duminică, 3 aprilie 2011

In asteptarea premiului Griffin - "portret robot" - partea 3 din 4

 Sa incerci sa traversezi spre un spatiu poetic necunoscut, conturandu-l din interiorul unor pagini de fictiune este un exercitiu complicat -  chiar in contextul acestui post, care ca si cel precedent e facut din supozitii al caror obiect e doar un joc secund. In cel mai bun caz.

Dar de jucat, sa ne jucam, ca sa folosesc citatul dintr-un volum al lui Ion Barbu, ne fût-ce pour vous en donner l'idée - doar ca sa ne facem o idee.

Unul din judecatorii premiului de poezie Griffin 2011 e Colm Toíbín - ale carui carti au fost traduse si in romana si al carui interview publicat in Romania Literara l-am gasit aici.
Toibin s-a nascu in Irlanda in 1955, si cartile lui au castigat premii literare majore.

Mame si fii e o colectie de proza scurta, ale carei caractere si evenimente, fiecare captive intr-un univers strans insurubat, apar - cel putin la suprafata - sa imparta o legatura fragila - cea care a constituit obiectul unei lungi traditii literare.

Brooklyn e un roman care traseaza evolutioa personajului principal care se muta din Irlanda in Brooklyn si se intoarce pentru scurt timp in Irlanda la moarte sorei sale. (Am gasit un articol interesant despre proza lui Toíbín in engleza aici.)

Proza lui Toíbín este concisa, extrem de frugala in elemente care nu coroboreaza evolutia caracterelor, practic fara descrieri de natura sau divagatii care ar putea constitui punctul de intrare al unui interludiu poetic.


"Stia ca nu era nimic de facut decat sa inainteze in ceea ce era, cu exceptia potecilor cutrierate de vulpi si bivoli salbatici un alb virgin, plat, aparent inocent, aproape frumos, complet inofensiv, a carei natura inselatoare licarea sub suprafata-i neta".

Din Mame si fii/ Mothers and Sons

"Cand au ajuns la capatul soselei si au privit peste marginea colinei, au vazut ca dedesubt marea era calma, aproape lina. Nisipul de langa marginea apei era galben inchis. Un stol de pasari de mare zbura jos deasupra valurilor, fara zgomot. O ceata vaga masca linia dintre orizont si cer, dar altfel, cerul era albastru."

Din Brooklyn

Privita prin prisma acestor doua carti, proza lui Colm Toíbín imi pare un teritoriu mediat de cenusa si funingine, al carui val face ca personajele cartilor sa se comporte un pic diferit de cum ne-am astepta.

Asadar, in continuarea postului precedent, as vrea sa modific 'portretul robot' imaginar al cartii de poezie care va castiga premiul Griffin anul acesta ca:

O carte de poezie :
  •  in care verdele e o componenta vizuala dominanta
  • care fundalul e cel al unui univers de cenusa, funingine si acoperit de zapada
  •  care intinde tendoane timide in absurd
  • in care memoria si amintirile  despre anii adolescentei si ai tineretii joaca un rol.
  • in care limbajul poetic e extrem concis, fara prea multe figuri de stil si elemente de prozodie.
Voi finaliza 'portretul robot' in urmatorul meu post.

4 comentarii:

  1. Irina,
    Citind doar fragmentele pe care tu ni le-ai adus spre lectură, mă gândesc că un posibil portret robot al câștigătorului premiului Griffin s-ar contura reunind elemente din toate cele patru componente indicate de tine, scrise într-un limbaj poetic„ extrem de concis, fara prea multe figuri de stil si elemente de prozodie.”
    zic și eu..

    RăspundețiȘtergere
  2. Gina:

    Cred ca parerea ta e la obiect...
    ...vom vedea in curand...:o)..

    RăspundețiȘtergere

Articole din Arta Poezie

Arta Poezie

Cele mai cititie posturi in ultima luna