vineri, 6 mai 2011

Perna de bufnite

Nu ma pot impiedica sa cred ca in mintea oricarui cititor care se apropie de versurile lui Patrick Lane, se naste, fie si trecator, gandul  despre ce reprezinta modernitate/modernism in poezie.

Poezia moderna, in continua miscare si in cautare de formule poetice, pare avea la indemana un arsenal inepuizabil: jocuri de cuvinte, experimente literare, asezari inventive in pagina, set de caractere extinse (&, :: @, ), sectiuni verticale in adancimea intregului vocabular, etc.

Un arsenal care ne delecteaza, ne surprinde si creeaza o oarecare distanta, incitanta de altfel, de ceea ce numim uneori poezie ‘traditionala’ adica:  un pic desueta, un pic "prafuita", un pic de la naftalina…pe scurt “in dulcele stil clasic” in formula nemuritoare a stiti voi cui. 

Cum poate fi deci o poezie aparent ‘de naftalina’ – fara prea multa inventie poetica declarata sau tente de avangarda - o poezie moderna?
Pare aproape mission impossible,  nu?

Versurile lui Patrick Lane, nascut in 1939, unul dintre cei mai importanti poeti canadieni contemporani, sant o dovada dupa parerea mea (desueta) ca esenta poeziei nu sta in formula poetica aleasa, ci in substanta si anvergura textului poetic.

Poezia scrisa de Patrick Lane e compusa din texte ‘simple’, formate cu ‘compusi poetici’ cu care opereaza orice incepator sau amator de poezie, (luna, noapte, zapada, a canta) dar felul in care se leaga ideile si imaginile din aceste poezii, ne conduce la o revelatie a ceea ce este esenta poeziei.

Cum n-am reusit sa identific clar care e ‘cheia’ misterioasa a acestui liant m-am gandit sa traduc cateva randuri din cartea “Witness” (Martor), carte ce include poezii scrise intre 1962 si 2010, si care sa inspire poate ganduri despre arta poetica a acestui extrem de interesant poet:

“Tara aceea de zapada in care am trait
era o perna pentru bufnite, peste care puteau pasi.
Pasarile nu inteleg ferestrele.
Niciodata nu le-au inteles.”

din "For Ten Years"(Timp de zece ani).

“ Plimbandu-ma pe drumul incarcat de noroi dincolo de mlastina
M-am gandit la fluturi ca la un dar pe care nu puteam sa-l duc
acolo in soare, tragand lumina inspre aripile lor,
band apa dulce cu limbile lor.”

din "The Happy Little Towns" (Oraselele fericite).

 “ noaptea e vară
si ora este grea din cauza aerului care se misca
precum o gura lenta printre frunzele de castani,
si crengile ulmilor’

din "Dominion Day Dance" (Dans de ziua Dominionului).


Iata un link spre website-ul lui Patrick Lane: -->link  unde se afla mai multe poezii recente ale poetului canadian. 
_____________________________________________________________

P.S.
Multumesc Madalina pentru filmuletul de pe youtube cu Nichita.

8 comentarii:

  1. Foarte interesant.
    Din versurile traduse intuiesc un poet solitar, traind in mijlocul naturii, in afara limitelor orare si spatiale obisnuite...

    RăspundețiȘtergere
  2. Stiu ce ne place amandurora . Cu drag

    p.s mereu ma delectez pe aici . ne oferi atatea lucruri subtil de frumoase . subtilitatea e o alta forma a finetii in cazul tau

    RăspundețiȘtergere
  3. Cristina:
    Da, cred ca ai prins foarte bine atmosfera poeziilor si reflexe din biografia autorului (cel putin din biografia care e pe internet).

    Numai bine si pe foarte curand.

    RăspundețiȘtergere
  4. Madalina:
    Ma bucur ca treci pe aici...cu drag,

    irina

    RăspundețiȘtergere
  5. imi place traducerea din "For Ten Years". N-am reusit sa dau peste poemul in engleza.
    am gasit cateva poeme aici: http://www.patricklane.ca/newwork.html

    da, forta poemelor lui sta in substanta lor, se poate simti asta.
    multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  6. chrysallidis:

    multumesc de vizita...si eu am descoperit opera lui Patrick Lane foarte recent, ma bucur ca pot sa o mai impart si cu alti cititori.
    Te mai astept pe aici.

    Cu drag. irina

    RăspundețiȘtergere
  7. Irina,La mine este o dimineață, în care păsările deslușesc fereastra-
    În dulcele stil clasic
    Mă invelesc de frig intr-o speranta
    cum se-nveleste soba nou zidita
    în reliefuri de faianta
    cu focul pururi logodita.

    Nu pune mana peste mine daca-i vara
    căci n-ai să intelegi nimic
    stimata doamna-domnisoara
    din frig.

    Ci vino când nu merge nimeni
    când nu avem picioare, vino
    dar mai ales când voi fi orb,
    lumino.Ț

    Am simțit atingerea lină a zborului de fluturi printre ramuri de ulmi și de castani!!

    RăspundețiȘtergere
  8. Gina:

    Multumesc de poezia pe care ai adaugat-o aici!!

    Mi se pare ca se potriveste foarte bine cu restul citatelor si cu atmosfera poemelor de care vorbesc. Revin dupa-amiaza, acum trebuie sa 'fug' la serviciu.

    Cu drag,

    irina

    RăspundețiȘtergere

Articole din Arta Poezie

Arta Poezie

Cele mai cititie posturi in ultima luna