joi, 1 iulie 2010

OuLiPo - un curent literar contemporan sau despre soareci care isi inventeaza propriile labirinturi



OuLiPo/oulipo (abreviere de la ouvroir de littérature potentielle = atelier de literatura potentiala) e un curent literar, nascut in Franta in 1964 si care continua sa inspire noi experimente literare, unele dintre ele de rasunet, ca de exemplu Eunoia (in 2002), despre care am vorbit intr-un post precedent.

Initiat de poetul Raymond Queneau si matematicianul Francois Le Lyonais, OuLiPo a dat nastere la opere literare ce exploreaza o arta cu constrangeri, constrangeri auto-impuse de autorii lor. Ce fel de constrangeri?

O lista foarte lunga de astfel de constrangeri poate fi gasita aici pe web site-ul oficial al OuLiPo.Iata una  aleasa la intamplare pe care o reproduc aici :

Constrangerea prizonierului (sau Macao)  - de brodat un text care sa se potriveasca cu urmatoarea situatie :un prizonier vrea sa trimita un mesaj, dar nu dispune decat de foarte putina hartie. Pentru a castiga spatiu isi formuleaza un mesaj evitand toate literele lungi si nu ii raman decat literele a,c,e,m,n,o,r,s,v,ww,x.
 
Din corsetul constrangerilor oulipiene, imaginatia autorilor ne daruie cateva opere interesante, jaloane de indrazneala ale literarurii contemporane.

George Perec publica in 1969 La Disparition (Disparitia) un roman de 300 de pagini creat fara litera « e » - un text lipogramatic, tradus in engleza de Gilbert Adair in 1995.

Alte nume de autori oulipieni : Italo Calvino si Marcel Duchamp.

Oulipienilor insasi le place sa se defineasca, cu o formula memorabila, drept « soareci care isi inventeaza propriile lor labirinturi».

2 comentarii:

  1. Irina,
    Nu inseamna oare asta renuntarea la propriul eu?
    Adica se construieste mai intai o haina cat mai stramta, apoi se inghesuie trupul fara simtamninte...
    Nu stiu daca exista vreo legatura intre acest curent literar si un anume tip de compuneri, care se cer a fi construite la examene de catre elevi, reducandu-se, cat se poate, numarul de randuri.
    De exemplu- un eseu despre un gen literar , ori despre o specie literara.
    Nu zic ca nu este foarte bine ca o anume tema sa fie incadrata intr-un spatiu corect, dar ,limitandu-se conturul, continutul poate fi saracacios.Sau incomplet.
    Scuze, daca m-am indepartat de tema ta.

    RăspundețiȘtergere
  2. Draga Gina:

    Nu stiu ce sa zic...Eu cred ca experimentele in materie de arta sant bune...(amatorii de arta/literatura =) "publicul" e cel care alege in cele din urma ce dureaza...din punctul meu de vedere, cu cat oferta de arta e mai variata si mai ampla, cu atat cred eu ca e mai pasionant sa te bucuri de un anume context cultural .

    Am citit saptamana trecuta ca o creatie arhitecturala a lui Gaudi (casa Mila http://en.wikipedia.org/wiki/Casa_Mil%C3%A0)isi are porecla de La Pedrera pentru ca ideile lui Gaudi erau luate in ras in momentul in care ea a fost creata...nimic nou, aici - ci doar gandul (nici el nou ) ca arta e un fel de jonglerie in relativitate.

    RăspundețiȘtergere

Articole din Arta Poezie

Arta Poezie

Cele mai cititie posturi in ultima luna