marți, 1 februarie 2011

Nevoia de a marsalui

Ne pregatim pentru furtuna de zapada care se anunta pe toate posturile de TV si radio- asteptam o cadere de zapada de 20-30 de cm peste noapte.

Nu stiu de ce zapada ma imbie mai mult la proza decat la poezie, si ca urmare, ca sa nu trec cu arme si bagaje in tabara fictiunii, m-am gandit sa raman undeva, intr-o zona 'gri': poeme in proza.

Traduc mai jos  poemul in proza "Fiecaruia himera lui" de Charles Baudelaire - special pentru Gina.

Iata aici un link spre -->cuprinsul unde pot fi gasite poemele in proza ale  lui Baudelaire.

Si, sa nu uit, o intrebare: ce poeme in proza sau texte/proza care dupa parerea dumneavoastra sant poeme in proza de facto  va plac? 


                                  de Charles Baudelaire 

   Sub un cer imens si gri, pe o mare campie prafuita, fara drum, fara iarba, fara maracini, fara nici macar o urzica, m-am intalnit cu mai multi care mergeau adusi de spate. 
Fiecare din ei purta in spate o imensa Himera, tot atat de grea ca un sac de faina sau carbune, sau ca echipamentul unui soldat roman. 
   
   Dar fiara monstruoasa nu era o greutate inerta; dimpotriva, se incolacea si isi apasa omul cu muschi elastici si puternici; se agata cu cele doua gheare enorme de pieptul celui ce o purta; capul ei fabulos se inalta deasupra fruntii insului respectiv ca o casca oribila de luptator menita sa starneasca spaima in inamici. 

   L-am intrebat pe unul din acesti oameni unde mergea in felul asta. Mi-a raspuns ca nu stie, nici el, nici ceilalti; dar ca evident mergeau undeva, pentru ca erau impinsi de o nevoie nebuna de a marsalui. 

 Am observat un lucru ciudat : niciunul dintre acesti calatori nu parea enervat de bestia feroce supendata de gatul sau si lipita de spatele-i; as fi zis ca ei o considerau ca facand parte din ei insisi. Fetele obosite si serioase nu dadeau semn de nici o deznadejde; sub cupola melancolica a cerului, picioarele lor adancite intr-un sol la fel de dezolant ca si cerul, urmau cararea; fizionomia lor era cea a unor oameni resemnati sa spere mereu.

Si cortegiul trecu pe langa mine si se scufunda in atmosfera orizontului, in locul in care suprafata rotunjita a planetei se furiseaza dincole de curiozitatea privirii noastre. 

Pentru cateva secunde ma incapatanasem sa vreau sa inteleg aceasta sarada; dar curand irezistibila Indiferenta se abatu asupra mea si m-am trezit de indata mai impovarat decat cei care isi carau in carca nimicitoarele lor Himere. 

10 comentarii:

  1. Tu pleci la culcare, Irina, la mine este „ bună dimineața„..nu știu cum va fi ziua..
    Poemul pe care l-ai tradus este absolut extraordinar!
    Chiar mă văd în ceata inșilor cu mai multe himere. Asta suntem- eternă poveste-o lume ”mărșăluind” ” adusi de spate.
    Fiecare din ei purta in spate o imensa Himera, tot atat de grea ca un sac de faina sau carbune,
    sau ca echipamentul unui soldat roman. ”
    Îți doresc să faci față, cu bine,gerului și să ai nopți și zile bune !!

    RăspundețiȘtergere
  2. Am urmarit si eu vestile de peste ocean cu superfurtuna. Din Romania mi se par incredibile! Voi insa o veti infrunta direct. Sper sa treci cu bine de ea!

    RăspundețiȘtergere
  3. Irina,
    Repet- mi-a plăcut mult textul ales de tine.Permite-mi, te rog , să-l postez, cu toate explicațiile de rigoare, pe blogul meu.
    Trebuie ca multă lume să-l știe!1
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna seara Gina!

    Ma bucur ca ti-a placut poemul - i-am adaugat ultimele randuri + un link la cuprinsul cu poemele in proza ale lui Baudelaire.

    Ma onorezi cu gestul tau si fireste, poti sa preiei traducerea. Cand vrei.

    Imi place Baudelaire intr-un fel in care imi place numai Baudelaire - de fiecare data ii citesc versurile cu alti ochi.

    Pe curand si iti multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  5. Servus Alina:

    A trecut si peste noi furtuna, sper ca acuma sa ne lase in pace si sa ne vedem de primavara, spre aprilie.

    La noi a fost un pic mai blanda, nu stiu de ce, am scapat cu mai putini centimetri de zapada.

    Azi a fost Groundhog day, asateptam o primavara timpurie...de validat!..:o)

    http://latimesblogs.latimes.com/unleashed/2011/02/punxsutawney-phil-groundhog-day.html

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu numesc poeme în proză sau proză poetică textele lui Sadoveanu cuprinse în ”Țara de dincolo de negură”. Îmi plac mult!
    Mulți încadrează opera lui Geo Bogza în specia reportajului literar „Tăbăcarii„, ”În lumea petrolului„..
    Mie mi se par pagini de proză poetică. O poezie dură, aspră, dar frumoasă, o frumusețe care vine chiar din asprimile vieții.
    Recitesc, cu mare emoție, când îmi amintesc ” În nopțile cu lună femeile torc cânepa”, sper să nu fi greșit titlul sau „Dobrogea! Dobrogea!”..
    Îmi plac multe pagini din ”Neranțula„ lui Panait Istrati și din ”Craii de curte veche”, a lui Mateiu Caragiale.
    Bineînțeles că nu-l uit pe Calistrat Hogaș-”Singur„- este un excelent poem în proză!!

    RăspundețiȘtergere
  7. Aici , Baudelaire parcă doreşte să ni-l anunţe pe Kafka; Macedonski a citit acest text. Ar trebui să nu invidiem omul de geniu: himera lui este cu mult mai corpolentă decât a mărşăluitorului docil; este posibil să ducă în cârcă mai multe bestii. Cei cu himere normale formează un grup ( numeros !) , nu-şi pun probleme existenţiale, aşa s-a pomenit, ţinem aproape, facem front comun, drumul este bătătorit, vrei o variantă – e treaba ta , au mai încercat unii! De rămas pe loc – nici vorbă, mişcarea înseamnă a fi, dacă Universul consumă o astfel de expansiune – atunci noi?! Nici nu ne putem imagina Himera Universului ! Către ce aleargă Universul ? Nici el nu ştie ! Numai Cel ce l-a creat . De ce ?
    Să fie numai bine !

    RăspundețiȘtergere
  8. Buna Gina:

    Sadoveanu, Bogza, C. Hogas, fireste.
    Panait Istrati si Mateiu Caragiale nu ii aveam in vizor - multumesc pentru ei.
    Eu as trece pe lista "Ultima noapte.." de Camil Petrescu. N-am argumente clare.

    Te astept din nou si iti multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  9. Dl Rotaru: Multumesc pentru comentariul foarte interesant

    Eu as vrea sa ma identific cu grupul cu ghebul de himere docile - dar nu stiu daca aceasta dorinta n-ar fi cumva o himera nedocila.

    Numai bine,

    RăspundețiȘtergere
  10. Cred că avem, până într-un punct, toți, aceleași himere, apoi, drumurile ne separă, himerele , de asemenea
    p.s.
    Am citit Neranțula cu mulți ani în urmă, ieri am căutat-o prin bibliotecă, trebuie să o găsesc, mi-au rămas în minte niște admirabile locuri, de aici , ori de aiurea..
    în Craii de curte veche, îmi amintesc niște curți, luate , parcă, dintr-o altă lume..
    Cel mai mult îmi place poezia prozei lui Geo Bogza, istorie, poezie, tristețe, farmec, toate laolaltă, într-o lume care își duce viața , precum melcul casa..
    O zi fără ger îți doresc,Irina!

    RăspundețiȘtergere

Articole din Arta Poezie

Arta Poezie

Cele mai cititie posturi in ultima luna