marți, 14 septembrie 2010

Poetul canadian Weyman Chan, finalist al premiului de literatura "Governer General's Literary Award"

As vrea sa ii multumesc poetului canadian Weyman Chan pentru ca a acceptat sa apara ca invitat pe acest acest blog si pentru ca ne deschide usa propriului sau atelier literar intr-un dialog paralel arta-literatura la http://arta-poezie.blogspot.com.

Am deosebita placerea sa va invit sa cititi prima traducere a poeziei lui Weyman Chan in limba romana si sant sigura ca aceste poezii vor fi urmate de alte traduceri si contacte cu cititori romani.  

Versiunea originala a poemelor lui Weyman Chan in engleza o gasiti -->aici



 


Weyman Chan (CAN) este un poet din Calgary, ale carui poezii au aparut in mai multe antologii in Alberta in ultimele doua decade.
 

El a castigat premiul Stephan G. Stephansson  pentru prima lui carte de poezii Before a Blue Sky Moon (Inaintea unei luni de cer albastru).
 

Weyman Chan e finalistul prestigiosului premiu national de literatura  “Governor General’s Literary Award” si recipientul premiului “Acorn-Plantos People’s Poet Award” pentru cea de-a doua carte a sa de poezie Noise From the Laundry (Zgomot din spalatorie).
 

Noua lui carte, care va aparea in cadrul festivalului de carte Wordfest la Calgary, se intituleaza Hypoderm, o colectie de versuri usor apocaliptice.
Cand nu scrie versuri in toiul noptii, Weyman Chan poate fi gasit ziua in spatele unui microscop.


___

Imi pictez pomul
in vant.
Complotul vrea
sa elibereze
o molie exuberanta. Cetatean al alegoriei obisnuite,
sant fascinat de ignoranta, de toate nadejdile si refuzurile ei,
de priponirile ei
in lumina stelelor: santem
mereu aruncati inapoi
atunci cand credem ca santem
aproape.
 



___


O figura tanara dar trista m-a depasit pe drumul inzapezit.
Frigul a micsorat cadrul in care evoluam. Anul trecut.

A trebuit sa ne calculam respiratia, inainte sa ne incrucisam pe poteca ingusta
ca sa nu suflam fiecare in norul celuilalt.

E ceva aici. Depsre spatiul personal si efectul lui
vizibil. Amaraciune. Imi dau seama

ca sant totusi judecat de mine insumi prin ochii ei
retinuti, in disperare.

Nici distanta nici ceea ce stim nu pot schimba acest lucru.
Poate ca tot ce avem noi doi este timpul. N-am crezut

ca este ceva mai rau decat amaraciunea
care poarta mangaierea pe chipul tau.
 



__

Administrati-i sicofantului
un glosar de zgomote lingusitoare.

Puteti sa raspanditi manifeste roz
flacide, sau sa smulgeti

puterea de bani de pe floarea lui Neruda,
- tot miroase a vina alba, probleme
aboriginale printre domni distanti.
O natie incetoseaza intelesul alteia.

Siropul de artar mi se opreste in gatlej
cand vrem sa spunem ca reprezentarea e justa.

Fiecare are nevoie de un duh de animal
care are curajul de a se infatisa la tribunal

inainte ca judecatorul sa se transforme in
pisica. Nu-mi doresc nimic altceva decat

sa insel aceste labute
cu o fenta. Soarele n-are decat sa-mi linga
coitele.



__



Despre Weyman Chan -->link

6 comentarii:

  1. fiecare nouă postare e o încîntare pentru mine

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc din suflet Cella, fiecare vizita a ta pe blogul meu e un prilej pentru o noua postare...:o)...

    Poetul Weyman Chan este un talent deosebit...si imi face o deosebita placere sa il traduc in romana.

    Cu prietenie,

    irina

    RăspundețiȘtergere
  3. crezi ori nu eu le citesc pe toate şi apoi caut:)
    nu prea zic nimic că aşa-s eu: unde nu mă ştiu tac şi învăţ:)
    ăsta-i principalul beneficiu care mi-l dăruieşte virtualul
    şi pentru care MULŢUMESC
    iar unde-i POEZIE... hop şi eu. chiar şi tăcută
    îţi mulţumesc tare mult că-mi dai atenţie:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Draga Cella:

    Pentru mine e o bucurie sa fac parte din ceea ce eu cred ca este un fenomen cultural si social aparte dupa parerea mea: blogosfera romaneasca. (Subiectul e atat de vast, incat as vrea sa il aman pentru un alt – posibil – post).

    Este o experienta pe care o impartasim, eu intrata mai tarziu decat tine in acest spatiu....dar mai bine mai tarziu decat niciodata.

    Ce poate sa fie mai interesant decat sa alergi, umar, la umar, in culoare paralele, cu alti bloggeri, si cititori de bloguri, intr-o alergare fara alta tinta, decat un inventar de poezie si impresii - asa cum e, virtual, imperfect, fragmentat, dar in sfarsit, o incursiune in domeniul poeziei - care dintr-o data reduce distante si ne aduce pe toti mai aproape.

    Cu prietenie,

    Irina

    RăspundețiȘtergere
  5. Bună seara, Irina!
    Nu voi folosi vorbele CELLEI, dar ideea e cam aceeași- mă tem să spun ceea ce nu pot pătrunde.
    Știi cum e? Eu ” pipăi ” poezia, cu pagini, cu mirosul cărții.
    La tine , citesc, plec, revin, încerc să vorbesc, întâi cu mine, apoi să-ți spun ce ” prind”.
    îmi place mult al doilea poem!!
    ”Imi dau seama

    ca sant totusi judecat de mine insumi prin ochii ei
    retinuti, in disperare.

    Nici distanta nici ceea ce stim nu pot schimba acest lucru.
    Poate ca tot ce avem noi doi este timpul. N-am crezut
    ca este ceva mai rau decat amaraciunea
    care poarta mangaierea pe chipul tău.”

    Imaginile poetice vorbesc,se adresează, deopotrivă, auzului, dar și văzului.
    O chemare către frumusețe, izvorâtă din durere.
    Finalul este de-a dreptul imposibil de tradus în cuvinte, o înlănțuire de simboluri, adunate într-o subtilă metaforă ..
    Să-mi scuzi stângăciile!!

    RăspundețiȘtergere
  6. Buna seara Gina:

    Multumesc de vizita…si de notitele in paralel cu mine la poezia lui Weyman Chan…cred ca inteleg gandurile tale…

    Faptul ca simtim nevoia sa citim/recitim o poezie provine mai ales din nevoia de a cuceri/descrie/birui ambivalenta ei: un inteles pe care nu il putem duce pana la capat, pana la adevarata lui “intelegere’ pentru ca nu putem fi siguri 100%. El e mai totdeauna o bifurcatie de stari sufletesti, un pendul in continua miscare pe care versurile continua sa ni le dezvaluie – despre continutul poeziei si despre noi insine.

    Cat despre ‘stangacie’ - stangacia de care vorbesti cred ca o resimt multi (ma ofer sa imi pun numele in capul listei) in fata unei opere poetice – si provine poate din miscarea de pendul pe care am invocat-o mai sus.

    Cu deosebita consideratie,

    Irina

    RăspundețiȘtergere

Articole din Arta Poezie

Arta Poezie

Cele mai cititie posturi in ultima luna