vineri, 9 iulie 2010

Metamorfoze poetice

Metamorfoze de Ovidiu e o carte care se citeste cu lejeritate si rasfat – poate datorita ascunsei, insesizabilei fluiditati care e o caracteristica a  poeziei lui Ovidiu.

E genul de carte pe care citesti intr-un un fotoliu in conul auriu de lumina al unei lampi intr-o seara de vara caniculara, in timp ce gâze euforice iti cauta tie – sau poate becului?- pricina. 

E poate cartea pe care o citesti, pe ascuns, in foaierul unui teatru unde te refugiezi in timpul unui spectacol, pretextand ca ‘nu ma simt prea bine, ies un pic afara la aer’.

“Afara”, adica in media res a unor ‘intamplari’ poetice, in care poezia, impletita ca o  franghie de  imaginatie, impinge naratiunea inainte:

“...zâna de mare Doris,
si toate fetele ei, unele inotand, altele
stand pe stanci ude de valuri, uscandu-si parul verde,
si altele calare pe pesti.”

(din Phaeton)

Metamorfoze a fost scrisa in jurul anului 8 e.n, dupa care, la scurt timp autorul ei a fost trimis in exil.

Habent sua fata libelli, - "Cartile au destinul lor", spunea Ovidiu. Destinul Metamorfozelor a fost fara indoiala sa fie una dintre cele mai citite carti de poezie.

Poetul englez  Ted Hughes (a carei fotografie, am preluat-o de la wikipedia, sub licenta "Creative Commons") a redat 24 de pasaje din Metamorfozele lui Ovidiu in  1977 sub titlul “Tales from Ovid”, opera care e de asemenea considerata o importanta realizare poetica.

Iata un fragment din Phaeton vazut de Ted Hughes:

"Acum Phaeton vedea intreaga lume
Cuprinsa de flacari. Privea prin flacari
si respira flacari.
Flacari in interior si flacari in exterior.
Ca un inghititor de flacari. "




3 comentarii:

  1. Bună dimineața, Irina!
    De cum am deschis fereastra ta, au dat năvală, din ungherele sufletului, imagini legate de ”metamorfozele” lui Ovidiu.
    Nu le-am mai citit de-o veșnicie, de la primul meu examen de limba latină.
    Chiar dacă voi fi nepoliticoasă, pentru că voi ocupa spațiu mult, o să spun ce s-a intamplat atunci. Profesorul era o uriaș, nu doar ca statură. Nu era doar un mare profesor de limba latină, ii știa pe Eminescu, Caragiale, Creangă cum nu mi-a mai fost dat să aflu vreodată. Cursurile noastre deveneau spectacole , fără cortină.
    Notele pe care ni le da la seminarii erau sub 4. Aveam un 2 și un 3.
    Am intrat , am tras biletul- Ovidiu- metamorfoze. Tremuram , ca o frunză.
    Intr-o clipă, nu știu ce s-a petrecut, dar am inceput să vorbesc, mi s-a luminat mintea, apoi mi-a dat un text lung, nu mi se mai părea nicicum greu.
    A fost ca o minune. Mi-a dat nota 9. Când am ieșit din sală, m-am așezat pe primul scaun, intâi pentru că nu mai aveam aer, apoi, să mă conving că am primit nota 9.
    Acum, după ce te-am citit, am dat fuga să caut cartea, n-am gasit-o, dar , sigur o găsesc .
    Iți mulțumesc mult !

    RăspundețiȘtergere
  2. Draga Gina...si profesorii mei de latina de care imi amintesc cu o placere deosebita - amestecata cu o vie anxietate, din aceleasi motive ca si tine - pareau sa fie trasati dupa acelasi calapod - adevarate enciclopedii, spirite pline de rigoare si exigenta, intotdeauna imbracati cu o eleganta impecabila, si oarecum desueata in raport cu timpurile - in costume bej de care nu se prindea nici o cuta -inalti, ordonati, cu o voce clara, respirand distinctie prin toate fibrele corpului, cu ceea ce se numeste cu un cuvant tinuta. Atunci raspundeam fireste constrangerii momentane - notele. Altele sant acum reactiile...incarccate de emotie si de literatura.

    RăspundețiȘtergere
  3. frumos blogul,interesant,relxant.Dar lasa-mi si mie te rog frumos,comment-uri pe blogul meu: http://bluewolf-bluewolf.blogspot.com/

    RăspundețiȘtergere

Articole din Arta Poezie

Arta Poezie

Cele mai cititie posturi in ultima luna