marți, 31 mai 2011

carte-blanche, Montreal si despre poezia scrisa pentru twitter

A aparut numarul 13 al revistei de literatura pe internet carte-blanche, editata la Montreal in limba engleza sub auspiciile Federatiei Scriitorilor din Quebec si a consiliului de arta al Canadei.

In acest numar sant si eu prezenta cu poemul "Cinci poeme pentru twitter" pe care va invit sa il parcurgeti -->aici.

Am fost desigur fericita cand mi-a fost acceptat poemul, mai ales dupa ce am citit cum a fost creat acest numar  pentru care editorii au ales zece poeme din aproape sase sute submise.



                                                          Montrealul seara.

Dar haidem sa vorbim un pic si despre poezia pe twitter,  o aplicatie care ne permite sa scriem un mesaj de 140 de caractere si in rest toata libertatea din lume de a scrie mici poeme.

Mini poeme, miniscule poeme, poeme filiforme, poeme de furnica, poemase, tot felul de haiku terminate si neterminate. Cam ca cele care imi place sa le gasesc  pe alte bloguri, ale celor pe care ii citesc si eu la randul meu cu interes- stiti  cine santeti. 

La poemele din acest caz, am adaugat caracterul "#" (care -  pentru cei care nu folosesc toata ziua buna ziua twitter - e un mod de a indexa mesajele dupa subiect).

Ma opresc aici, e tarziu.

#imbratisari,

@frunzedeartar.

vineri, 27 mai 2011

Vedere din Venusia


Poeziile lui Horatiu (Quintus Horatius Flaccus) nascut in 65 i.e.n degaja, in ceea ce ma priveste un aer de serenitate dat de nuantele pe care le percepem in versurile lui:


un ins care se fericeste, gata sa imparta intelepciunea maturitatii si a echilibrului sufletesc cu cei din jur, un poet cu o viziune cosmopolita, si o cultura enciclopedica a ariei mediteraniene dar care aspira sa traiasca intr-un colt bucolic, la ferma daruita lui de Maecena.

Lumea poeziilor lui Horatiu e plina de asociatii si descrieri, un catalog cultural in care se rotesc pe rand concepte din mitologia si filozofia greaca si romana, observatii asupra naturii, meditatie poetica si desigur note despre batalii.

Horatiu a luptat in batalia de la Philipi (42 i.e.n) de partea fortelor conduse de Brutus si contra lui Octavian August. Batalia a fost castigata de Octavian August. 

In Oda VII (din Cartea I) Horatiu ne relateaza cam ce s-a intamplat cu el si amicul sau Pompeius in aceasta batalie:

"Cu tine am invatat totul despre Philipi si fuga grabita
si mi-am lasat, in mod rusinos, scutul mic urma,
cand virtutea s-a dat la fund...."

Bir cu fugitii.
Fuga e rusinoasa dar e santoasa si, in acest caz, ne-a daruit si o oda, plina de umor si auto-persiflare.

Dar de fapt, unde vreau sa ajung?

Citind odele si epodele lui Horatiu am intalnit cateva referiri despre daci, geti, traci si sciti.

Horatiu vorbeste pe larg despre diverse batalii, triburi, evenimente istorice sau mitologice, si, intr-o maniera similara cu cea a lui Homer, caracterizeaza si stabileste anumite imagini definitorii/de 'brand' -  practic sabloane culturale.

Cum vede Horatiu, nascut in Venusia, el, care a colindat Italia si a luptat in Tracia, aflat prin intemediul lui Maecena aproape de anturajul lui Octavian August, universul traco-daco-get?

Care e perceptia lui Horatiu despre daci, geti, traci, sciti, asa cum razbate in ode si epode?

O imagine sablon-cultural are preponderenta dupa parerea mea in versurile lui : un popor care e redutabil in batalie in retragere:

"dacii cei aspri si scitii faimosi in retragere" ( Oda XXXV, din Cartea I).
"calaretii sciti si partii agresivi in retragere" ( Oda XIX, din Cartea I)

"Orasul nostru
prins in lupte interne
a fost aproape distrus.
....
de dacul care biruie cu multele-i sageti" (Oda VI, din Cartea III)

"Si dacii care pretind ca nu le pasa
de cohortele marsiene" ( Oda XX, din Cartea II).

"Scitii in stepele lor
traiesc vieti mai bune carandu-si casele de nomazi
in carute, dupa moda lor;
si getii cei seriosi, ale caror campii nesfarsite
poarta fructe si grau"  (Oda VII, din Cartea II).

Iata si un comentariu mai putin favorabil:

" Cupele sant facute pentru bucurie. Numai tracii
le folosesc pentru bataie" (Oda XXVII, din Cartea I)

Iar perceptia lui Horatiu despre aceasta zona geografica?  O zona de frig si furtuna:

"pomii mugesc de vanturile de miazanoapte ce vin din Tracia" (Epoda XIII)
"Tracia, acoperita de zapada" (Oda XXV din Cartea III).

Fara indoiala, inapoi deci, in ceea ce il priveste pe Horatiu, la clima blanda a Italiei.

luni, 23 mai 2011

Poezia lui Paul McCartney






Muzica formatiei Beatles continua sa ramana dupa parerea mea unul din 'marker'-ele unei decade - un 'aer al timpului' treaz si lucitor- ca o felie de lamaie, verde-amaruie, plutind in paharul unei limonade cu sifon.

Azi facebook, twitter, Web 2.0, iphone.

Ieri muzica Beatles-ilor irumpand in auzul nostru, ici-colo meditativa si pe jumatate absurda, radical-creativa si sfasietor-armonioasa, aducandu-ne la nivelul ochilor hublouri prin care, odata privind/ascultand era usor sa devii  altcineva.

Altcineva, adica o persoana un pic fantasmagorica, emancipata prin muzica lor bizara si moderna.
Fenomentul cutural al Beatles-ilor, trubaduri moderni,se sprijina nu in mica masura pe substratul poetic al textelor create de ei.

Din prefata la volumul de poezii "Paul McCartney, Poezii si texte de muzica 1965-1999" am retinut comentariul ca textul unui cantec e adesea mai putin 'concentrat' decat cel al unui poem pentru ca textul trebuie sa aiba un efect instantaneu, si trebuie sa faca loc muzicii.

O fuziune de registre artistice, care in cazul muzicii si textelor scrise de Paul McCartney si puse pe muzica de Beatles, ne da un efect de maxim impact: Yesterday, Hey Jude, The Long and Winding Road.


In "rama" unui volum, caracteristicile poeziei lui Paul McCartney, apar poate mai usor la lumina; iata cateva note de lectura.

Poezia lui Paul McCartney se dezvolta intr-o atmosfera lejer supra-realista/absurda, dar un supra-realism bland si colorat ca cel dintr-un tablou de Chagall:


"Ea a venit print fereastra baii
Aparata de o lingura de argint
dar acum isi suge degetul si e mirata

Pe marginea propriei lagune.

Nu i-a spus nimeni nimic?
N-a vazut nimeni nimic?
Duminica e la telefon cu lunea
Si martea e la telefon cu mine."

din She Came Through the Bathroom Door.


Alta caracteristica a poeziei lui Paul McCartney e poate propensiunea pentru o imagistica fragmentata si insolita:

"Zburand cu soparle
Spulberate in furtuna
Printre ferestre cu vitralii
Acoperite cu sangele prafului
Ca sa tina afara ploaia"


din Chasing the Cherry.

Si fireste, talentul de a inspira o stare de spirit speciala in cateva cuvinte (muzicale);

"Ma faci sa dansez
Intr-o cifra opt.

Nu stiu daca vin sau ma duc
Daca e devreme sau tarziu,
In cerc ma rotesc si ma invart,
Vreau sa stiu, vreau sa stiu, vreau sa stiu."

din Figure of Eight.



_____________________________________


Iata si melodia "Cifra opt/Figure of Eight" adaugata pentru Gina.



miercuri, 18 mai 2011

“Ostatic la ferestrele vietii”, ostatic al luminii



Lansata la jumatatea lunii aprilie 2011 la Turnul cu Ceas din Giurgiu, cartea de poezii “Ostatic la ferestrele vietii” a domnului Ionel Muscalu, -  publicata de Editura Pelican - are deja cititori in Canada, printre care ma numar si eu.

Am avut placerea sa il ‘intalnesc’ pe dl. Muscalu pe internet, prin interactiune bloggerista, respectiv i-am citit posturile, am schimbat mesaje si iata acum am ocazia sa citesc volumul de poezii “Ostatic la ferestrele vietii”, volum a carui geneza am urmarit-o pe blogul autorului.

Prefata cartii, deosebit de inspirata, ii apartine lui Dan Mucenic, care cu o doza de umor amical si creativitate, isi intituleaza introducerea la “Ostatic la ferestrele vietii” Cel care scrie gradini, o frumoasa definitie pentru actul scrierii.

Universul poetic al domnului Muscalu se remarca, as zice, prin rima si ritm care, dupa parerea mea, constituie vectorii principali ai artei poetice in “Ostatic la ferestrele vietii”.
In cautarea muzicalitatii, poetul descopera imagini, idei, exploreaza si avanseaza pe cararile metaforei:

“Iar gândul toropit de alba tulburare
Se va roti în toaca bătută cu mirare
De bunii mei prieteni, ostateci ai luminii
Ce vrerea lor şi-o sapă în gândul nostru, crinii.”

din Ostateci ai luminii.

Volumul “Ostatic la ferestrele vietii” ne dezvaluie cateva din dimensiunile poeziei domnului Muscalu: aerul sacru al mai multor poeme, inspirat parca de aburul unor ceasloave:

“- Uite acolo, Dumnezeu picteaza icoane pe sticla,
Inmoaie stelele intr-un cer plin de har si de frica!”

din Copacul cu tablouri de ingeri.

 Natura contemplativa a ‘rostirilor’ se combina cu momente de razvratire (poetice, fireste) in care se resimt ecouri minulesciene:

‘Oh timpul acesta, trecut-petrecut,
Ma impinge cu limba clepsidrei in coloane.
Ma impinge inainte spre ceea ce sunt
Eu pe verticala.”

din Cosmos pe verticala.

Imaginile vizuale din poemele din “Ostatic la ferestrele vietii” sant puse cateodata in relief de cuvinte si figuri de stil care evoca un univers in continua expansiune:

“Ma uitam la paharul acela de apa,
Ca la ultmul ciclon din Caraibe”

din Casnice

Un univers poetic si publicistic, care cred va continua sa atraga noi cititori.


Festivalul filmului romanesc la Toronto - a 4 a editie - 20 mai - 22 mai 2011

Festivalul filmului romanesc la Toronto se afla la a 4 a editie, lucru pe care l-am aflat din micutul cotidian local  "t.o.night" (adica Toronto seara) de azi care dedica o jumatate de pagina  filmelor participante intr-o prezentare incitanta.

Evenimentul e de altfel semnalat in mai multe articole de pe internet - as zice ca  'buzz'-ul  pozitiv in legatura cu noul val de cineasti din Romania continua sa se amplifice.

Felicitari!

Iata cateva linkuri:






Am gasit si urmatorul articol din LA Times despre "Marti, dupa Craciun" in regia lui Radu Muntean ->link.



marți, 10 mai 2011

Caliente

Caliente, am aflat, inseamna "fierbine" in spaniola.

Un cuvant ale carui vocale cred ca invoca destul de bine valtoarea caniculei intr-o vara cald-fierbinte.

Dar la noi a inceput acum o primavara timida, cu petale-globuri alb-roz de magnolii, si muguri bombanind intr-o limba de frunze inca necunoscuta pe crengile artarilor din cartier.

O vreme caliente - nu neaparat la marginea solara a verii, ci in parfumurile de praf si petale care nu incap in acest post. 

O vreme de poezii pe sub stele marunte de primavara.


vineri, 6 mai 2011

Perna de bufnite

Nu ma pot impiedica sa cred ca in mintea oricarui cititor care se apropie de versurile lui Patrick Lane, se naste, fie si trecator, gandul  despre ce reprezinta modernitate/modernism in poezie.

Poezia moderna, in continua miscare si in cautare de formule poetice, pare avea la indemana un arsenal inepuizabil: jocuri de cuvinte, experimente literare, asezari inventive in pagina, set de caractere extinse (&, :: @, ), sectiuni verticale in adancimea intregului vocabular, etc.

Un arsenal care ne delecteaza, ne surprinde si creeaza o oarecare distanta, incitanta de altfel, de ceea ce numim uneori poezie ‘traditionala’ adica:  un pic desueta, un pic "prafuita", un pic de la naftalina…pe scurt “in dulcele stil clasic” in formula nemuritoare a stiti voi cui. 

Cum poate fi deci o poezie aparent ‘de naftalina’ – fara prea multa inventie poetica declarata sau tente de avangarda - o poezie moderna?
Pare aproape mission impossible,  nu?

Versurile lui Patrick Lane, nascut in 1939, unul dintre cei mai importanti poeti canadieni contemporani, sant o dovada dupa parerea mea (desueta) ca esenta poeziei nu sta in formula poetica aleasa, ci in substanta si anvergura textului poetic.

Poezia scrisa de Patrick Lane e compusa din texte ‘simple’, formate cu ‘compusi poetici’ cu care opereaza orice incepator sau amator de poezie, (luna, noapte, zapada, a canta) dar felul in care se leaga ideile si imaginile din aceste poezii, ne conduce la o revelatie a ceea ce este esenta poeziei.

Cum n-am reusit sa identific clar care e ‘cheia’ misterioasa a acestui liant m-am gandit sa traduc cateva randuri din cartea “Witness” (Martor), carte ce include poezii scrise intre 1962 si 2010, si care sa inspire poate ganduri despre arta poetica a acestui extrem de interesant poet:

“Tara aceea de zapada in care am trait
era o perna pentru bufnite, peste care puteau pasi.
Pasarile nu inteleg ferestrele.
Niciodata nu le-au inteles.”

din "For Ten Years"(Timp de zece ani).

“ Plimbandu-ma pe drumul incarcat de noroi dincolo de mlastina
M-am gandit la fluturi ca la un dar pe care nu puteam sa-l duc
acolo in soare, tragand lumina inspre aripile lor,
band apa dulce cu limbile lor.”

din "The Happy Little Towns" (Oraselele fericite).

 “ noaptea e vară
si ora este grea din cauza aerului care se misca
precum o gura lenta printre frunzele de castani,
si crengile ulmilor’

din "Dominion Day Dance" (Dans de ziua Dominionului).


Iata un link spre website-ul lui Patrick Lane: -->link  unde se afla mai multe poezii recente ale poetului canadian. 
_____________________________________________________________

P.S.
Multumesc Madalina pentru filmuletul de pe youtube cu Nichita.

luni, 2 mai 2011

George Bowering:"Lieutenant Governor's Award" pentru excelenta literara - 2011

George Bowering, unul dintre cei mai prolifici poeti canadieni contemporani, a castigat premiul "Lieutenant Governor's Award" pentru excelenta literara - 2011.

Am scris despre poezia lui George Bowering intr-un post precedent, pe care il leg aici, pentru cei care vor sa afle cate ceva despre cartea sa "Lumina lui Vermeer".

Articole din Arta Poezie

Arta Poezie

Cele mai cititie posturi in ultima luna