miercuri, 9 martie 2011

Incommunicado

                               
                                                     
V

Jucarie a acestui ochi fix de apa moarta, n-am putut ajunge
o - canoe imobil! o- brate prea scurte! la nici una din flori :
nici la cea galbena care ma inoportuneaza, acolo;
nici la cea albastra, amica a culorii cenusii,
Ah! puful salciilor pe care-l scutura o aripa!
Trandafirul trestiilor deja devorate!
Canoe-ul meu mereu fix; si lantul sau tarat
Pe fundul acestui ochi de apa fara sfarsit - in ce noroi? 

Arthur Rimbaud - Mémoire V (Memorie V)  


6 comentarii:

  1. De același autor-

    Arthur Rimbaud - Mistica
    Pe povârnisul dealului îngerii îsi rasucesc vesmintele de lâna prin ierburile de otel si smarald.
    Pajisti de flacari sar pâna-n crestetul dâmbului. În partea stânga, tarâna de pe creasta e batatorita de toate omuciderile si de toate bataliile, si toate zgomotele catastrofelor îsi deapana curba. La dreapta, în spatele crestei, linia rasariturilor, a înaintarilor.
    Si în vreme ce fâsia de sus a tabloului e alcatuita din vuietul rotitor si saltaret al scoicilor de mare si al noptilor omenesti, -
    Dulceata înflorita a stelelor, a cerului si a restului lumii coboara în fata dealului, aidoma unui paner, chiar sub ochii nostri, zamslind prapastia înmiresmata si albastra de dedebsubt.

    RăspundețiȘtergere
  2. Dl. Muscalu: Felicitari pentru cantecul minunat pe versurile dumneavoastra. Mi-a placut foarte mult!

    RăspundețiȘtergere
  3. Madalina....trandafiri si zambete si de la mine!

    RăspundețiȘtergere
  4. Gina, multumesc pentru comentariul 'in oglinda'...in care se intrezareste linia rasaritului!

    RăspundețiȘtergere

Articole din Arta Poezie

Arta Poezie

Cele mai cititie posturi in ultima luna