luni, 24 ianuarie 2011

Geoffrey Hill: Imnurile Merciene

 Printre fragmentele de informatie disponibile pe internet despre Imnurile Merciene – un grup de poeme cotate ca una din creatiile poetice contemporane cele mai interesante -  am gasit un articol in engleza:Archaeology of Words – Geoffrey Hill’s Mercian Hymns by Louise Kemeny” (Arheologia Cuvintelor).

Articolul furnizeaza cititorilor Imnurilor Merciene un sistem de coordonate (poetice) ce ilumineaza cateva din caracteristicile Imnurilor: structura in forma de verset, stratul Anglo-Saxon istoric si lexical si introspectia fracturata din care se nasc visari poetice pulverizate, razvratite, aspre, pline de valente muzicale.

Autorul  Imnurilor Merciene este poetul englez Geoffrey Hill, nascut in 1932, si, din 2010, profesor de poezie la Oxford University.

Imnurile Merciene, structurate ca versete (evit termenul poeme in proza, asa cum am inteles ca e preferabil, din articolul notat mai sus) imi apar ca esenta unei drame shakesperiane pe cale de a se derula, grefata pe un fundal de introspectie, in marginea unei prapastii absurde:

“Exil sau pelerini m-au surprins inca o data pe acel taram: copilaria mea bogata si plina de dezolare. Visator, infumurat, aproape bolnav in vizite – eu care eram luat drept un fel de rege, un copil minune, mutilat.”

Peisajul celor treizeci de versete din Imnurile Merciene e in armonie cu un nume “ce poate fi conjurat”:

“Pusta si o noua colina de ape,
Mustar de camp si galbenele de mlastina.”

O stafie haladuieste in Imnuri: cea a regelui legendar Offa, care a domnit in Mercia (regiune situate la sud de raul Humber in Anglia) la sfarsitul secolului al VIII-lea.

Introducerea, de altfel frecvent citata, a Imnurilor Merciene, invoca regele Offa si ne furnizeaza cateva din temele poemului.  Felul in care personalitatii lui Offa i se atribuie diverse epitete e similar cu traditia Anglo-Saxona a poeziei in epoca notata (similar cu inceputul din Beowulf, de exemplu). 
Persoana regelui traverseaza spatiu si timp, pentru a ne regasi in timpuri moderne, ca ‘boier al autostrazii M5”;

“Rege al vascului peren, al gresiei smulse: boier al autostrazii M5:architect al meterezelor istorice si santului, al citadelei de la Tamworth, a schitului Sfanta Cruce: pazitor al Podului Galic si al Podului de Fier; contractor al noilor domenii la moda: stapan al sarii: schimbator de monezi: administrator de juraminte:martirolog: prietenul lui Charlemagne.

Mi-a placut asta, zisa Offa, mai canta odata”.
 (Mercian Hymns, I)
 
Temele prezentate evolueaza in izbucniri simfonice de inteles, imagini si armonii 
auditive, tesand un spatiu poetic ce intriga – din nou si din nou:
 
“Sapele lor se altoiau pe solul de rezistenta variabila.
Despicau pana la tezaur. Jefuiau epifanii, vertebre de himere, armuri de larve 
de albini salbatice. 
Loveau in pielea lustruita a balaurului de foc. ” 
 (Mercian Hymns,XII).

2 comentarii:

  1. ”Rege al vascului peren: boier al autostrazii M”

    ”Despicau pana la tezaur. Jefuiau epifanii, vertebre de himere, armuri de larve

    de albini salbatice.

    Loveau in pielea lustruita a balaurului de foc”.

    Extraordinar!!
    Ar fi de prisos cuvintele.inepuizabilă frumusețe!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Gina te astept in continuare, am in pregatire si alte profiluri poetice!

    Multumesc.

    RăspundețiȘtergere

Articole din Arta Poezie

Arta Poezie

Cele mai cititie posturi in ultima luna