miercuri, 24 noiembrie 2010

Arborele de Tumtum. Cuvinte fabricate. Ostire tatara

Arborele de Tumtum exista si nu prea exista - parerile sant probabil impartite. 

 Exista in interiorul poeziei-fantezie "Jabberwocky" de Lewis Carroll, poem al carui titlu n-am ambitia inutila de a-l traduce in vreo limba adevarata, si este, ca si titlul poemului, un cuvant fabricat.  Intregul poem abunda in cuvinte 'inexistente'-'existente' inventate de autor si in fraze fara sens.

Iata un post interesant despre "Jabberwocky"->aici.

'Tumtum'  suna ca o o surdina asezata peste o cadere ritmica de ape sau poate o ostire tatara marsaluind intr-o furtuna de zapada.

 Fara sa intru pe o panta foarte alunecoasa in legatura cu procesul de fabricatie al cuvintelor (mai ales in poezie) notez ca eu imi imaginez arborele de Tumtum cam ca in fotografia de mai jos.

Tu cum ti-l imaginezi?


6 comentarii:

  1. Ce poezie buclucasa :) Numai Lewis Carol putea crea asa ceva :))
    Cred ca tumtum-ul e un arbore demn de un monstruloc :) Adica arata altfel decat te-ai astepta. Ramurile sale serpuiesc nesfarsite in cele mai neasteptate directii, iar frunzele le imbraca precum solzii unui dragon, schimbandu-si mereu culoarea. Nici nu mai stii, e pom sau e-o fiinta stranie? Doar monstrulocul stie ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Irina, am citit poezia!
    Încă nu știu ce să zic..
    Arborele este fabulos!!
    Este un copac viu!Cum ar fi o pădure?
    Ce-ar fi omul printre asemenea copaci?

    RăspundețiȘtergere
  3. Interesant gandul cu padurea vie Gina....hmmmm... cam ca in Macbeth....merge cu un pic de vrajitorie, daca ma gandesc mai bine.

    Eu il vedeam static,in surdina, boscorodind departarile cu zapada moale.

    Intrebarea 'ce-ar fi omul printre asemenea copaci' e simpla.
    Omul ar fi o penita. E intotdeauna o penita cu varf subtire care invarte in jurul ei peisajul.

    Numai bine.

    RăspundețiȘtergere
  4. Arborele acesta este adus din zona virtuală a Zumzumomorfiei : imaginea lui adevărată o putem contempla într-o oglindă lichidă cu margine ( ramă) din pai de feregăleasă ( lichidul fiind otrăvit cu laptele cucului) . Copacul apare în oglindă după ce rostim de trei ori numele propus de poet. Trebuie ştiut că dintre toate păsările lumii numai farafaţuncile au căderea a poposi a hodină pe ramurile lui.
    P.S. Ramurile lui sunt nădejdile noastre plimbate de vânt !
    Zbor înalt vă doresc !

    RăspundețiȘtergere
  5. Dl Rotaru: Oho!!! - ce comentariu minunat!

    Stiam de mult ca arborele acesta plin de stralucire lexicala e raspandit prin zona carpatica, sub carpatica si de campie poetica, unde continui sa va astept.

    Cu consideratie,

    RăspundețiȘtergere
  6. Alina - imi palce cuvantul buclucas - descrie foarte bine opera scriitorului din acest post, si in general (suspin adanc) - teritoriul poeziei....Te mai astept!

    RăspundețiȘtergere

Articole din Arta Poezie

Arta Poezie

Cele mai cititie posturi in ultima luna