Acum cateva zile am rasfoit cateva pagini din Odiseea, privindu-ma ochi in ochi cu fantoma unui ciclop.
Mi se pare potrivit ca in acest post sa includ cateva versuri dintr-o poezie a Margaretei Atwood, una din cele mai citite si apreciate scriitoare canadiene contemporane, care cred ca e cunoscuta cititorilor romani, gratie unor traduceri recente.
(Am gasit un fragment din proza ei pe Atelier LiterNet.)
Din
Circe
de Margaret Atwood
Nu ma mai intereseaza barbatii cu cap de vulture
......
Ii caut in schimb pe ceilalti,
Ii caut in schimb pe ceilalti,
cei ramasi in urma,
care au scapat din aceste mitologii
doar cu viata;
ei au maini si fete reale
se simt nepotriviti cumva
ca si cum ar vrea mai bine sa fie
copaci.
Irina,
RăspundeţiŞtergereN-am înțeles-o pe Circe, dar mi-ar fi plăcut să trăiesc pe insula ei..
Buna Gina:
RăspundeţiŞtergereOare insula o fi avut palmieri si nisipuri marunte, pline de scoici si alge?
MMM...mi-ar place si mie.
Iti multumesc pentru ca treci pe aici!
Si:
RăspundeţiŞtergere"Naufragiată undeva şi împotmolită
aici, pe-un balansoar cenuşiu-albastru
şi după ce m-am deprins oarecum
deosebirilor de presiune
stau şi privesc la
ceea ce-n revărsatul zorilor
căzu în năvod: solìi
dintr-un mai aspru tărâm"
din "Însemnări din felurite trecuturi"
Claudiu:
RăspundeţiŞtergereFrumos citat in raspuns din poezia Margaretei Atwood....
Multumesc, mai tin si eu aproape.