miercuri, 27 iulie 2011

Geografia sentimentelor: locuri pe care le ducem cu noi

In acest post, m-am apucat de treaba ca sa raspund la intrebarea dlui Muscalu, dintr-un moment recent de pe blogul sau: care sant cele mai extraordinare locuri din Romania? 

Am inceput sistematic, prin a-mi face o lista de locuri care fac parte dintr-o geografie pe care o duc cu mine mereu, intr-o invizibila cocoasa. 

Am inceput cu: malul Jiului in judetul Dolj; Cheile Bicazului, Ceahlaul si pagini din Sadoveanu; zidurile cetatii din Alba Iulia; monumentul de la Adamclisi, Sfantu Gheorghe, Targu Mures, Sighisoara; Bucuresti, pe terasele cofetariilor si in librarii; Eforie in briza serii, printre ronduri cu petunii; Varful Omu, si fireste, sate, fantani, biserici, popasuri, trecatori, paduri.

Incet-incet, lista a inceput sa aiba o viata a ei proprie, adunand cu iuteala imagini, iesind afara din pagina, fara sa mai tina cont de viteza degetelor mele pe claviatura, asa ca potopita de aceasta expansiune, am spus: stop.

In acest post, o sa scriu doar despre un singur loc extraordinar din Romania:
Mausoleul Eroilor de la Marasesti -  judetul Vrancea 

Cine a pasit pragul acestui monument intr-o zi torida de vara si si-a ascultat, in linistea incintei lui dureros-glorioasa, ticaitul inimii, simte chemarea acestui loc - mereu.

O simt si eu, in seara aceasta, la mii de kilometri distanta.

sâmbătă, 23 iulie 2011

Aparitie in revista "Canadian Literature" si despre mlastini la Bruges


A aparut numarul 207 al revistei literare Canadian Literature, revista trimestriala de critica literara si literatura editata de Universitatea din British Columbia la Vancouver.

In aceast numar sant si eu prezenta cu doua poeme in limba franceza: "Galanterie" (Galanterie) si "Marécages à Bruges" (Mlastini la Bruges).

Cele doua poezii pot fi accessate la:
http://canlit.ca/archives.php?issuenumber=204  

(sub categoria:
Poetry:
Irina Moga - "Galanterie"  si "Marécages à Bruges" click  pe "Show/Hide poem") 


Intregul numar al revistei e disponibil pe internet.
 
Poezia "Marécages à Bruges" (Mlastini la Bruges) e un medalion al unei zile cu soare si burnita, pe care am petrecut-o in acest oras.

Linie, suprafata, spatiu - trei tablouri

In acest post includ trei picturi recente ale Tatianei Burghenn-Arsénie, careia ii multumesc pentru imagini.

Tablourile au facut parte din expozitia LINIE-FLÄCHE-RAUM (LINIE-SUPRAFATA-SPATIU) deschisa de la sfarsitul lui iunie, pana pe 12 iulie 2011 la Berlin, in sala Blankensteinsaal a muzeului Kesselhaus. 
 

joi, 21 iulie 2011

Despre linie, suprafata si spatiu



Expozitia de arta  LINIE-FLÄCHE-RAUM (LINIE-SUPRAFATA-SPATIU) deschisa de la sfarsitul lui iunie pana pe 12 iulie 2011 in Berlin in sala Blankensteinsaal la  Kesselhaus Museum a inclus si creatiile Dr. Tatiana Burghenn-Arsénie.



Tatiana a participat la expozitie cu tablouri si creatii grafice recente.
Expozitia, precedata de ore intense de munca si pregatiri, a fost, pe durata ei, si un prilej de a intalni amatori de arta din Berlin.




In acest post -  cateva imagini de la vernisajul expozitiei, care a avut loc pe29 iunie si de la 'Lunga noapte a tablourilor' care a avut loc pe 2 iulie 2011.








Speram ca imaginile de la acest eveniment sa va faca placere.



In postul urmator voi include imaginile catorva tablouri ale Tatianei, tablouri care au facut parte din expozitie.





Felicitari Tatiana!

joi, 7 iulie 2011

Vara ca o limonada roz


Nu stiu de ce vara imi da o senzatie de eliberare si euforie.

Desi fireste realitatea e intotdeauna, iarna sau vara, extrem de complicata, si, dupa cum incerc sa notez in acest post, cel mult tangenta la co-ordonatele fericirii. 

Adica in mod sigur neintersectandu-se cu axele sus numite - in cazul ideal realitatea fiind foarte, foarte aproape de fericire dar, desigur niciodata acolo.

Un fel de senzatie de fericire imperfecta si ciobita, in care stii ca esti partial fericit(a), si ca ar mai lipsi ceva, foarte putin, dar niciodata posibil de dobandit, ca sa fii cu desavarsire fericit(a).

Aici intra in scena vara care, prin virtutile ei ciudate de descatusare, ne face sa ne bucuram de lucruri simple si cand orice pare posibil. 

Vara -  o limonada roz. 




marți, 5 iulie 2011

"Iconistul hoinar" de Bogdan Luca - imagini de la expozitie

Cea mai recenta expozitie a tanarului pictor canadian de origine romana,
Bogdan LucaThe Roving Iconist, (Iconistul hoinar) este acum deschisa la galeria LE Gallery din Toronto pana pe 17 iulie 2011.

Bogdan Luca traieste si lucreaza in Toronto; in 2010 el a obtinut un masterat in studii vizuale la Universitatea din Toronto.               
                                    
In  Iconistul hoinar Luca  ne prezinta o noua serie de picturi ale caror teme se aduna in jurul unei hyper-realitati - o hyper-realitate formata din nuclee narative intrerupte ale caror tranzitii dintr-un plan in altul santem invitati sa le exploram.


                Iconistul hoinar de Bogdan Luca  la LE Gallery Toronto, iunie 2011

Expozitia precendenta a lui Bogdan Luca, Unmoorings (Desprinderi)  din iunie 2010 atragea parca vizitatorii inauntrul unei experiente senzoriale noi, construita pe platforma unei palete de culori neobisnuite : o armonie de albastu, bleu, mov  si roz ce tintea sa ne dea un context vizual euforic, in continua revarsare.

In toamna anului 2010, o alta paleta de culori in tonuri inchise, profunde, transforma pictura murala a lui Luca  Reverberations (Reverberatii),  instalata la Universitatea Brock, in Peninsula Niagara, intr-o pictura moderna unica a Razboiului Nord American de la 1812.

Multe din creatiile incluse in Iconistul hoinar, au acelasi format larg pe care Luca l-a folosit pentru Reverberatii, iar paleta pe care o percepem in noua sa expozitie, pare sa se fi schimbat din nou.



E o schimbare menita sa acompanieze starea de spirit a tablourilor: un unvers sumbru si putin ornat, care pare in asteptare. O dubla asteptare: a miscarii si a ruperilor de ritm care ar urma sa fie reconciliate intr-o realitate fragmentata si aproape misterioasa.

Dar e oare aceasta reconciliere posibila?

Sa pasim mai aproape de tablouri.

In It’s Me The Moron (Sant eu) un funicular pare sa se duca la vale, iesit de sub control, spre intrarea care se afla la baza ghetarului din fundal. 
Trei copii, ce par sa ignore catastrofa in curs de desfasurare, se joaca inauntrul unui cerc rosu.
Din adancurile inghetate se iveste un caracter enigmatic - o incarnare albastra, spectrala a taramurilor subterane.


                                            

                                                    It's Me, The Moron (Sant eu) - detaliu


In Unknown Knows (approx = Necunoscutul cunoscut) o echipa de prospectori pare sa inspecteze intrarea intr-un tunel. Turbulenta neagra a tunelului e punctul focal al acestui tablou.

Tunelul e o aura a mortii, a intunecimii si necunoscutului din care nu mai vine nimic.
Nu e nici un fel de tristete sau lipsa de speranta aici. Doar umbra lui rece si agitata ne face sa ne oprim: un Hades negru e aproape. 


                                                     
                                               The Unknown Knowns (Necunoscutul cunoscut) - detaliu

Doua figuri mascate apar sa fie implicate in tot felul de masuratori si sant gata sa avanseze in necunoscut.

Cufundati intr-un somn adanc, cele doua personaje din prim planul tabloului par sa ignore intreaga scena, poate visand evenimentele in curs de desfasurare, poate simtindu-se excluse din ceea ce se intampla.

No One Is Really Listening (Nimeni nu asculta cu adevarat) e o compozitie in care marginile realitatii se prabusesc printre sine de cale ferata ruginita.
Acesta e de altfel si tabloul care a fost ales pentru prezentarea expozitiei Iconistul hoinar, poate pentru mai multe motive.


                                                  
              No One Is Really Listening (Nimeni nu asculta cu adevarat) - detaliu

Un motiv l-am simtit si eu - o explozie de culori siderala la baza picturii care ne atrage privirea si ne acorda la naratiunea din interiorul tabloului.


                               
______________________________
Articole pe internet despre  The Roving Iconist (Iconistul hoinar) de Bogdan Luca:

_______________________________

THE ROVING ICONIST (ICONISTUL HOINAR)
Bogdan Luca
22 iunie - 17 iulie

1183 Dundas Street West Toronto, ON, M6J 1X6 
Director: Wil Kucey
Telephone: 416.532.8467 

luni, 4 iulie 2011

O zi oarecare de vara

A venit in sfarsit vara si incep sa-i descrifrez prezenta dupa semne pe care am invatat sa le recunosc de la an la an, dar care de fiecare data par altele, ca un alfabet doar pe jumatate inventariat.

Parfumurile firave ale primilor pomi infloriti, rasfirate in ovaluri albe de aer, gata sa se inalte spre cer sau sa se risipeasca la orice atingere de vant incep sa fie inlocuite incet-incet de miresme a caror densitate devine dintr-o data materiala: flori de tei, ca niste monezi grele si imbalsamate dupa ploaie; flori de soc, iz evanescent de stanjenei, mireasma bizar-dulceaga si parca neterminata a florilor de salcam, si in sfarsit parfumul teluric, De Profundis al trandafirilor si al crinilor.

Ca si cum am descinde incet incet din tariile taramurilor unde ne poarta ardoarea primaverii, la realitate, precum Orfeu care descinde in infernu-i continuu.

O realitate varatica tinuta in balanta de coridoare printre straturi de flori, reale si inchipuite, flori presate si desenate, petale ale imaginatiei noastre toropita de canicula  intr-o zi oarecare de vara.




Articole din Arta Poezie

Arta Poezie

Cele mai cititie posturi in ultima luna