marți, 13 iulie 2010

Poem aniversar

‘Poem aniversar’ e un termen pe care l-am preluat dintr-un comentariu al Karlei aici si pentru care ii multumesc.
Dar ce ‘poem aniversar’ as putea alege de ziua Frantei, 14 iulie, pentru 'frunze de artar' dintr-o mare de poeme scrise in limba franceza, unul mai stralucit decat altul?  

Hmmm...greu de decis... dar iata alegerea mea pentru poemul aniversar 14 iulie 2010.

Poemul aniversar din acest an e un poem in proza - un fragment din romanul lui Marcel Proust “Du côté de chez Swann” (Swann). 
E un fragment in care autorul descrie o fraza muzicala din sonata de Vinteuil, o tema himerica si recursiva in roman. Sonata de Vinteuil exista numai in cadenta prozei proustiene, in  imaginatia scriitorului si – fireste, dupa lectura, a cititorului.
Cateva pagini de roman, traversate de inexistenta sonata le puteti gasi aici.

"Or, dupa ce trecusera doar cateva minute de cand micul pianist incepu sa cante la Doamna Verdurin, dintr-o data, dupa o nota modelata indelung intre doua masuri, vazu, cum se appropia, evadand de sub aceasta tonalitate prelungita si intinsa ca o perdea sonora ce acoperea misterul incubatiei, si recunoscu – secreta, zgomotoasa si divizata - fraza aeriana si parfumata pe care o indragea. 
Era atat de unica, avea un farmec atat de specific, pe care nimic nu l-ar fi putut inlocui, incat lui Swann ii se parea ca ar fi intalnit intr-un salon o persoana admirata pe strada, si pe care nu credea ca o va mai intalni vreodata.
Spre sfarsit, ea se indeparta, indicatoare, sarguincioasa, printre ramificatiile parfumului sau, lasand pe chipul lui Swann ecoul unui suras.
Dar acum putea sa intrebe care era numele necunoscutei (i se spuse ca era andantele sonatei pentru pian si vioara de Vinteuil) astfel ca acum o cunostea, o putea avea langa el de cate ori dorea, incercand sa invete limbajul si secretul ei."

3 comentarii:

  1. Oooo, foarte buna alegere...:)
    Imi face cu atat mai multa placere sa citesc fragmentul proustian, cu cat trandafirul sau a inflorit regeste in gradina mea...
    E galben-viu, "atat de unic si cu un farmec atat de specific", cu ramificatii de parfum la fel ca frazele acestea imbatatoare...
    Se cheama "Souvenir de Marcel Proust", magnific..
    Merci pour ce moment, Irina....

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce aș putea spune?
    Nu am cuvinte.
    Citesc , incercând să aud!

    RăspundețiȘtergere
  3. @Karla...multumesc pentru ideea postului si pentru mesajul dintre petalele de trandafir...cred ca intuiesc valentele acestei flori pentru tine...si deci si pentru mine.

    @Gina, si eu incerc sa ma agat de tentaculele acestei fraze muzicale...sant pe internet mai multe supozitii...dintre una care asociaza 'sonata' cu muzica lui Faure (cu accent)

    RăspundețiȘtergere

Articole din Arta Poezie

Arta Poezie

Cele mai cititie posturi in ultima luna