sâmbătă, 16 octombrie 2010

"Treizeci de ani in ploaie", luna de vrabii, sau de ce Taygetos nu e un munte



“Treizeci de ani in ploaie” este titlul unei poezii de Nikiforos Vrettakos (1912 – 1991) si titlul volumului de poezie in engleza – o antologie a poeziilor lui Vrettakos in traducerea lui Robert Zaller si  Lili Bitta aparuta in 2005 la Editura “Somerset Hall Press” din Boston Massachussets.  Traduc in romana cateva din versurile acestui volum din care apar si cateva pagini la google books.

Dimensiunile poeziei lui Nikiforos Vrettakos sant cele ale unei cosmogonii poetice, fundamentala pentru oricine incepe sa scrie sau sa descifreze poezie: un inventar al cosmosului , al prezentei divine si al starilor sufletesti care aluneca, eterice si fantomatice, in acest fundal.
 
 “Nimic nou din acest varf de munte
in care intreaga lume e a mea.
Pe fiecare ac de ceas, partile cerului
se prabusesc in tacerea fara hotare.”
                                 - din Haos

Fatetele poeziei lui Vrettakos  imbina grandoarea discursului poetic de inspiratie romantica – aflata la intersectia dintre univers (mare, cer, soare, noapte, lumina)  si incandescenta propriului eu – cu o perspectiva clasicista: o pojghita de gheata aduce temperatura poeziei, intr-o ‘carantina rece a ochiului’:
                    
"“N-am nimic sa-ti spun” mi-ai spus. “Nimic.
Mainele mele sant goale ca o sita”.
 .....
Dar ne-am plimbat incet pentru ca mainile tale
erau grele ca de granit,  sau de lumina palpabila.
De-abia puteai duce greutatea. De-abia
puteai pasi.
          Mainile tale,
incarcate cu piatra
din carierele soarelui. "
                                    - din II Mainile perforate

O alta tema in poezia lui Vrettakos este inmugurirea si inflorirea, o tema al carei miez e evolutia vegetala in sine dar a carei extensie, e fireste o abundenta de asociatii metaforice.

'Inflorirea/inmugurirea’ este o tema poetica dificila dupa parerea mea. Iata cum abordeaza Vrettakos aceasta tema poetica:

“Tot ceea ce a ramas din pace
e un cuvant gol, un vesmant abandonat.
E scrijelit pretutindeni, ca si
cum ar fi propria lui batjocura:
abundenta divina, seva ce curge
din floare in floare, poezia.”
                                - din “Cuvant gol”
si:

“Marul isi risipeste florile
in vant: tu aduci
apa de ploaie in sortul tau
lumina din tulpinile de grau

o luna de vrabii”
                            - din Fara tine

Concluzia poetica a acestui post?   “Taiget-ul nu este un munte

Taiget - Taygetos – este muntele din Sparta langa care s-a nascut Vrettakos si pe care el in celebreaza in poezia lui:

“           Mai intai de toate
Taygetos nu a fost un munte.
                A fost primul poem
pe care l-am citit cand am deschis ochii
primul lucru aproape, intr-o aura de lumina”.
                                   - din Confesiuni de seara

5 comentarii:

  1. ”Marul isi risipeste florile
    in vant: tu aduci
    apa de ploaie in sortul tau
    lumina din tulpinile de grau

    o luna de vrabii”
    - din Fara tine
    Limpede! Ca o acuarelă!

    RăspundețiȘtergere
  2. excepţională imagine:

    "tu aduci
    apa de ploaie în şorţul tău
    lumina din tulpinile de grâu"

    excepţională !!!

    RăspundețiȘtergere
  3. "“N-am nimic sa-ti spun” mi-ai spus. “Nimic.
    Mainele mele sant goale ca o sita”.
    Uneori si tacerea spune multe...vorba poetului....

    RăspundețiȘtergere
  4. Fraze frumose ce contin adevar si care ne face mai sensibili la tot ceea ce este in jurul nostru.Trebuie sa descoperim capacitatea din noi care sa inteleaga ca si cel mai simplu loc de pe pamant poate aduce inaltare si bucurie!

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu stiu de ce mie metafora cu luna de vrabii imi aduce imaginea Baraganului vara in soare, praf si adancul lanurilor de grau.

    RăspundețiȘtergere

Articole din Arta Poezie

Arta Poezie

Cele mai cititie posturi in ultima luna