sâmbătă, 28 august 2010

L’arrière-saison (Sfarsit de vara) de Philippe Besson



Philippe Besson, nascut in 1967, este o voce interesanta a prozei franceze moderne. Site-ul lui  se afla aici.
Philippe Besson e autorul mai multor romane si recipientul a mai multor premii literarare, printre care premiul  Grand Prix RTL-Lire pentru L’arrière-saison -Sfarsit de vara  (Sfarsit de vara).

Mi s-a parut extrem de incitanta ideea edificiului acest roman.

Philippe Besson isi construieste romanul din inspiratia data de un tablou foarte comentat: Nighthawks.
Nighthawks (care apare de altfel si pe coperta romanului) a fost pictat de pictorul Edward Hopper in 1942 si se afla astazi la muzeul din Chicago.
E un tablou care a starnit senzatie, si ale carui nenumarate reverberatii in cultura – literatura, muzica, film, televiziune – prea multe ca sa le pot include in spatiul blogului, pot fi gasite aici.

Philippe Besson foloseste atmosfera tabloului ca punct de plecare pentru creatia sa.
Actiunea romanului se petrece intr-un sfarsit de vara (august/septembrie) intr-o cafenea din Cape Cod (numita Phillies, ca si cea din tablou) in care trei personaje, dubluri narative ale personajelor din tablou, interactioneaza in atmosfera lent-aurie a unui climat interior si exterior ce predispune la introspectie si analiza.

Femeia cu rochie rosie  este Louise Cooper, autoare de piese de teatru, barmanul este Ben, fidela prezenta la Phillies,  omul cu palarie e Stephen Townsend, avocat. Cel de-al patrulea personaj e poate batranul Carter, pescar.

Povestea care ne face sa intoarcem pagina dupa pagina este regasirea dintre Louise si Stephen la cinci ani dupa ce cuplul lor aproape perfect s-a destramat.
Un cuplu aproape perfect – care se dovedeste a fi 100% imperfect.
De ajuns insa cu procentajele, pentru ca farmecul romanului , greu de cuantificat, se afla poate undeva la mijloc -  intre naratiune si investigatie psihologica. 
Iata un pasaj:

“Viata e in aceste detalii, se gandesc amandoi deodata. Viata este in aceste momente aproape insignifiante, in ritualurile zilnice, in familiaritatea cotidiana. Louise si Ben, fiecare la randul sau, nu par sa caute decat acest lucru. Ar putea sa fie fericiti daca existenta nu ar fi decat o succesiune de momente simple, pline de serenitate.
Ar putea fi fericiti daca ar regasi intotdeauna lumina de septembrie pe falezele de la Cape Cod, iar duminca seara sa-i gaseasca in cafeneaua pustie.”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Articole din Arta Poezie

Arta Poezie

Cele mai cititie posturi in ultima luna