miercuri, 30 martie 2011

Despre e-carti si fiefuri pierdute

E-cartile (carti electronice)  fireste nu mai sant demult o noutate.

In ultima vreme am inceput si eu sa imi schimb parerea despre e-carti si sa renunt de voie - de nevoie - mai mult de nevoie - la pareri infiefate in ceea ce a reprezentat pentru mine experienta cititului.

Fieful pierdut

Lectura unei carti - o intamplare simultan intelectuala si senzoriala - aproape erotica: fosnet de pagini, izul paginilor si al cernelii, etc...


Realitatea

Tot mai multi trecatori, pasageri in metrou si autobuze, insi la cafenele cufundati in lectura de pe o e-carte sau pe iPad/tableta: un dreptunghi gri si subtire, cu ecran, in care inoata, de zor, texte. 

Am 'rasfoit' si eu un astfel de "cititor" la o librarie Indigo, nu pot sa spun ca mi-a captivat imaginatia dar iata ce mi-a schimbat parerea: relatarea unei cunostiinte despre cum foloseste o e-carte:

- poate sa incarce pe e-carte carti de la bibioteca publica ( fara mers la biblioteca, cautat la raft, dus cartile inapoi - care la urma urmei e si asta o alta placere la care renunti)
- incarca pe e-carte alte documente/file  in format pdf (de pe calculator) pe care face comentarii, anoteaza si gata, a revizuit o lucrare
- incarca multe carti inainte sa plece in vacanta, carti care altfel i-ar umple un geamantan pe avion. Cartea pe care o citeste acum are 900 de pagini, toate inghesuite in dreptunghiul gri care incape in geanta. 
- incarca ziare pe care le citeste pe acelasi ubicuu patrat. 


A doua realitate 

A doua realitate este ca totul devine 'mobil', in stanga si in dreapta, toata lumea e cu ochii pe ecranul unui 'ceva' minuscul pe care citeste, rasfoieste, asculta, incarca de pe internet, etc. 
Experienta cititului se schimba. Mediul e mesajul.

Sau nu? 

luni, 28 martie 2011

Aprilie - luna poeziei. Ac in carul cu fan


Aprilie e luna poeziei - un pretext in plus de a vorbi de poezie si de a cauta un ac intr-un car cu fan: un poem (aproape) perfect.

Daca va face placere, incepand de vineri, sa-l cautam impreuna pe posturile de pe blogurile noastre.
Echipament necesar:
- font Arial/Garamond 10, 11 pt, etc.
- tub tempera de culoare alba  (pentru a colora versurile care nu rimeaza) 
- chef de joaca. 

vineri, 25 martie 2011

Partitii

                                                               
                                                  Rafael Sanzio - Scoala din Atena

Daca ar fi sa stam drept si sa judecam drept, am putea admite ca poezia e in mare masura o creatie a subconstientului si intr-o mai mica masura un efort de comentarii editoriale.

Un poem e produsul a ‘ceva’ asezat dincolo de hotarele ratiunii si din cand in cand, in directa opozitie cu ea.

La Scoala din Atena se invata ca “poetii nu stiu ce fac”, ei fiind de fapt, doar un mediu de interpretare. 

Traduc cateva versuri de A.R. Ammons (1926-2001), poet american ale carei investigatii in sertarele subconstientului poetic, ne dau randurile de mai jos.

din Sfera de A.R. Ammons

71

exista o facultate sau un mestesug marunt in minte, care poate transforma
ca prin suruburi, imediatul in indoituri de concizie, forme
lovite cu aer ca sa ne faca sa credem ca

aglomerarea infaptuirilor si incalcelilor ar putea izvora din
functionarea miniscula, dar persistenta, a acestei facultati: ca si cum lumea
ar putea fi facuta sa treaca pe langa noi, sa coteasca

in acest unghi unic si sa cada imediat in lumea oglindita
a permanentului, alt loc transfigurat de mestesug: un parau in
mintea care va straluci incet spre mare: si totusi le va

aduna pe toate una peste alta, fiecare strop reamintit: o moara care
schimba totul, nu din forma lui, ci din schimbare: aceasta facultate
poate atunci fi ea insasi, mica, dar atot stapanitoare …


117

partitiile il interesau in totalitatea lor: el le dorea pentru el insusi
impreuna, dar fiecare cadran parea exclusivist si mizantrop: el
cauta coordonate numai cand gasea ca ele sant reprezentate

de zero: o legatura teribila care il facea cel putin atent; intuind foarte bine
ca ar putea sa furnizeze multe unghiuri fiecarui argument: noi toti
ne gandeam ca aceasta vastitate e o scanteie de divinitate:

i-am spus ca orice lucru are un pret, dar el ne-a repetat ca
se va multumi cu ceva mai ieftin: un poem insista in diferente,
pe fiecare farama de diferente, pana cand fragmentele

inceteaza sa fie fragmente si naufragiaza impreuna pe o baliza inalta
interpenetrate – ca si  posibilitatea unei lumi: poemul vrea
fiecare fragment clar, doar un fragment…

joi, 24 martie 2011

Aventura in teflon


Am auzit prima data sintagma "Omul de teflon" (Teflon man) de la o fosta colega de birou care descria,  pe jumatate in gluma, un alt coleg, ca pe... ei bine, ...omul de teflon. 

Fireste ca expresia in sine este destul de  simplu de descifrat, dat fiind proprietatile teflonului, cu care santem obisnuiti si din ...ei bine,....uzul tigailor. 

Am gasit un articol care mi-a placut despre Omul de teflon, si care ne indica una din trasaturile principale de caracter ale creaturii in chestiune: capacitatea de suporta critica, respingerile, jignirile, si in general esecurile fara prea multe efecte, un fel de imunitate chimica la adagiul  "Pe ce te bazezi?."

A crede in poezie si poeti, este, cred eu, un fel aventura in teflon. Ce loc mai pot avea versurile in viata noastra cand ea ne apare uneori ca un concurs de:

a. supravietuire
b.  imbogatire
c. lasa-ma sa te las

si cand poezia e pentru multi un motiv de ras - de bon ton.

Dar pentru cine are o pasiune (ascunsă) pentru clatite, mai exista sansa ca, la replica  
Poezia e moarta, sa se poate raspunde, din cand in cand
Traiasca poezia - o arta de teflon.

miercuri, 23 martie 2011

In cadru si in afara de cadru

Gina, raspund "prezent(a)" la invitatia ta, pentru care iti multumesc, si, in 'fast forward' /'la repede' aleg cateva imagini si un citat de Martin Scorsese:

"Arta cinematografica e ceva ce distinge ce trebuie sa fie intr-un cadru si ce trebuie sa fie in afara lui."
                    
 Filme:
despre coline: Notting Hill


legendele Olimpului:



  improvizatii:


aviatie:


si.. ultimul film pe care l-am vazut.

.

(admir  la Russell Crowe felul in care reuseste sa piarda accentul australian in cateva filme recente...nu fara efort din cate inteleg).

Pe curand...astept cu nerabdare weekend-ul....:o).

sâmbătă, 19 martie 2011

Poezie & porţelan. Insecte pictate


                                                               II

M-am indragostit recent de un barbat cu peruca, cu pantofi cu catarame argintii,  si cu o vesta impodobita, ma foi, cu panglici albastre.

Nu stiu daca albastrul in chestiune era o culoare derivata, respectiv o culoare asociata cu cerul  intrezarit printre obloane gri, semi-intredeschise.

Cerul insusi, fiind un cer rozaceu-lilas in aerul tare al diminetii, ar fi putut sa cauzeze aceasta deflectie colorata a sentimentelor.

Dar atat deocamdata – divaghez.

Incep reverenţele. 


                                                              III


"Emailuri albastru si alb, verde- gri,
sfera care invarte tot cerul pe o axa,
insectele delicate pictate pe cestile din portelan de Saxa,
totul ma plictiseste, si ma gandesc la tine."


Victor Hugo -"A des oiseaux envolés"/Pentru pasari in zbor



Poezie & porţelan - (I)

                                                                           I
                                                      
Cred ca prin natura ei, poezia are ceva din substanta, din aerul de liniste si fragilitate al portelanului. 

Aura de caolin - sonora, transparenta si luminoasa  - a unui vers nu e cu mult diferita de umbrele pe care le lasa degetele pe fundalul unei cesti de cafea aparata cu palma si ridicata spre soare. 

Et in Arcadia ego: am tinut si eu intinsa spre cer o ceasca de cafea, marunta, si goala, in bataia razelor de soare, intr-o amiaza de vara, ca sa aflu cat de aproape sant de lumina - dincolo de bariera unui strat singuratic de argila. 

Prin prisma experientei repetate adesea, pot sa spun ca nu exista unitati de masura definitive in acest exercitiu ciudat.

Poezia, ca si portelanul, e facuta din tacere si atingeri.   


vineri, 18 martie 2011

Arta vizuala

1. Expozitia lui Thomas Hirschorn "Ochiul", care va reprezenta Elvetia la bienala de la Venetia in 2011, a fost inaugurata la Toronto in incinta galeriei The Power Plant (Centrala Electrica): -->Ochiul


2. Link spre website-ul artistului canadian Tony Urquhart.


3.  Link spre pagina galeriei L'Harmattan unde pot fi vazute cateva din tablourile pictoritei canadiene Danielle Lanteigne - autoare a tabloului din fotografia de mai jos.





joi, 17 martie 2011

17 martie

...e Saint Patrick's Day si sarbatoarea nationala a Irlandei. 


 
Un fragment din  "Coroana de spice"/The Harvest Bow de Seamus Heaney


"Cand impleteai coroana de spice
ai inclus in ea tacerea ta domoala 
in graul ce nu rugineste
si se lumineaza la fiecare indoire
intr-un efect corona pe care-l intuim
un nod de iubire din paie, pe care il aruncam."





luni, 14 martie 2011

Mishmash

.....similar cu mișmáș...inseamna in engleza "amestecatura", un sens care il are si cuvantul romanesc (printre altele)  cf. DEX. originea cuvantului fiind, cred, germana. 

Mișmașul de astazi este unul de:

A.poezie /&/ definitie:

"in care tu esti un costum  
caruia ii atarna maneci goale
intr-un sertar, intr-o casa
dintr-un oras in care n-am pasit niciodata
un ritm pe care l-am omis
in spatiul care se desfasoara totusi
ca de obicei.  Ca de obicei:
de aceea nu vreau sa continui"

Margaret Atwood, "Earth"/Pamant.

B. poezie /&/ definitie:

Un suflet ca un liliac trazindu-se la constiinta de sine
in intuneric si taina si singuratate 

Ai aseza o palarie veche pe bratul unui diapazon,
ai calatori pe sub poduri pentru usoara
izbucnire a unui liliac si vibratia lui. Oase subtiri prinse in pielea-i,

gheare marunte prinse de sapca...dar nu-l dobori,
nu-i intrerupe zborul din nou, nu-l retine,
de asta data lasa-l liber.

Seamus Heaney, "A Bat on the Road"/Un liliac pe drum
 

C. o imagine 



D. Un pic de geometrie: 
                        
                                                     AB=BC=CA

                                      

                                                q.e.d.

Cosmarul continua

...a doua explozie la centrala nucleara Fukushima Daichii-->articol cu harta.
 

duminică, 13 martie 2011

Val si despre cutremurul Tokai


In acest post includ o reproducere dupa tabloul arhicunoscut al pictorului japonez Hokusai (1760-1849).

Titlul tabloului este "Valul cel mare de langa Tanagawa" si reprezinta, artistic, cred, un tsunami.

(Am cautat Tanagawa pe harta Japoniei - se afla intre Tokyo si Yokohama, la sud de Tokyo si relativ departe de epicentrul cutremurului de pe 11 martie). 

Un articol interesant pe blogul CNN despre cutremurul Tokai. 

In Japonia a avut loc cate un cutremur devastator la fiecare 100-150 de ani in zona Tokai, - nu departe de Tanagawa (al carui "val"/tsunami apare in tabloul lui Hokusai).

Avand in vedere regularitatea cutremurelor Tokai (1498, 16o5, 1707, 1854) publicul japonez a fost mereu pregatit pentru posibilitatea  unui astfel de cutremur, banuit ca iminent in Japonia. 

Cutremurul de pe 11 martie a avut alt epicentrul decat cel al cutremurului Tokai. 

Intrebarea pe care o pune articolul de pe blogul CNN este: se mai asteapta un cutremur Tokai, avand in vedere ca Japonia e situata la intersectia a trei placi tectonice - cea Eurasiana, cea nord-americana, si cea filipineza, intr-o zona seismica atat de activa? 

Eu sper ca nu.

sâmbătă, 12 martie 2011

Japonia

 Urmaresc ca toata lumea,  pe internet si la televizor halucinantele imagini ale catastrofei care a lovit Japonia - fara liniste si fara sa pot face altceva. 

Comunitati intregi, orasele si sate sterse de pe fata pamantului, supravietuitori  al caror destin  a fost schimbat  de o  trauma nemarginita a carei evolutie abia incepem s-o deslusim.
A indura realitatea in zona dezastrului,  e cred, un act de eroism in sine - orice alt gest de solidaritate umana, oricat de mic,  in momentul cand propria ta existenta e amenintata, e unul de un  curaj infinit.

In fata dezastrului, e greu sa scrii despre poezie.

Gandurile mele sant alaturi de cei aflati acolo. Sant alaturi de Japonia si de eforturile de redresare.

 



miercuri, 9 martie 2011

Incommunicado

                               
                                                     
V

Jucarie a acestui ochi fix de apa moarta, n-am putut ajunge
o - canoe imobil! o- brate prea scurte! la nici una din flori :
nici la cea galbena care ma inoportuneaza, acolo;
nici la cea albastra, amica a culorii cenusii,
Ah! puful salciilor pe care-l scutura o aripa!
Trandafirul trestiilor deja devorate!
Canoe-ul meu mereu fix; si lantul sau tarat
Pe fundul acestui ochi de apa fara sfarsit - in ce noroi? 

Arthur Rimbaud - Mémoire V (Memorie V)  


luni, 7 martie 2011

Baroc, poezie si plastilina

In acest post as vrea sa vorbesc despre o calitate mai putin evidenta la prima vedere/inspectie a discursului poetic: caracterul lui intrinsec baroc.

Poezia e rezultatul unei joc de-a cuvintele si de-a sensurile, o plasmuire iesita din silabe si care, ca sa ajunga pe post de metafora, trebuie sa indure o transformare, o rasucire.

Poeziile adevarate sant mai totdeauna  "fire de tort", cum a spus un poet, candva, sau asa cum stim mai toti din momentele insorite ale copilariei - o faptura de plastilina.

Si daca acceptam aceasta rasucire ca un adevar al poeziei, e poate acceptabil si punctul de vedere ca pana si versurile cele mai clare au in ele un  inevitabil element de baroc, nascut dintr-un chinuitor si mirific destin de cuvinte:
 
"Şi eu astfel mă uit din jeţ pe gînduri,
Visez la basmul vechi al zînei Dochii;
În juru-mi ceaţa creşte rînduri-rînduri "

M. Eminescu - Sonete 

sau 

"Aceasta e marea, deci, aceasta mare suspendare. 
Compresa soarelui imi alina inflamatia.

Serbete colorate, in culori electrice, scoase de la congelator, 
de fete palide, se misca prin aer in maini parjolite."


S. Plath - Berck- Plage


miercuri, 2 martie 2011

Doua posturi in dialog

Expozitie a Tatianei la Bethel Haus in Berlin


In ziua de Martisor, Tatiana Burghenn-Arsénie a deschis o noua expozitie la Bethel Haus in Berlin, expozitie din care preiau cateva imagini: minunate tablouri cu cai







grafica



si tabloul de mai jos, pe care l-am numit, intr-un  picto-poem,  creat impreuna cu autoarea tabloului, "Identitatea Algonquina".



Tatiana, felicitari pentru noua ta expozitie!


marți, 1 martie 2011

Hieroglifa


Trec printr-o perioada destul de aglomerata, in care secundele se aduna, ca  intr-un esafodaj de scanduri – totul inceput, nimic terminat, un Babel multicolor de ferestre, cuvinte masurate cu o mistrie goala, din care curge, misterios si uleios,  -  ati ghicit  - doar aerul.

Aerul transparent, de iarna-primavara, in care martisorul, cunoscut in Toronto numai din bloguri scrise de emigranti romani, nu exista decat intr-un abur prematur de snururi alb-rosii, infasurate, ca niste strigoi, dupa varfuri de zgarie-nori.

Sant sau nu sant martisoarele astea real-ireale plasmuiri cu radacini in prezent, trecut si viitor?
 Amintiri de lighioane mici de sticla, cosari negri + inima rosie, cosulete de viorele si inevitabilele buburuze, cu care ma inarmez in asteptarea unui anotimp necunoscut:  primavara, a carei hieroglifa de petale o evoc in acest post. 



Articole din Arta Poezie

Arta Poezie

Cele mai cititie posturi in ultima luna