duminică, 30 ianuarie 2011

Nisip

Pictorul englez Jeremy Annear s-a nascut in 1949 in Exeter. 

Formele din tablourile lui, echilibrate si ordonate, par sa nareze  un inceput de imaginatie. 

Doua din tablourile lui pe care le-am vazut la Art Toronto:


  Forme de nisip


Casa pe barca de la St. Agnes.


sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Plic rosu


De Anul Nou chinezesc, in mod traditional, plicuri rosii cu bani sant daruiti celor dragi, in special copiilor. Sumele introduse in pliculete trebuie sa se termine cu un numar par, ca sa aduga noroc - cifra 4 fiind exclusa, intrucat, in traditia chinezeasca, 4 e un numar care nu aduce noroc.

In plicul rosu si virtual al acestui post am pus doua poezii preluate de pe website-ul de aici si aici si imagini de la wikipedia. Autorii poeziilor sant doi poeti chinezi celebri din dinastia Tang, doi prieteni uniti de pasiunea comuna pentru poezie: Li Bai, cunoscut si sub numele de Li Po (701-752)  si Du Fu (712-770).


  
                    Cantec Ziyi
                                                         de Li Bai

Printre boschetii infloriti, o cana de vin.
Imi torn singur, lipsit de companie.
Asa ca ridic ceasca, si inchin spre Luna
dupa care ma intorc spre umbra mea  - santem acum trei.

Si pentru ca luna nu stie sa bea,
umbra doar imi urmeaza miscarea corpului.

Luna mi-a adus umbra sa imi tina companie un timp
si obiceiul de a ne veseli ar trebui sa tina pasul cu primavara.
Incep un cantec si luna incepe sa se invarta
ma ridic si dansez si umbra-mi se misca grotesc.

Cat mai sant treaz, sa ne bucuram impreuna.
Si dupa ce voi fi beat, sa mergem fiecare pe drumul sau.
Sa ne infratim pentru totdeauna pentru calatorii lipsite de pasiune
si sa juram ca ne vom intalni din nou, departe, dincolo de Calea Lactee. 



                             Visandu-l pe Li Bai (2)

                                                                     de Du Fu

Nori care calatoresc intreaga zi,
Un calator care nu ajunge niciodata la tinta.

Trei nopti ai fost in visele mele
Ca prieten, stiam ce era in gandurile tale.
Spui ca intoarcerea ta e intotdeauna dureroasa
si venirea, intotdeauna dificila.

Rauri, lacuri, atatea valuri
spre barca ta, care te temi ca se va rasturna.

Iesind pe usa, te scarpini in capul acoperit de par alb
ca si cum intregul inteles al vietii tale ar fi sfarsit.

Bogatii si sus-pusii umplu Capitala
in timp ce tu esti singur, ros de griji si trist.

Cine zice ca navodul cerului e aruncat departe?
Imbatranind, doar devii si mai vulnerabil.

O mie de toamne, zece mii de ani de glorie
sant nimic dupa moarte.

vineri, 28 ianuarie 2011

Leu dansant

Ne apropiem de Anul Nou chinezesc 2011, care incepe pe 3 februarie. Invat urari.

Gung Hay Fat Choy! (in cantoneza)
Xin Nian Kuai Le! (in mandarin)
 
In mai multe ocazii in anii trecuti m-am intalnit in astfel de momente cu leul care merge la colindat pe strazi,  pe la magazinele din cartierul chinezesc insotit de tobe si instrumente de percutie.

Dansul leului e menit sa aduca prosperitate si sa apere de rele.

E un moment pe care patronii magazinelor il respecta, plini de gravitas, dupa ce in prealabil au avut grija sa isi trimita amploiatii sa aduca leul in magazin la colindat cu instructiuni precise.  

Leul e invitat sa danseze aproape de rafturile de ceai, radacini de ginseng si  fructe uscate, sub privirile cumparatorilor, care, ca si mine, iau parte la acest moment aproape solemn. 

Dupa care, in ritm de tobe, leul valseaza spre magazinul urmator. 



miercuri, 26 ianuarie 2011

Pictorul irlandez Tom Climent

In boxa galeriei irlandeze "Blue Leaf" (Frunza Albastra) la Art Toronto 2010, am descoperit creatiile pictorului Tom Climent (n.1970).



Culorile irizate din tablourile lui, umbre de penel peste care par sa fie presarate foi de mica, licarind aproape, invita la o a doua, la o a treia si la o a patra privire...sau, poate ca intr-o serie matematica, la un numar aproape infinit de priviri. 


Includ aici cateva fotografii de la Art Toronto si linkul la -->website-ul pictorului Tom Climent unde pot fi vizualizate mai multe fotografii ale tablourilor sale (selectia "Exhibitions"). 



Iata un o caracterizare a artei lui Tom Climent facuta de scriitoarea Deidre Purcell - caracterizare pe care o preiau din prezentarea facuta de galerie:

 Arta lui Tom Climent a evoluat "de la o tratare mai abstracta a peisajului spre un peisaj aproape mistic ce contine forme arhitecturale - biserici, clopotnite si turnuri - desprinse parca din legaturile pamantesti."




luni, 24 ianuarie 2011

Geoffrey Hill: Imnurile Merciene

 Printre fragmentele de informatie disponibile pe internet despre Imnurile Merciene – un grup de poeme cotate ca una din creatiile poetice contemporane cele mai interesante -  am gasit un articol in engleza:Archaeology of Words – Geoffrey Hill’s Mercian Hymns by Louise Kemeny” (Arheologia Cuvintelor).

Articolul furnizeaza cititorilor Imnurilor Merciene un sistem de coordonate (poetice) ce ilumineaza cateva din caracteristicile Imnurilor: structura in forma de verset, stratul Anglo-Saxon istoric si lexical si introspectia fracturata din care se nasc visari poetice pulverizate, razvratite, aspre, pline de valente muzicale.

Autorul  Imnurilor Merciene este poetul englez Geoffrey Hill, nascut in 1932, si, din 2010, profesor de poezie la Oxford University.

Imnurile Merciene, structurate ca versete (evit termenul poeme in proza, asa cum am inteles ca e preferabil, din articolul notat mai sus) imi apar ca esenta unei drame shakesperiane pe cale de a se derula, grefata pe un fundal de introspectie, in marginea unei prapastii absurde:

“Exil sau pelerini m-au surprins inca o data pe acel taram: copilaria mea bogata si plina de dezolare. Visator, infumurat, aproape bolnav in vizite – eu care eram luat drept un fel de rege, un copil minune, mutilat.”

Peisajul celor treizeci de versete din Imnurile Merciene e in armonie cu un nume “ce poate fi conjurat”:

“Pusta si o noua colina de ape,
Mustar de camp si galbenele de mlastina.”

O stafie haladuieste in Imnuri: cea a regelui legendar Offa, care a domnit in Mercia (regiune situate la sud de raul Humber in Anglia) la sfarsitul secolului al VIII-lea.

Introducerea, de altfel frecvent citata, a Imnurilor Merciene, invoca regele Offa si ne furnizeaza cateva din temele poemului.  Felul in care personalitatii lui Offa i se atribuie diverse epitete e similar cu traditia Anglo-Saxona a poeziei in epoca notata (similar cu inceputul din Beowulf, de exemplu). 
Persoana regelui traverseaza spatiu si timp, pentru a ne regasi in timpuri moderne, ca ‘boier al autostrazii M5”;

“Rege al vascului peren, al gresiei smulse: boier al autostrazii M5:architect al meterezelor istorice si santului, al citadelei de la Tamworth, a schitului Sfanta Cruce: pazitor al Podului Galic si al Podului de Fier; contractor al noilor domenii la moda: stapan al sarii: schimbator de monezi: administrator de juraminte:martirolog: prietenul lui Charlemagne.

Mi-a placut asta, zisa Offa, mai canta odata”.
 (Mercian Hymns, I)
 
Temele prezentate evolueaza in izbucniri simfonice de inteles, imagini si armonii 
auditive, tesand un spatiu poetic ce intriga – din nou si din nou:
 
“Sapele lor se altoiau pe solul de rezistenta variabila.
Despicau pana la tezaur. Jefuiau epifanii, vertebre de himere, armuri de larve 
de albini salbatice. 
Loveau in pielea lustruita a balaurului de foc. ” 
 (Mercian Hymns,XII).

sâmbătă, 22 ianuarie 2011

Un blog care merge drept la tinta

In acest post, m-am gandit sa ies un pic din parametrii obisnuiti - sau masca sociala daca vreti, pe care o purtam fiecare din noi, inclusiv pe blog - si sa merg drept la tinta.

M-am intrebat in ultimul an care e rolul acestui blog, un jurnal inutil, un pic prafuit, pe jumatate acoperit de zapada, intre nervuri de frunze. 

Si de ce sa continui sa scriu aici cand ziua nu are decat 24 de ore, care, cum ar zice Harpagon, avarul lui Molière, sant "bine numarate".  

Cred ca raspunsul la aceasta intrebare s-a insinuat, treptat, singur-singurel in mintea mea incetosata de calcule utilitariste, de genul:
"x la patrat impartit la y, %, logaritm natural din z reprezentat grafic, formatat cu doua zecimale, trei zerouri despartite de virgula si aliniate, bordura in stanga si dreapta la 0.74 inches, font arial 10, inchide paranteza."

Raspunsul, necuantificabil in multimea numerelor reale, e ca prin incercarea de a scrie un blog am obtinut ceva ce nu figura in ecuatia initiala. 

Am descoperit prieteni-cititori ale caror ganduri le urmaresc indeaproape. 
Am ajuns sa cred ca posturile pe un blog sant modelate de cititori care influenteaza prin reactiile lor, evolutia viitoarelor articolase.

Ca un blog e inainte de orice o aventura colaborativa. 



Iata deci lista catorva bloguri pe care le citesc si a caror opinie ma influenteaza:

luni, 17 ianuarie 2011

"A ta pentru todeauna, a ta, Marie Lou"

...e titlul unei piese de Michel Tremblay, piesa care e acum in repetitii la Théâtre Français de Toronto (TFT) (Teatrul Francez din Toronto).
Piesa, una din capodoperele lui Michel Tremblay, va fi jucata intre 2 si 19 februarie 2011.

Pe blogul TFT, au inceput sa fie postate imagini de la repetitiile din ianuarie 2011.


In distributie: 
Mélanie BEAUCHAMP, Janick HÉBERT, Marie-Hélène FONTAINE and Guy MIGNAULT. Regia ii apartine lui Diana LEBLANC and Guy MIGNAULT - asistent Patricia MARCEAU. 

Iata o introducere in atmosfera TFT, in interpretarea actorului canadian Vincent Poirier - anuntul irezistibil (bande-annonce) de la spectacolul de anul trecut cu Doctorii lui Molière:

 


sâmbătă, 15 ianuarie 2011

Sculpturile lui Keld Moseholm

Am descoperit arta sculptorului danez Keld Moseholm  la Art Toronto 2010.

Personajele din creatiile lui, omuleti enigmatici si rubiconzi, aparent foarte ocupati in activitati fara sens, m-au fascinat. Ajunsa acasa, am gasit pe internet web site-ul lui Keld Moseholm  si am citit despre succesele sale. 

In zilele in care Keld Moseholm expunea la Toronto, artistului danez i-a fost decernat premiul  "Balnaves Foundation Sculpture Prize" la  evenimentul Sculpture by the Sea, Bondi 2010 (Sculptura langa mare). 

Cateva imagini ale sculpturilor lui,  pe care le-am facut la Art Toronto 2010:  pe site-ul --> Arta-Poezie.


si un film cu Keld Moseholm de pe youtube.


vineri, 14 ianuarie 2011

"Morcov concret si salbatic" si despre poezia Margaretei Avison

Poezia Margaretei Avison (1918-2007) surprinde prin cateva caracteristici care ii dau o nota distinctiva: interogatii pe care autoarea le foloseste ca ruperi de ritm si pentru a-si angaja cititorii, o imagistica poetica ancorata in natura (arbori, crengi, frunze) - dar o natura impregnata de parfumul oraselor – si, in final, cuvinte izolate ale caror rezonante britanice amplifica ecoul sensurilor in mijlocul unui lexic pregnant nord-american.

Fireste ca notele de mai sus nu isi propun sa ignore complexitatea de teme si tehnici poetice din opera Margaretei Avison,  cea  care a fost caracterizata ca fiind 'poate cel mai important poet canadian de limba engleza'; sant doar cateva impresii pe care m-am gandit sa le astern aici.

Asadar despre interogatii retorice (sau nu) ca tehnica poetica pentru o rupere de ritm:

"Pentru el, e asta oare o intrerupere?
'Un sfarsit si nici un fel de inceput'
e oare acum motto-ul lui?
Gheata peste baltoace stralucitoare,
pasari care canta
imitand absorbtia nimicului
si directia fara chef
a busolei lui turtite?"

din "Si de acum inainte?" (From Now-On?)

 In sprijinul celui de-al doilea ‘punct’ din introducerea de mai sus - un moment de natura urbana al carui final e o unda de mister:

"Eu ca un ogar incetosat alergand spre casa
mi se pare ca toamna e facuta din etaje:

sub pasi e patata de frunze stralucitoare in umezeala;
la marginea trotuarului – buruiana tantosa
in spini si ruginiu;

   ...............................

  o pojghita de vant palid ca parafina
 si moţuri rupte de nor in
  claritatea evanescenta.

 Interioarele promit
o lipsa de creaturi ce nu locuiesc
in frumusetea tivita cu frig
ce curge, lin, acolo."

din "Eu ca un ogar incetosat" (End of a Day or I as a Blurry)

Iar din volumul  “Morcov concret si salbatic” (Concrete and Wild Carrot), volum care a fost distins cu premiul de poezie Griffin in 2003 am ales cateva cuvinte (subliniate mai jos) ale caror valentele lexicale britanice confera o licarire aparte discursului poetic, grefate pe vocabularul poetic nord-american, preponderent in opera Margaretei Avison:

“Rusty tatters left from far-off August’s
leafy towers and gables,
the deeps and fullness, the amassing
in gloom and shadow of

greenness”

“Crampeie ruginii, ramase din turnurile de frunze si
colturi de acoperis
adancul si prea-plinul, adunatul
in intuneric si umbre de verdeata”.

Opera Margaretei Avison ramane un teritoriu poetic care se cere mereu descoperit.



duminică, 9 ianuarie 2011

Ursul care reprezinta Romania in expozitia United Buddy Bears 2011



Ursul care reprezinta Romania in expozitia "United Buddy Bear" in 2011 ii apartine dr. Tatiana Burghenn-Arsenie, artista de origine romana stabilita la Berlin. 


In creatia sa, dr. Burghenn-Arsenie integreaza cateva teme inspirate din folclorul si arta romaneasca, printre care:
- spiralele care acopera ursul sant inspirate din motive din ceramica de la Cucuteni, si sant un simbol universal al vietii
- vanatorii cu arc, cainii de vanatoare si cerbul sant inspirate din jiltul domnesc de la manastirea Voronet
- jocul ielelor:


 
Mai multe detalii pe -->blogul Tatianei

sâmbătă, 8 ianuarie 2011

Poem in oglinda


"Toate calitatile pe care le percepem prin vedere pot fi reduse la sase categorii principale: lumina, culoare, pozitie, distanta, marime si forma."
       René Descartes - Discursul despre metoda.

Totul pare firesc in explicatia lui Descartes.
Dar ce se intampla cand o oglinda - sau un poem - se strecoara in ecuatie? Cat de schimbat ar putea fi vazul nostru in acest caz?


"Dna. Smith: Mergi, micuta Mary, frumos in bucatarie si citeste-ti poemele in fata oglinzii...
Dl. Martin: Si eu, chiar daca nu sant camerisa, citesc poeme in fata oglinzii...
Dna. Martin: Azi de dimineata cand te-ai privit in oglinda, nu te-ai vazut.
Dl. Martin: Pentru ca nu eram inca acolo."

Iata un posibil deznodamant al investigatiei noastre, cum apare el in Cantareata Cheala de Eugen Ionescu.

Sant fireste nenumarate oglinzi paralele in actul scrierii unui poem.


Iata esenta unei oglinzi asa cum apare in poezia "Oglinda"  (Mirror) de Sylvia Plath.


"In majoritatea cazurilor meditez pe zidul opus.
E roz cu mici fire de praf. M-am uitat la el atat de mult timp
Incat a devenit o parte a inimii mele. Dar inca licareste.
Fete si intuneric ne despart iar si iar."

Rolul adevarat al oglinzii din acest poem nu e sa codifice o imagine in cei sase parametri propusi de Descartes, ci sa prilejuiasca o transformare, o iesire in lume. 
Vazul ne conduce pe carari noi, a caror urmare e preludiul unor intamplari imprevizibile.

Asadar, un al doilea posibil deznodamant, o metamorfoza in stilul lui Ovidiu, care inchide poemul:

"Vine si pleaca.
In fiecare dimineata fata ei inlocuieste intunericul.
In mine, ea a inecat o fata tanara, si in mine o baba
se ridica spre ea zi dupa zi, ca un peste inspaimantator. "

Un al treilea posibil deznodamant apare in poemul  "Perseu" de Robert Hayden, o re-editare poetica a mitului lui Perseu. Perseu foloseste suprafata reflectorizanta a scutului sau ca sa observe, indirect (in oglinda) miscarile Meduzei, pe care in final o decapiteaza. 

"Capul ei adormit cu masa lichida
de serpi treziti, in torpoare,
ardea in scutul ce oglindea
o imagine aspra, sumbra
ca adevarul urat pe care mintea e
obligata sa il accepte in final 
- si sa putrezeasca in el. 
Am lovit."


In loc sa interpretez acest al treilea posibil deznodamant m-am gandit sa il ofer pentru comentarii la sfarsitul postului de azi.


marți, 4 ianuarie 2011

Imbarcarea spre Cythera

 Imbarcarea spre Cythera e una dintre picturile lui Antoine Watteau cele mai admirate: ea evoca o calatorie alegorica, pe cale de a incepe, spre insula Cythera, asociata cu Afrodita, zeita iubirii.


 In poezia moderna, Imbarcarea spre Cythera pare sa fie o tema de mitologii la fel de luxuriante.


Diferitele ei incarnari poetice sant presarate cu parfum intoxicant de trandafiri, stari amoroase febrile si  voiaje peste mare.  In cele din urma realizam ca insula in chestiune, innegrita si in doliu e - in cel mai bun caz - o plasmuire a imaginatiei noastre si -  in cel mai rau caz - un loc pentru ispasirea pacatelor.

As vrea sa incep cu poezia "Cythera" (Cythère) de Paul Verlaine care face parte din ciclul de poeme "Serbarile Galante" (Fêtes Galantes) - un poem scurt care e mai bine citit in contexul intregii serii de poeme.
Versurile poeziei sant o linie ascendenta in senzualitate, care e echilibrata spre final de o nota de umor:

"Si dragostea, coplesitoare, invingand tot
cu exceptia foamei, serbeturilor si a dulcetilor..." 

Poezia "Cythera" (Cythère) de Jules Laforgues un poem modern, fluid si superb, eliberat de orice canoane:

"Florescenta fara comentarii
A acestei ermetice Cythere
In largul marii ca un boschet"


"Si fauna si flora fiind asa cum veneau
Venim cum se vine: din trandafiri simturile;
din infloriri postùrile"

Temei Imbarcarea spre Cythera ii datoram alte doua poeme admirabile, fiecare dintre ele un varf de arta poetica.

Primul dintre ele e o balada perfecta - trei strofe de opt linii urmate de un refren de Théodore de Banville – "Balada copiilor pierduti" (La Ballade Aux Enfants Perdus):


"Stiu bine ca Cythera e in doliu!
....


Si ce daca! sa mergem spre tinuturi fictive!
Sa cautam plaja unde dorintele noastre trandave
Se vor scalda in misterul sacru
Tesut pentru un cor de spirite contemplative:
Se ne imbarcam pentru maiastra Cythera"

Al doilea poem ii apartine lui Charles Baudelaire:  "Voiajul spre Cythera" (Un voyage à Cythère).


"Ce insula neagra si trista e aceasta? E Cythera,
ni s-a spus, un taram faimos in toate cantecele
un Eldorado banal pentru batrani.
La urma urmei nu e decat un sarman pamant."

Imaginile poemului si metaforele evolueaza spre un sfarsit sumbru: un spanzurat, al carui trup e devorat de pasari, e o intruchipare a eului autorulu.

"Dar vai! infasurata intr-un lintoliu gros
Inima mea era ingropata in aceasta alegorie.

In insula ta, o Venus! n-am gasit in picioare
Decat o spanzuratoare simbolica de care atarna
Imaginea mea"

In "Baladele de portelan albastru" Andrew Lang a inclus o "Ballada a voiajului catre Cythera": 

"Vino, caci aerul acestei lumi e malefic,
Sa ne grabim si sa trudim, nu sa cadem rapusi
de efort la rame:
Poate ajungem sa acostam pe insula fericita"

Am gasit un poem interesat intitulat "Imbarcarea spre Cythera" (The Embarkation for Cythera) intr-un fragment din cartea lui  David Ferry’s "Despre o tara necunoscuta" (Of no country I know) pe internet.

Iata incheierea ei:

“…fiecare doamna
Isi pipaia colierul, si muzica blajina curgea
din clavecinul dorintei sale ; fiecare domn


isi atingea in maneca asul ascuns acolo.” 


Si in final un fragment dintr-o poezie a  poetului canadian John Glassco, fragment care l-am gasit tot pe internet:

"Aculta,
Imbarcarea spre Cythera
Este eterna pentru ca nu se sfarseste nicaieri:
Nu exista port pentru velele acelea cu ciucuri! 
Si pentru dragostea noastra, nici un deznodamant
Numai modestia
Perfectiunea
Zborului unei pasari sau moartea ei".

Si in ton cu o serbare galanta, inchei acest post cu o serenada.

Piesa, numita Imbarcarea spre Cythera ii apartine lui  Francis Poulenc.


sâmbătă, 1 ianuarie 2011

Calaret, si despre sculpturile lui David Robinson


Arta sculptorului canadian David Robinson (n. 1964) a constituit o alta revelatie pentru mine la Art Toronto 2010.

M-am apropiat de spatiul in care se aflau creatiile lui, atrasa de statuia Equestrian (calaret) - 2009 - opera de arta care va deveni, cred, o sculptura de referinta in istoria artei contemporane.  

Primul lucru pe care l-am observat a fost calaretul: un ins hieratic, prizonier intr-o nacela, a carui postura m-a dus cu gandul la sculpturi sumeriene.

Apoi calul -pe care l-am perceput ca o creatura ranita, disperata - ancorat pe copite si picioare gigantice. 



Dar gatul calului? Ce sugereaza? Mi s-a parut ca aici se afla cheia simbolica a sculpturii, pentru ca daca unele elemente le-am putut cat de cat descifra, aici m-am poticnit.

Gatul calului imi pare o ramificatie marina, un gat de creatura amfibie, care e gata sa inoate, o adaptare la un mediu non-terestru. O adaptare la mediul visului - poate - &  al subconstientului. 




David Robinson are un web site extrem de bine structurat, la:  http://www.robinsonstudio.com/ unde creatiile lui pot fi vizualizate in detaliu (optiunile pe meniul din stanga) si unde la sectiunea 'resurse' apar comentarii ale artistului din care preiau aici cateva randuri despre Calaret (Equestrian):

"Interoghez frecvent relatia dificila dintre om si animal atunci cand ei strabat imaginatia - un leitmotif  pregnant in cautarea unei povesti interesante."

(I periodically inquire after this troubled partnership of man and beast as they wander the imagination - a vivid motif in search of a better story. )

Tematica suprinzatoare, materialele si tehnica diversificata contribuie si ele la efectul pe care creatiile lui David Robinson le au asupra privitorului. 

 

In cuvintele autorului:
"Mi se pare ca sculpturile  mele sant, inainte de toate, manifestari ale unor vise nelinistite traite cu ochi deschisi; narative intregi si pulverizate, imagini, idei, toate distilate de trecerea timpului si de rezistenta materiei."

 It seems to me that my sculptures, before they are anything else, are manifestations of  fitful waking dreams;  narratives  whole and smashed,  images, ideas, all distilled through the passage of time and the particular resistance of matter.

Articole din Arta Poezie

Arta Poezie

Cele mai cititie posturi in ultima luna