Philippe Labro, arta romanului si raul de inaltime

Lumea ( Les gens) publicata in 2009 de editura Gallimard,  este unul din romanele recente ale lui Philippe Labro.
Scriitor prolific, jurnalist de marca si personalitate a televiziunii franceze, Labro s-a nascut in 1936 in Montauban, France.

Lumea ne prilejuieste o lectura placuta: e o carte care farmeca prin vivacitatea intelectuala si prin povestile a trei personaje principale ale caror destine se incruciseaza si ne fac sa intoarcem pagina dupa pagina.

Maria, o adolescenta orfana de 16 ani, reuseste sa evadeze dintr-o existenta de cosmar prin curaj si un dram de noroc. Drumul ei se intalneste cu cel al lui Caroline, care la cei 28 de ani e o fiinta plina de eleganta si sensibilitate, si cu Marcus, al carui portret e redat intr-o maniera care oscileaza intre sarcasm si caricatura.

Vocabularul bogat si inventiv, ca si unghiul de vedere caleidoscopic al lui Labro ne daruie o creatie iesite din tiparele Comediei umane a lui Blazac - prin amploarea mediilor sociale si mentalitatilor zugravite.

O astfel de explorare se desfasoara intr-o tratare aproape cinematica a turului meselor de invitati la petrecerea familiei Gretzki la care unul dintre musafiri spune:

"Aveti amabilitatea de a permite si generatiei mele sa fie infame, domnul meu. A dumitale a excelat in acest domeniu."

Pare intr-adevar ca o diferenta de generatie intre autor si personajele sale iese la iveala  din cand in cand: citatele par uneori 'prafuite', pentru ca s-au transformat deja in clisee, personaje 'perfecte' aflate in varful ierarhiei sociale - e cazul personajului Liv Nielsen - contrasteaza cu echipa de consultanti creativi care comunica prin text messages in timpul sedintelor.

Structura insasi a romanului, cu un mechanism centrifugal care agregheaza trei fire narative in timp ce naratiunea marsaluieste spre final - e o tehnica un pic desueta (chiar daca reusita) pe care se sprijina acest nou roman francez.

E o carte pe care am citit-o cu placere. O placere derivata din observatiile lui Philippe Labro combinate cu interludii stralucite, din episodul amoros Caroline-David,  din descrierea Parisului si din pasaje ca cel de mai jos:

 "Viteza de propagare a unui zvon e de obicei proportionala cu continutul lui."

Philippe Labro ironizeaza elitele profesionale care se imbata cu propriul lor succes printr-o comparatie cu raul de inaltime de care a suferit o echipa de alpinisti japonezi in 1996, cand au escaladat muntele Everest.

 "E normal, au devenit aproape nebuni din cauza raului de inaltime."

Un specialist in domeniu trase urmatoarea concluzie:

"Raul de inaltime semnalizeaza sfarsitul moralitatii - si sfarsitul moralitatii e sfarsitul adevaratului alpinism."

Les gens de Philippe Labro sur  Web Tv Culture by web-tv-culture