duminică, 26 septembrie 2010

George Seferis - "Mythistorema"



Dupa interludiul melodic din postul precedent ne intoarcem la poezie.

Georgios (George ) Seferis (pseudonim pentru Geōrgios Seferiádēs) – 1900 -1971- e unul dintre cei mai importanti poeti greci din era moderna, laureat al premiului Nobel pentru literatura in 1963.

Mythistorema e un ciclu de 24 de poeme, al carui titlu (cf. cu articolul de aici) inseamna in greaca moderna ‘roman’ titlu pe care poetul il explica astfel :
« Doua componente m-au facut sa aleg titlul acestei opere : mythos (= mit). pentru ca e clar ca am folosit o anume mitologie si istoria (= poveste dar si istorie) pentru ca am incercat sa exprim intr-o anumita secventa o situatie independenta de mine, ca si caracterele unui roman. »

Mythistorema
e un periplu intr-un univers heladic arhetipal la margine de promontorii, arhipelaguri, si geografii aride bantuite de fantoşele miturilor : eroi al unor intamplari care s-au petrecut candva, poate in  memoria noastra colectiva.

Mitologia, difuza in substratul acestor poeme, nu ne necesar sa o regasim sau sa o percepem pentru a inregistra frumusetea enigmatica a poemelor lui Seferis. Ea intervine ca un fel de mis en scène a poeziei, careia ii adauga o doza de tragic, de suprarealism si de echilibru -  un cor antic incrustat pe frontonul unui templu doric.

Articolul in engleza « Iubirea si voiajul simbolic in Mythistorema lui Seferis » de C. Capri-Karka, constituie o excelenta ‘harta’ a ciclului de poeme a carui traducere in engleza am gasit-o aici.
 
Ciclul de poeme si articolul de mai sus ar putea constitui dupa parerea mea substanta unei lecturi in paralel interesanta.

Preiau aici din engleza al treilea poem din Mythistorema, al carui epigraf  e un citat din Eschil si sant cuvintele lui Oreste la mormantul lui Agamemnon.

Mythistorema de George Seferis

                                    3
              
                                                      Aminteste-ti de baia in care ai fost ucis. 
 
M-am trezit cu acest cap de marmura in mainele mele;
imi oboseste coatele si nu stiu unde sa il pun
jos.
Cadea in visul din care eu ieseam
astfel ca viata noastra a devenit una si va fi foarte greu
sa fie separata iar in doua.

Ii privesc ochii : nici deschisi nici inchisi
Vorbesc gurii care incearca sa vorbeasca
Ii tin obrajii care au iesit prin piele
Asta e tot ce pot face.

Mainele mele dispar si se intorc spre mine
mutilate.

______________________________________

  (Poezie tradusa din versiunea in engleza aflata aici din

Seferis, George; Collected Poems
Translated, edited, and introduced by
Edmund Keeley and Philip Sherrard
© 1995 by Princeton University Press)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Articole din Arta Poezie

Arta Poezie

Cele mai cititie posturi in ultima luna