sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Plic rosu


De Anul Nou chinezesc, in mod traditional, plicuri rosii cu bani sant daruiti celor dragi, in special copiilor. Sumele introduse in pliculete trebuie sa se termine cu un numar par, ca sa aduga noroc - cifra 4 fiind exclusa, intrucat, in traditia chinezeasca, 4 e un numar care nu aduce noroc.

In plicul rosu si virtual al acestui post am pus doua poezii preluate de pe website-ul de aici si aici si imagini de la wikipedia. Autorii poeziilor sant doi poeti chinezi celebri din dinastia Tang, doi prieteni uniti de pasiunea comuna pentru poezie: Li Bai, cunoscut si sub numele de Li Po (701-752)  si Du Fu (712-770).


  
                    Cantec Ziyi
                                                         de Li Bai

Printre boschetii infloriti, o cana de vin.
Imi torn singur, lipsit de companie.
Asa ca ridic ceasca, si inchin spre Luna
dupa care ma intorc spre umbra mea  - santem acum trei.

Si pentru ca luna nu stie sa bea,
umbra doar imi urmeaza miscarea corpului.

Luna mi-a adus umbra sa imi tina companie un timp
si obiceiul de a ne veseli ar trebui sa tina pasul cu primavara.
Incep un cantec si luna incepe sa se invarta
ma ridic si dansez si umbra-mi se misca grotesc.

Cat mai sant treaz, sa ne bucuram impreuna.
Si dupa ce voi fi beat, sa mergem fiecare pe drumul sau.
Sa ne infratim pentru totdeauna pentru calatorii lipsite de pasiune
si sa juram ca ne vom intalni din nou, departe, dincolo de Calea Lactee. 



                             Visandu-l pe Li Bai (2)

                                                                     de Du Fu

Nori care calatoresc intreaga zi,
Un calator care nu ajunge niciodata la tinta.

Trei nopti ai fost in visele mele
Ca prieten, stiam ce era in gandurile tale.
Spui ca intoarcerea ta e intotdeauna dureroasa
si venirea, intotdeauna dificila.

Rauri, lacuri, atatea valuri
spre barca ta, care te temi ca se va rasturna.

Iesind pe usa, te scarpini in capul acoperit de par alb
ca si cum intregul inteles al vietii tale ar fi sfarsit.

Bogatii si sus-pusii umplu Capitala
in timp ce tu esti singur, ros de griji si trist.

Cine zice ca navodul cerului e aruncat departe?
Imbatranind, doar devii si mai vulnerabil.

O mie de toamne, zece mii de ani de glorie
sant nimic dupa moarte.

6 comentarii:

  1. E o intreaga filosofie poezia chineza. Am citit postul cu placere.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc, te astept din nou.

    Sper ca esti bine!

    RăspundețiȘtergere
  3. Tulburătoare lectură!
    o frumusețe tristă,timpul curge neiertător..
    ”Cine zice ca navodul cerului e aruncat departe?
    Imbatranind, doar devii si mai vulnerabil.”

    Mulțumesc, Irina!!

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna Gina...m-ar fi interesant sa stiu care a fost 'dinamica' relatei dintre acesti doi poeti - poezia lui Li Bai mi se pare absolut senzationala.

    RăspundețiȘtergere
  5. Irina,
    Ceea ce îi unește pe cei doi poeți este- cred- acea atitudine profundă meditativ- filozofică în fața scurgerii ireversibile a timpului, tonalitatea gravă, neliniștea,
    ”ridic ceasca, si inchin spre Luna
    dupa care ma intorc spre umbra mea - santem acum trei”.

    ”intoarcerea ta e intotdeauna dureroasa
    si venirea, intotdeauna dificila.

    Rauri, lacuri, atatea valuri..”

    pentru latini-in vino veritas, pentru ei, bucuria este aici , pe pământ.. chiar dacă, totuși, viața este grea

    ”Sa ne infratim pentru totdeauna pentru calatorii lipsite de pasiune
    Cat mai sant treaz, sa ne bucuram impreuna.
    Si dupa ce voi fi beat, sa mergem fiecare pe drumul sau.”
    dincolo de dificultăți rămâne ideea de frăție-
    ”Sa ne infratim pentru totdeauna pentru calatorii lipsite de pasiune
    si sa juram ca ne vom intalni din nou, departe, dincolo de Calea Lactee. ”

    Dominant și dureros este , cred, așa cum îi înțeleg-gândul că omul este trecător, gând care, către bătrânețe devine obsesiv. Clipa trebuie trăită aici...

    ”Cine zice ca navodul cerului e aruncat departe?
    Imbatranind, doar devii si mai vulnerabil.

    O mie de toamne, zece mii de ani de glorie
    sant nimic dupa moarte.”

    RăspundețiȘtergere
  6. Buna Gina...imi plac foarte mult comentariile tale, intrucat ma ajuta si pe mine sa imi diferentiez unghiul de vedere asupra diferitelor lucruri pe care le postez.

    As zice ca la prima vedere (pentru ca nu am studiat poezia lui indeaproape) poezia lui Li Bai e mai mult legata de un fel de nervozitate la granita cu nelinistea, un fel de nerabdare acuta pe care el o are in marginea realitatii.

    A doua poezie, a lui Du Fu cred ca da, este o perceptie/retrospectiva asupra timpului, scrisa probabil intr-un moment in care Li Bai se afla la senectute iar Du Fu, fiind ceva mai tanar, se simtea poate mai aproape de maturitate decat de batranete.

    Multumesc si sper ca pe curand.

    RăspundețiȘtergere

Articole din Arta Poezie

Arta Poezie

Cele mai cititie posturi in ultima luna