joi, 27 octombrie 2011

Philippe Labro, arta romanului si raul de inaltime

Lumea ( Les gens) publicata in 2009 de editura Gallimard,  este unul din romanele recente ale lui Philippe Labro.
Scriitor prolific, jurnalist de marca si personalitate a televiziunii franceze, Labro s-a nascut in 1936 in Montauban, France.

Lumea ne prilejuieste o lectura placuta: e o carte care farmeca prin vivacitatea intelectuala si prin povestile a trei personaje principale ale caror destine se incruciseaza si ne fac sa intoarcem pagina dupa pagina.

Maria, o adolescenta orfana de 16 ani, reuseste sa evadeze dintr-o existenta de cosmar prin curaj si un dram de noroc. Drumul ei se intalneste cu cel al lui Caroline, care la cei 28 de ani e o fiinta plina de eleganta si sensibilitate, si cu Marcus, al carui portret e redat intr-o maniera care oscileaza intre sarcasm si caricatura.

Vocabularul bogat si inventiv, ca si unghiul de vedere caleidoscopic al lui Labro ne daruie o creatie iesite din tiparele Comediei umane a lui Blazac - prin amploarea mediilor sociale si mentalitatilor zugravite.
O astfel de explorare se desfasoara intr-o tratare aproape cinematica a turului meselor de invitati la petrecerea familiei Gretzki la care unul dintre musafiri spune:

"Aveti amabilitatea de a permite si generatiei mele sa fie infame, domnul meu. A dumitale a excelat in acest domeniu."

Pare intr-adevar ca o diferenta de generatie intre autor si personajele sale iese la iveala  din cand in cand: citatele par uneori 'prafuite', pentru ca s-au transformat deja in clisee, personaje 'perfecte' aflate in varful ierarhiei sociale - e cazul personajului Liv Nielsen - contrasteaza cu echipa de consultanti creativi care comunica prin text messages in timpul sedintelor.

Structura insasi a romanului, cu un mechanism centrifugal care agregheaza trei fire narative in timp ce naratiunea marsaluieste spre final - e o tehnica un pic desueta (chiar daca reusita) pe care se sprijina acest nou roman francez.

E o carte pe care am citit-o cu placere. O placere derivata din observatiile lui Philippe Labro combinate cu interludii stralucite, din episodul amoros Caroline-David,  din descrierea Parisului si din pasaje ca cel de mai jos:

 "Viteza de propagare a unui zvon e de obicei proportionala cu continutul lui."
Philippe Labro ironizeaza elitele profesionale care se imbata cu propriul lor succes printr-o comparatie cu raul de inaltime de care a suferit o echipa de alpinisti japonezi in 1996, cand au escaladat muntele Everest.

 "E normal, au devenit aproape nebuni din cauza raului de inaltime."
Un specialist in domeniu trase urmatoarea concluzie:
"Raul de inaltime semnalizeaza sfarsitul moralitatii - si sfarsitul moralitatii e sfarsitul adevaratului alpinism."







12 comentarii:

  1. Irina,
    Sunt într-o mare grabă, revin să citesc , atent!

    Tare mult mi-aș fi dorit să-ți știu părerea despre o temă-

    http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/10/puterile-lumii.html
    Mulțumesc mult de tot!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Servus Gina si multumesc de vizita!

    Acuma fug repede pe blogul tau, imi trag si eu sufletul dupa o saptamana intensa...sant deja cu gandul la sfarsitul de saptamana..:o)...

    RăspundețiȘtergere
  3. Of,Irina!Si eu am rau de inaltime.Ma urcam de mica in copaci,dar cand venea vremea sa cobor imi era tare frica!

    Carte ,asa cum ai redat-o tu te invita la lectura.

    Un sfarsit de saptamana cat se poate de linistit!

    RăspundețiȘtergere
  4. Irina,
    Am citit recenzia și însemnările, cu aceeași mare plăcere pe care o simt când citesc prezentările poeților dragi ție.
    Mulțumesc frumos!
    În fereastra ta este mereu lumină!!

    RăspundețiȘtergere
  5. Angi:

    Imi doresc un sfarsit de saptamana linistit...cat despre coboratul din copaci, si eu aveam aceeasi groaza....ma multumeam sa le admir frunzele (mai mult sau mai putin virtuale)....:o)...

    Da, romanul e o lectura foarte placuta, e primul roman al lui Philippe Labro pe care il citesc. Am vazut ca in romana e tradus un alt roman al autorului - Baietelul . Ma duc si eu sa il caut la librarie la raft aici...

    Cu drag,

    irina

    RăspundețiȘtergere
  6. Draga Gina:

    Te mai astept....promit sa termin cu proza si sa ma intorc iar la poezie...:o)...

    Un sfarsit de saptamana agreabil!

    RăspundețiȘtergere
  7. pai da . inaltarea presupune curaj ..

    RăspundețiȘtergere
  8. Buna de dimi, Madalina...intr-advar altitudinea si inaltimea presupune curaj si odata ajuns la punctul dorit, e normal sa incerci un sentiment de exhilarare.

    Dar...odata ajuns(a) la inaltime, nu e nimic mai devastator decat pierderea busolei morale.

    RăspundețiȘtergere
  9. Curaj invinge frica, cu curaj si incredere de sine se face totul in viata.

    RăspundețiȘtergere
  10. La noi, toamna umblă încă în ie!
    Seară frumoasă, Irina!

    RăspundețiȘtergere
  11. Goda:

    Multumesc de mesaj...as zice ca e important sa crezi mereu in curaj, integritate si sa ai incredere in fortele proprii...

    Numai bine.

    RăspundețiȘtergere
  12. Gina draga:

    La noi toamna umbla in coaje portocalii de dovleci....azi e Haloween....revin intr-un post urmator...

    RăspundețiȘtergere

Articole din Arta Poezie

Arta Poezie

Cele mai cititie posturi in ultima luna