sâmbătă, 8 ianuarie 2011

Poem in oglinda


"Toate calitatile pe care le percepem prin vedere pot fi reduse la sase categorii principale: lumina, culoare, pozitie, distanta, marime si forma."
       René Descartes - Discursul despre metoda.

Totul pare firesc in explicatia lui Descartes.
Dar ce se intampla cand o oglinda - sau un poem - se strecoara in ecuatie? Cat de schimbat ar putea fi vazul nostru in acest caz?


"Dna. Smith: Mergi, micuta Mary, frumos in bucatarie si citeste-ti poemele in fata oglinzii...
Dl. Martin: Si eu, chiar daca nu sant camerisa, citesc poeme in fata oglinzii...
Dna. Martin: Azi de dimineata cand te-ai privit in oglinda, nu te-ai vazut.
Dl. Martin: Pentru ca nu eram inca acolo."

Iata un posibil deznodamant al investigatiei noastre, cum apare el in Cantareata Cheala de Eugen Ionescu.

Sant fireste nenumarate oglinzi paralele in actul scrierii unui poem.


Iata esenta unei oglinzi asa cum apare in poezia "Oglinda"  (Mirror) de Sylvia Plath.


"In majoritatea cazurilor meditez pe zidul opus.
E roz cu mici fire de praf. M-am uitat la el atat de mult timp
Incat a devenit o parte a inimii mele. Dar inca licareste.
Fete si intuneric ne despart iar si iar."

Rolul adevarat al oglinzii din acest poem nu e sa codifice o imagine in cei sase parametri propusi de Descartes, ci sa prilejuiasca o transformare, o iesire in lume. 
Vazul ne conduce pe carari noi, a caror urmare e preludiul unor intamplari imprevizibile.

Asadar, un al doilea posibil deznodamant, o metamorfoza in stilul lui Ovidiu, care inchide poemul:

"Vine si pleaca.
In fiecare dimineata fata ei inlocuieste intunericul.
In mine, ea a inecat o fata tanara, si in mine o baba
se ridica spre ea zi dupa zi, ca un peste inspaimantator. "

Un al treilea posibil deznodamant apare in poemul  "Perseu" de Robert Hayden, o re-editare poetica a mitului lui Perseu. Perseu foloseste suprafata reflectorizanta a scutului sau ca sa observe, indirect (in oglinda) miscarile Meduzei, pe care in final o decapiteaza. 

"Capul ei adormit cu masa lichida
de serpi treziti, in torpoare,
ardea in scutul ce oglindea
o imagine aspra, sumbra
ca adevarul urat pe care mintea e
obligata sa il accepte in final 
- si sa putrezeasca in el. 
Am lovit."


In loc sa interpretez acest al treilea posibil deznodamant m-am gandit sa il ofer pentru comentarii la sfarsitul postului de azi.


4 comentarii:

  1. ¸.•`★´(¸.•`´★``•
    ★ • *(¸.•*´★ ♥
    ★`*•.¸)* • ★
    * _Π____*。*˚
    */_____/~\。˚
    | 田田 |門| ˚ ˛ ˚ ˛ ♥♪
    * + . . * + * * . + * .*. . * + . + * . * + .* +
    Aripi de îngeri să-ţi atingă sufletul, să ia cu ei toate supărările, lăsând în schimb lumina, iubirea, sănătatea, dragostea , fericirea, speranţa şi credinţa....La multi ani cu bucurie!..... http://i340.photobucket.com/albums/o348/QueenLatifh92/Angeli.gif .

    RăspundețiȘtergere
  2. Ceea ce vedem in oglida este de multe ori diferit de ceea ce se reflecta in oglinda, pentru ca se imbraca in starea noastra de spirit. Reflecta oglinda mai mult decat o stare fizica? Inclin sa cred ca da, cata vreme spunem ca ea reflecta adevarul. Iata de ce evit oglinzile atunci cand sunt suparata :) Adevarul din ele e prea crud...

    RăspundețiȘtergere
  3. ...dar pe de alta parte oglinzile sant necesare. Intre apele lor valurite, incepem sa ne descoperim, si de mai multe ori sa (sur)prindem imaginea altora...

    RăspundețiȘtergere

Articole din Arta Poezie

Arta Poezie

Cele mai cititie posturi in ultima luna