joi, 25 august 2011

"Lantul Uman" de Seamus Heaney

Lantul Uman  (Human Chain) e cea de-a douasprezecea carte de poeazie a lui Seamus Heaney, laureat al premului Nobel pentru literatura 1995.
Volumul a fost selectionat pentru Premiul de poezie Griffin 2011 si include si poeme pe care Seamus Heaney le-a publicat in reviste literare in 2009 si  2010.

Am gasit cateva recenzii  ale cartii in engleza, pe internet, recenzii care furnizeaza un context temporal si literar util. Ele apartin lui Nick Laird, lui Colm Tóibín (care a fost de asemenea si judecator al Premiului de poezie Griffin 2011 ) si  lui Kate Kellaway

De aici am aflat si amanuntul ca unele poeme din carte au fost scrise dupa ce Seamus Heaney a avut un atac cerebral.

Inceputul poemului  Chanson d'Aventure (Cantec de aventura) vorbeste de un transport in ambulanta: 

"Legat in chingi, dus pe roti, elevat, fixat 
In pozitie pentru drum, 
Zguduit pana in oase, trecut peste hartoape, in viteza."

("Strapped on, wheeled out, forklifted, locked
In position for the drive,
Bone-shaken, bumped at speed.")
 


Primul poem din volum, "Daca nu eram treaz" ("Had I not been awake") exploreaza hotarele starii de trezie intr-un carusel de metafore despre constiinta, vis, moarte, viata si vibratia infinitesimala a naturii:


"Si daca n-as fi fost treaz, mi-ar fi scapat
bataia care s-a ridicat si invalurit prin acoperis
in bataia frunzelor rapide de platan"

("Had I not been awake I would have missed it,
A wind that rose and whirled until the roof
Pattered with quick leaves off the sycamore.")
 


Poezia fiind insa o euforica tara a nimanui, ne permite fiecaruia dintre  noi sa o interpretam asa cum vrem, dincolo de orice context, indiferent cat de util. Si de aici, notele de mai jos.

In Lantul Uman observam o reintoarcere la formula poetica de 12 versuri care a fost folosita de Seamus Heaney in capodopera lui Squarings.
Un argument posibil ar fi ca materia cristalina a poemelor create in aceasta formula, poate fi atribuita, cel putin in parte, structurii insesi, sau tiparelor de strofe de 3 si 4 randuri care sant prezente in carte.


Poemele din Lantul Uman aduc la suprafata lumina profunda care e o caracteristica a poeziei lui Seamus Heaney - a carei substanta e facuta din echilibru si emotie cenzurata, in ceea ce apare a fi un stil pur clasic:


"Era seara in care am realizat
ceea ce auzeam
si ce imi lipsea: orele cele mai bogate ale verii


asa cum erau la inceput,
elevate, transpirate pana in adancuri
si aproape rasplatite


de cursa unui tractor hoinar."


("It was the evening before I came to
To what I was hearing
And missing: summer's richest hours

As they had been to begin with,
Fork-lifted, sweated-through
And nearly rewarded enough

By the giddied-up race of a tractor")


(Din The Baler/Treieratorul)



In poemele lui Seamus Heaney o masinarie grea pare sa fie permanent in lucru - una care ne leviteaza in spatii transparente.


"Focalizata pe deasupra umerilor nostri,
O imagine in tunel care accelereaza si scapara.
Descopera-ne in contrastul cu aceasta ciudata stalucire. Taiat."

("Zoom in over our shoulders,
A tunneling shot that accelerates and flares.
Discover us against weird brightness. Cut.")


(Din Wraith/Ghirlanda
     pentru Ciaran Carson)

Aluzii la pasaje clasice pot fi regasite in Canopy/Baldachin, un poem care evoca capitole din Infernul lui Dante:



"Si daca o ramura ar fi fost rupta acolo
S-ar fi strans ca un deget 
In jurul degetelor care au rupt-o
Si apoi ar fi refuzat sa ii dea drumul."


("if a twig had been broken off there
It would have curled itself like a finger
Around the fingers that broke it
And then refused to let go".)


 Tonalitati din facilis descendus Averno (e usor sa descinzi in infern) din Eneida lui Virgiliu apar in poemul  Route 110/Ruta 110:



"Piata Smithfield duminica. Magazinul de animale
fetid cu mirosul din custile de iepuri
melodios cu aurii si verzi canari


Si tacut ca lacul Avernus, cel fara de pasari."


("Smithfield Market Sundays. The pet shop
Fetid with droppings in the rabbit cages
melodious with canaries, green and gold

And silent now as birdless Lake Avernus.")


Universul din poemele lui Seamus Heaney evoca orasele, campii, paduri, redate prin ochii unui adolescent.


La lectura organizata cu ocazia Premiului de poezie Griffin 2011 poetul Robin Robertson a citit printre altele un poem din Lantul Uman: A Kite for Aibhin/Un zmeu pentru Aibhin.


Atat poemul, cat si lectura in sine, mi s-au parut memorabile:

"Desfacut, zmeul - o floare cu tulpina subtire

Care urca si poarta, poarta din ce in ce mai departe si mai sus


Dorul din piept si din picioarele intepenite
Si fata si inima pierduta in privire a celui care-l inalta
 Pana cand sfoara se rupe si - separat, euforic -


Zmeul isi ia zborul, de unul singur, o intamplare de vant."


("Unspooling, the kite a thin-stemmed flower
Climbing and carrying, carrying farther, higher

The longing in the breast and planted feet
And gazing face and heart of the kite flier
Until string breaks and - separate, elate -

The kite takes off, itself alone, a windfall.")


 
   Seamus Heaney -Sursa fotografiei: Jemimah Kuhfeld & The Griffin Poetry Prize website

marți, 9 august 2011

Ping pong cu stele

"In drum spre casa am privit
stelele lente urmarindu-ne pe bolta cereasca

Si tu ai zis: haide sa prindem una care vine mai jos
sa o jupuim de piele
si s-o gatim la cina"

din Heart's Needle de W.D. Snodgrass.



sâmbătă, 6 august 2011

Evadati din mitologie



Acum cateva zile am rasfoit cateva pagini din Odiseea, privindu-ma ochi in ochi cu fantoma unui ciclop.

Mi se pare potrivit ca in acest post sa includ cateva versuri dintr-o poezie a Margaretei Atwood, una din cele mai citite si apreciate scriitoare canadiene contemporane, care cred ca e  cunoscuta cititorilor romani, gratie unor traduceri recente.
(Am gasit un fragment din proza ei pe Atelier LiterNet.)
 
 Din 

                                      Circe
                                                       de Margaret Atwood

                    Nu ma mai intereseaza barbatii cu cap de vulture
                    ......
                   Ii caut in schimb pe ceilalti,
                   cei ramasi in urma,
                   care au scapat din aceste mitologii
                   doar cu viata;
                   ei au maini si fete reale
                   se simt nepotriviti cumva
                   ca si cum ar vrea mai bine sa fie
                   copaci.

miercuri, 3 august 2011

Nimeni

In postul precedent am vorbit despre paginile unei reviste ce includea un reportaj din insula greaca Serifos. 



Dupa unele surse insula Serifos e asociata cu insula ciclopilor din Odiseea.

(Geografia Odiseei, investigata si propagata de nenumarate surse, ne invita la un voiaj in interiorul unui voiaj, ale carui jaloane parcurg aria mediteraneana.)

Astazi am deschis cartea a a IX a Odiseei ca sa recitesc episodul in care Ulise si insotitarii sai se confrunta cu ciclopul Polifem.

Ulise impreuna cu doisprezece din luptatorii sai, patrund in insula unde se afla ciclopii, si ajung la caverna lui Polifem.

Nesocotind sfatul luptatorilor sai care il indeamna sa ia ce vrea din pestera si sa fuga, Ulise il asteapta in schimb pe Polifem, care soseste pe seara. 

Polifem, aflam din relatarea lui Homer, e o bruta. O bruta cu un singur ochi care devora, in scene care ne ingheata sangele in vine, insotitorii lui Ulise. 

Ulise il ademeneste cu vin, sub a carui tarie, Polifem devine vulnerabil si e gata sa adoarma, moment in care il intreaba pe Ulise care ii e numele. 

Ulise ii raspunde "Nimeni". 

Si iata-l pe Polifem toropit de bautura:

"se clatina, si se pravali pe spate,
capu-i urias aplecat intr-o parte:
 si somnul il rapuse ca pe orice creatura. Beat,
sughitand, i se scurgeau din gura
siroaie de vin si bucati de oameni."

Ulise foloseste o prajina fasonata dintr-un trunchi de maslin si calita in foc, ca sa strapunga si sa arda singurul ochi al monstrului. 

Ravasit, Polifem isi striga durerea, iar ceilalti ciclopi il intreaba cine l-a mutilat.


Raspunsul lui e:


"Nimeni".

In alb si albastru - insule colorate

Azi in librarie, rasfoind o revista la raft, am dat peste un articol despre insula Serifos, aflata la 70 de mile de Pireu.

Imaginile din articol  mi-au adus aproape strazile pictate in doua culori fundamentale -  var alb si albastru peste raze de soare.

De la librarie, am luat-o pe jos pe Danforth Avenue, in cartierul grecesc unde m-am intalnit, inevitabil, cu aceleasi culori la umbra violeta si alba a petuniilor in floare.



Acasa, pe, pe youtube am cautat imagini din Serifos, insula care i-a devenit leagan lui Perseu si unde Ulise s-a intalnit, pare-se, cu ciclopul Polifem.



Am gasit ceva care m-a multumit partial (compozitia un pic cam 'prafuita')  asa ca tot invartindu-ma in spatiul Cicladelor, am gasit un alt filmulet despre insula Sifnos, la care continui sa visez.


In alb si bleu. 





Articole din Arta Poezie

Arta Poezie

Cele mai cititie posturi in ultima luna