vineri, 4 februarie 2011

Trei sfaturi practice: diapazon de zapada

Santem in toiul iernii si mai avem de strabatut multi kilometri prin zapada.  

Asa ca m-am gandit sa notez trei obiecte practice, pe care, daca le purtam cu noi, s-ar putea sa ne facem viata mai usoara.

  1. Un diapazon
Noapte: liniste fara ecou, amorteala in colturi de argint a frigului ce se prelinge peste gene – fulgi de nea incurcand itele vazului.

Poate daca as avea un diapazon, asezat la radacina zapezii, as auzi vuietul indepartat al marii.

  1. Avion de hartie
Avioanele de hartie alba, indoite meticulos si purtate in rucsac, sant extrem de versatile.

Iata ce am gasit ieri, scris pe un eleron:

"Chiar si soarele, acea fiara mai periculoasa, si-a inceput
tarcoalele de dimineata intr-un spirit de neglijenta generozitate
ca si cum ar spune:
“Acestea sant marfurile mele. Ale tale mai mult sau mai putin, daca le vrei.
Desigur, accept valuta ta pipernicita, maruntisul de zile si
ore.”"

- din cartea "A Scattering" (O irosire) de Christopher Reid, 2009

  1. Compas scolar
Compasul merge mana in mana cu busola care ea, ne indica, fireste, monoton si previzibil, nordul pe orice harta croita din zapada:

“Nimic nu este ceea ce pare a fi.
Prin acest ochi de sticla
ce e familiar devine strain
proaspat si just
cum n-a parut niciodata.
Fiecare lucru e altceva
imbinat cu
un altul,
pentru ca acest caleidoscop,
un tub optic in
tunelul magic al vazului
potriveste – priviti, daca aveti curaj! –
perfecta, a tot cuprinzatoarea
metafora.”

- din "Kaleisocope" (Caleidoscop) de P.K. Page


Adaug cateva strofe din Omul cu compasul de Stefan Augustin Doinas, pe care le-a gasit in cercurile ei de pagini Gina.

”Am zgâriat aseară pe nisip
formula unei alte ordini, care
conţine-al lucrurilor tainic chip,
cel fără de ruină şi mişcare.

Aici, acest inel în care-ncerc
să prind rotirea stelelor în spaţiu:
medalie de foc şi magic Cerc,
lui însuşi hrană crudă şi nesăţiu.

Iar dincolo, ca simbol înţelept,
un cort de raze cu foiţă clară:
Triunghiul către care mă îndrept
la dangatele bronzului de seară..”
 

7 comentarii:

  1. La Rupestre în Curbură – Bisericuţa Sf. Iosif – nefolosită în prezent ( precum la Aluniş ) – dacă , în interior , elaborezi un sunet ( cel mai bine o rugăciune spusă în cor – 7 persoane !), atunci sunetul umblă în stânca piramidală ( mult mai mare deasupra ) în care este săpată grota şi prin reverberaţie coboară spre grupul emitent învăluindu-l în energii ale altui tărâm. Fenomenul este real , nu-i scorneală poeticească !
    Cuvintele dumneavoastră mi-au înlesnit o mică viziune: să foloseşti muntele ca pe un diapazon în intenţia nedistructivă de a te apropia de vuietul unor lumi a căror existenţă o bănuim numai.
    Fie să aveţi nenumărate clipe de inspiraţie !

    RăspundețiȘtergere
  2. Irina,
    Mă gândesc cu plăcere la inocența vârstei când, fete și băieți ne întreceam în jocul avioanelor de hârtie, sfidând timpul și spațiul!
    Dulce și nevinovată copilărie, !
    Pentru astă seară, am adus câteva strofe din ” Omul cu compasul„, de Ștefan Augustin Doinaș
    ”Am zgâriat aseară pe nisip
    formula unei alte ordini, care
    conţine-al lucrurilor tainic chip,
    cel fără de ruină şi mişcare.

    Aici, acest inel în care-ncerc
    să prind rotirea stelelor în spaţiu:
    medalie de foc şi magic Cerc,
    lui însuşi hrană crudă şi nesăţiu.

    Iar dincolo, ca simbol înţelept,
    un cort de raze cu foiţă clară:
    Triunghiul către care mă îndrept
    la dangatele bronzului de seară..”

    RăspundețiȘtergere
  3. Un diapazon,un compas si nu in ultimul rand un avion de hartie(interzis in clasa mea,aparand doar cand facem Origami:)...) ma trimit inapoi in semestrul al II-lea ce ne bate in usa.
    Nu stiu cum ,dar si pe la noi Dl.Soare a dat tarcoale azi toata ziua pe la noi,topind incetisor zapada,dar readucand zambete pe multe fete...cel putin pe fata mea,sigur:).

    RăspundețiȘtergere
  4. Dl. Rotaru:
    Va mmultumesc de ecourile de care vorbiti si pe care ma straduiesc sa le percep si eu aici. Ceahlaul e pentru mine,la distanta, un astfel de continuu reper.

    RăspundețiȘtergere
  5. Gina;
    Mirifica poezie,o adaug la post - iti multumesc pentru ea!
    E o creatie care mi se pare incarcata de o anume maturitate , o alchimie a unei intelepciuni poetice distilate sub zenitul dintre tinerete si infinit. M-am uitat pe internet, Stefan Augustin Doinas avea 44 de ani cand a aparut Omul cu compasul .

    Strofele pe care le-ai citat sant perfecte.

    RăspundețiȘtergere
  6. Angi:
    E bine ca santeti aproape de pragul primaverii, si de cercurile lui de caldura...Iti doresc un semestru plin de voiosie si de note bune, in lumini de ghiocei pe care ii astept iar pe blogul tau.

    RăspundețiȘtergere

Articole din Arta Poezie

Arta Poezie

Cele mai cititie posturi in ultima luna