sâmbătă, 22 ianuarie 2011

Un blog care merge drept la tinta

In acest post, m-am gandit sa ies un pic din parametrii obisnuiti - sau masca sociala daca vreti, pe care o purtam fiecare din noi, inclusiv pe blog - si sa merg drept la tinta.

M-am intrebat in ultimul an care e rolul acestui blog, un jurnal inutil, un pic prafuit, pe jumatate acoperit de zapada, intre nervuri de frunze. 

Si de ce sa continui sa scriu aici cand ziua nu are decat 24 de ore, care, cum ar zice Harpagon, avarul lui Molière, sant "bine numarate".  

Cred ca raspunsul la aceasta intrebare s-a insinuat, treptat, singur-singurel in mintea mea incetosata de calcule utilitariste, de genul:
"x la patrat impartit la y, %, logaritm natural din z reprezentat grafic, formatat cu doua zecimale, trei zerouri despartite de virgula si aliniate, bordura in stanga si dreapta la 0.74 inches, font arial 10, inchide paranteza."

Raspunsul, necuantificabil in multimea numerelor reale, e ca prin incercarea de a scrie un blog am obtinut ceva ce nu figura in ecuatia initiala. 

Am descoperit prieteni-cititori ale caror ganduri le urmaresc indeaproape. 
Am ajuns sa cred ca posturile pe un blog sant modelate de cititori care influenteaza prin reactiile lor, evolutia viitoarelor articolase.

Ca un blog e inainte de orice o aventura colaborativa. 



Iata deci lista catorva bloguri pe care le citesc si a caror opinie ma influenteaza:

13 comentarii:

  1. Bună seara, Irina!

    Jurnal prăfuit spui? Doamne, ferește!!
    Este viu , eu îl ascult, îi urmez pașii, merg cu el prin expoziții, pătrund în lumea ta, diferită de ceea ce știu, îți citesc poemele, îți ascult muzica. //

    Știm ceva dinainte? Nimic..asta cred că este blogul, cel puțin așa cred eu- l-am deschis când mă aflam într-un impas. Am continuat, pentru exact motivele pe care le invoci- discuțiile cu prietenii virtuali.
    Temele se țes, derivă cumva una din alta..

    Îți mulțumesc că te-am aflat!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna Gina!

    Si mie imi pare bine ca ne-am 'intalnit' pe internet, astept in continuare acel 'ceva' pe care nu il stim de dinainte si pe care il evoci tu in comentariul tau.

    P.S.
    De 'tablouri dintr-o expozitie' nu exista scapare pe acest blog, mai am inca fotografii de postat din octombrie...:O)...

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc

    da , cand iti citesc blogul stiu ca o parte din poezie renaste in mine

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu degeaba ne rupem din timpul nostru sa scriem sau sa citim lucruri interesane/importante sufletului nostru.Cineva le urmareste traind alaturi de noi.Imi place aceasta lume!

    RăspundețiȘtergere
  5. Ei da, asa e:)
    Un jurnal virtual tese legaturi greu de definit, subtile, invizibile, si sentimente de prietenie si apropiere greu de explicat:)
    ma regasesc complet in postul tau... et c'est réciproque:)

    RăspundețiȘtergere
  6. Te-am nominalizat in Blog de Blog,din lumea mea.

    RăspundețiȘtergere
  7. îţi mulţumesc :)

    nimic nu e întâmplător. lumea asta, a blogului, e pentru mine o aventură a cuvintelor, iar în spatele lor sunt oamenii.

    RăspundețiȘtergere
  8. Perfect, atunci continuam...:o)...

    RăspundețiȘtergere
  9. Eu va multumesc sincer pentru nominalizarea aici si, sper, sa mai reusesc sa va aduc in continuare profitul experientelor mele poetice... Multumesc, cu sinceritate, pentru aceasta nominalizare!

    RăspundețiȘtergere
  10. Dl. Muscalu: cu placere, continui sa va urmaresc poezia!

    RăspundețiȘtergere
  11. ce delicată şi caldă eşti mereu
    unde aş fi găsit eu atîta POEZIE necitită şi ...
    ... ştii ?
    mă doare, în lumea trecătoare şi MINUNATĂ, toată POEZIA care nu-i încă scrisă şi pe care nu am să o pot citi
    deci:
    unde-i POEZIA şi unde inimile au aceleaşi pulsaţii, parcă gemene, tic/tac POEZIEI noastre
    mereu :)
    fîlfîire dragă de gînd minunato:)
    şi colţului cald din inima ta poeziei
    da,da... mereu:)

    RăspundețiȘtergere
  12. Mai vrem ! Ce ma fac eu ca am ramas fara instrumentul ,, muncii " mele? Ai vreo idee?

    RăspundețiȘtergere
  13. Cred ca cel mai important lucru e sa ne reamintim ce ne defineste, atat in vremuri bune dar mai ales si in momente pe care le percepem ca o profunda jale, cand simtim ca am pierdut ceva fara de care fericirea noastra nu e posibila. Vorbesc din proprie experienta - am pierdut atat de multe lucruri in viata mea ca as putea oricand sa stau intr-un tete-a-tete (las deoparte diacriticele) cu Hecate. Ceea ce ne defineste ne impinge inainte si ne da posibilitatea de a gasi din nou ceea ce ne face sa ne bucuram de fiecare secunda. Daca vrei sa schimbam e-mailuri si crezi ca pot sa mai aduc argumente, scrie-mi la imoga@rogers.com.

    RăspundețiȘtergere

Articole din Arta Poezie

Arta Poezie

Cele mai cititie posturi in ultima luna