era felul meu de-a crede-n minuni.

    dedicatie pentru tine

    RăspundețiȘtergere
  11. Draga Madalina:

    Multumesc pentru dedicatia si versurile tale.
    Da-mi te rog un pic de ragaz ca sa iti raspund la versurile acestea, imi trebuie un pic de timp, pentru un raspuns numai pentru tine.

    Numai bucurii, draga mea - pe curand.

    RăspundețiȘtergere
  12. Cu mare drag. Iti dau. De cand sunt in UK am aflat ce inseamna sa fii ocupata. Asa ca ai tot timpul. Te astept >:D< pe curand . Numai minuni si minunatii!

    RăspundețiȘtergere
  13. Bună, vă admir blogul, interesul pentru poezie, dar mai ales maniera în care folosiți fiecare cuvânt.

    Mă fascinează expresia aceasta "soarele negru al poeziei" și aș dori să știu, dacă se poate, cui îi aparține.

    Nu sunt sigură că am înțeles, sunt extrem de familiară cu creațiile Sylviei Plath dar nu cred că am întâlnit-o la ea, vă aparține dumneavoastră?
    Am întâlnit-o numai în asociere cu numele lui Andre Laude și în varianta "soarele negru al melancoliei" la Gérard de Nerval.
    De asemenea, aș fi curioasă să știu cum o interpretați mai exact, cu care variantă a simbolismului său rezonați?
    Știu că soarele negru este asociat în primul rând cu nazismul. Eu aș merge mai degrabă pe varianta care îl leagă de zeul Quetzalcoatl, pare mult mai adecvată, mai ales dacă este folosită pentru a vorbi despre poezia Sylviei.

    O săptămână frumoasă și multă inspirație vă doresc!
    Cu admirație, Silvana P.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna Silvana!

      Iti multumesc de popasul pe blogul meu si pentru mesaj.

      Expresia 'soarele negru al poeziei' da, imi apartine (din cate stiu) si cred ca se potriveste destul de bine cu poezia Sylviei Plath.

      Incerc sa argumentez mai jos de ce, dupa o scurta paranteza.

      Nerval in El Desdichado si Mandelstam recurg la imaginea poetica a soarelui negru din cate imi amintesc.

      Poezia Sylviei Plath, innoata in ideea mortii, a funestului mai exact - o alta idee vizuala care se impune, as zice, e cea a medievalului 'dans cu moartea.'

      Lirismul Sylviei Plath e unul inghetat si stralucitor concomitent - usurinta cu care poeta creeaza metaforele pare sa acopere un strat de deriziune si disperare.

      Citind poemele ei am senzatia ca stau intr-un soare orbitor si ciudat & intr-o perpetua eclipsa.

      Interesanta ideea cu Quetzalcoatl, i-am cautat descrierea acum pe wikipedia si sant de acord - exista destule elemente simbolice in 'faptura' lui pentru o intreaga cosmogonie poetica.

      Orice lucru cu masura, cateodata cred ca o distanta intre poezia atat de fascinanta a Sylviei Plath si noi insine se impune, ca sa ramanem ancorati in normalitate....

      ...si sa continuam sa ne amintim ca poezia, dincolo de abjecta disperare si sublim triumf, e tot un fel de fictiune...:o)..

      Cu prietenie,

      irina






      Ștergere

Articole din Arta Poezie

Arta Poezie

Cele mai cititie posturi in ultima luna