marți, 4 ianuarie 2011

Imbarcarea spre Cythera

 Imbarcarea spre Cythera e una dintre picturile lui Antoine Watteau cele mai admirate: ea evoca o calatorie alegorica, pe cale de a incepe, spre insula Cythera, asociata cu Afrodita, zeita iubirii.


 In poezia moderna, Imbarcarea spre Cythera pare sa fie o tema de mitologii la fel de luxuriante.


Diferitele ei incarnari poetice sant presarate cu parfum intoxicant de trandafiri, stari amoroase febrile si  voiaje peste mare.  In cele din urma realizam ca insula in chestiune, innegrita si in doliu e - in cel mai bun caz - o plasmuire a imaginatiei noastre si -  in cel mai rau caz - un loc pentru ispasirea pacatelor.

As vrea sa incep cu poezia "Cythera" (Cythère) de Paul Verlaine care face parte din ciclul de poeme "Serbarile Galante" (Fêtes Galantes) - un poem scurt care e mai bine citit in contexul intregii serii de poeme.
Versurile poeziei sant o linie ascendenta in senzualitate, care e echilibrata spre final de o nota de umor:

"Si dragostea, coplesitoare, invingand tot
cu exceptia foamei, serbeturilor si a dulcetilor..." 

Poezia "Cythera" (Cythère) de Jules Laforgues un poem modern, fluid si superb, eliberat de orice canoane:

"Florescenta fara comentarii
A acestei ermetice Cythere
In largul marii ca un boschet"


"Si fauna si flora fiind asa cum veneau
Venim cum se vine: din trandafiri simturile;
din infloriri postùrile"

Temei Imbarcarea spre Cythera ii datoram alte doua poeme admirabile, fiecare dintre ele un varf de arta poetica.

Primul dintre ele e o balada perfecta - trei strofe de opt linii urmate de un refren de Théodore de Banville – "Balada copiilor pierduti" (La Ballade Aux Enfants Perdus):


"Stiu bine ca Cythera e in doliu!
....


Si ce daca! sa mergem spre tinuturi fictive!
Sa cautam plaja unde dorintele noastre trandave
Se vor scalda in misterul sacru
Tesut pentru un cor de spirite contemplative:
Se ne imbarcam pentru maiastra Cythera"

Al doilea poem ii apartine lui Charles Baudelaire:  "Voiajul spre Cythera" (Un voyage à Cythère).


"Ce insula neagra si trista e aceasta? E Cythera,
ni s-a spus, un taram faimos in toate cantecele
un Eldorado banal pentru batrani.
La urma urmei nu e decat un sarman pamant."

Imaginile poemului si metaforele evolueaza spre un sfarsit sumbru: un spanzurat, al carui trup e devorat de pasari, e o intruchipare a eului autorulu.

"Dar vai! infasurata intr-un lintoliu gros
Inima mea era ingropata in aceasta alegorie.

In insula ta, o Venus! n-am gasit in picioare
Decat o spanzuratoare simbolica de care atarna
Imaginea mea"

In "Baladele de portelan albastru" Andrew Lang a inclus o "Ballada a voiajului catre Cythera": 

"Vino, caci aerul acestei lumi e malefic,
Sa ne grabim si sa trudim, nu sa cadem rapusi
de efort la rame:
Poate ajungem sa acostam pe insula fericita"

Am gasit un poem interesat intitulat "Imbarcarea spre Cythera" (The Embarkation for Cythera) intr-un fragment din cartea lui  David Ferry’s "Despre o tara necunoscuta" (Of no country I know) pe internet.

Iata incheierea ei:

“…fiecare doamna
Isi pipaia colierul, si muzica blajina curgea
din clavecinul dorintei sale ; fiecare domn


isi atingea in maneca asul ascuns acolo.” 


Si in final un fragment dintr-o poezie a  poetului canadian John Glassco, fragment care l-am gasit tot pe internet:

"Aculta,
Imbarcarea spre Cythera
Este eterna pentru ca nu se sfarseste nicaieri:
Nu exista port pentru velele acelea cu ciucuri! 
Si pentru dragostea noastra, nici un deznodamant
Numai modestia
Perfectiunea
Zborului unei pasari sau moartea ei".

Si in ton cu o serbare galanta, inchei acest post cu o serenada.

Piesa, numita Imbarcarea spre Cythera ii apartine lui  Francis Poulenc.


7 comentarii:

  1. Severă antiteză!

    ”fiecare doamna
    Isi pipaia colierul, si muzica blajina curgea
    din clavecinul dorintei sale ; fiecare domn

    isi atingea in maneca asul ascuns acolo.” ”

    Am participat cu drag la momentul poetic, Irina!
    O seară caldă!

    RăspundețiȘtergere
  2. superbă postare !
    încîntătoare cu TOTUL în toate

    Acultă,
    Imbarcarea spre Cythera
    Este eternă pentru că nu se sfârşeşte nicaieri

    încîntător !!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna seara Gina,,,acuma, da seara mea e calda, am intrat in casa si ti-am gasit mesajul...

    O dimineata pufoasa de iaran iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  4. Mersi Cella...te astept pe dockuri la imbarcare!


    Numai bine,

    Irina

    RăspundețiȘtergere
  5. Ar fi locul ( fără nominalizare ) după care a tânjit Quijote , < sfârşitul continuu > al lui Ion Caraion , nişte aluzii prin Macedonski, iar Otilia Cazimir are volum: Întoarcerea din Cytherta. Omul ce are o Cytheră a lui este nemulţumit, aproape trist, mai ales dacă are intenţia să modifice realitatea după canoanele acelui ţinut. Simboluri grele se pun în mişcare !
    Să fie numai bine !

    RăspundețiȘtergere
  6. Dl. Rotaru....va multumesc pentru referintele pe care le mentionati....nu stiam de ele.

    De acord cu caracterizarea 'simboluri grele'!

    RăspundețiȘtergere
  7. Minunat! Când spuneai ca e îmbarcarea? :) mai este un loc?

    RăspundețiȘtergere

Articole din Arta Poezie

Arta Poezie

Cele mai cititie posturi in ultima luna