sâmbătă, 21 august 2010

Unde Omul din Tollund intalneste Omul Vitruvian



Omul din Tollund
de Seamus Heaney si Omul Vitruvian de John Glenday sant doua poeme memorabile.
 
Omul din Tollund, al carui autor e poetul irlandez Seamus Heaney (n.1939, premiul Nobel pentru literatura 1995)  e un comentariu poetic despre soarta unui om ale carui ramasite mumificate, datand din Epoca Fierului (400 inaintea erei noastre) au fost gasite intr-o mlastina, in turba, langa Tollund in Danemarca. 

Omul din Tollund se afla azi la muzeul din Silkeborg, in Danemarca si cateva posibile explicatii in legatura cu ultimele clipe ale acestei fiinte se afla aici si aici.

Circumstantele mortii, dovezile stiintifice si supozitiile associate cu acest moment sant fascinante. 
Omul din Tollund a fost probabil spanzurat – fie intr-un ritual dedicat zeitatilor mlastinii, fie pentru ca era un pericol pentru comunitate. 
Ultima lui masa, probabil cu douasprezece ore inainte sa piara, a fost hrana de orz si seminte de in.
Cei care l-au inhumat, i-au inchis probabil pleoapele si gura cu grija, astfel ca expresia finala e una de seninatate.

Poemul Omul din Tollund de Seamus Heaney incearca sa descifreze esenta acestei fiinte,  si evenimentele posibile din jurul mortii lui:

Candva voi merge la Aarhus
Sa ii vad teasta innegrita de turba
Pastaile blande ale pleopelor
Si caciula ascutita din piele, pe crestetul capului.


Un fel de analiza judiciara poetica, daca vreti, acordata pe miscarile intunecate ale zeitatilor ce pandesc in adancul mlastinei si al turbei:

Voi fi ca un mire zeitei

care a strans zgarda-i de argint in juru-i
si a deschis mlastina
ale carui sucuri intunecate i-au
pastrat trupul ca pe cel al unui sfant.

 
Adancul mlastinei – un tinut amenintator dar plin de forte regeneratoare e un posibil arhetip pentru o identitate lirica – una cladita din turba, mlastini si memorii incapatanate ale unei copilarii pline de incantare.

Poemul Omul Vitruvian din volumul Grain (Seminte) al poetului John Glenday (n.1952) incerca sa masoare “circumferinta sufletului” folosind un compass Da Vinci-an (dat de celebrul desen al artistului).
In poem gasim poate o dimensiune a ethosului poetului. Un avertisment, aici.
Comentariile lui Leonardo Da Vinci, in desenul sau, sant scrise ‘pe dos’ intr-un scris in oglinda.
Acesta e poate si cazul metaforelor din poezia lui John Glenday – unde cuvintele aluneca pe pojghita lucitoare a intelesurilor spre un final suprinzator si plin de tensiune.

2 comentarii:

  1. Irina,
    Îți mulțumesc pentru tot ce faci- îmi oferi șansa de a incerca să pătrund, atât cât pot, in profunzimea unei literaturi despre care nu știam.

    Frumusețe în durere..

    RăspundețiȘtergere

Articole din Arta Poezie

Arta Poezie

Cele mai cititie posturi in ultima luna