miercuri, 5 octombrie 2011

Poezie canadiana din Newfoundland si Labrador

Coastlines – The Poetry of Atlantic Canada (Linii de coasta, poezie din regiunea atlantica a Canadei) publicata de "Goose Lane Editions" in 2002 - e o antologie de poezie de inalt calibru, ai carei editori sant Anne Compton, Laurence Hutchman, Ross Leckie and Robin McGrath.

Prefata cartii exploreaza cu prudenta conceptul de 'poezie regionala' si noteaza ca aceasta antologie e o ocazie de a celebra vitalitatea poeziei din regiunea atlantica a Canadei. 

Mie mi se pare ca poemele incluse in Linii de coasta aduc la lumina, in nuante variate, cateva din elementele definitorii ale poeziei canadiene contemporane. 

As numara printre acestea: integrarea subliminala a vastitatii peisajului canadian in poezie, contructii poetice care imprumuta elemente din panoplia poemelor in proza si un cadru de referinta care favorizeaza, in multe ipostaze, interactiunea cu lumea 'exterioara' si 'interioara' intr-o maniera care e preponderent kinestezica.

Capitolul dedicat poetilor din Newfoundland and Labrador in Linii de coasta include poezie de Michael Crummey, Mary Dalton, Tom Dawe, Richard Greene, Randall Maggs, Carmelita McGrath, Al Pittman, GordonRodgers, John Steffler, Agnes Walsh, Patrick Warner and Enos Watts.

Poemul lui Michael Crummey Painting the Islands (Pictand insulele), una din primele poezii din acest capitol, pare sa fie o introducere in elocinta sumbra care incepe sa ne infasoare:


"Si - apropiindu-ne de Nain, insulele
sant pustii si negru stralucitoare,
licarire metalica in soarele dupa-amiezii

...
si - pentru cele cateva minute care 
dureaza sa le depasim, in bataia valurilor
pietrele prind viata in lumina." 

Richard Greene, castigator al  premiului Guvernatorului General al Canadei  pentru poezie, descrie un peisaj uimitor  in Utopia:

"Acri imensi de solitudine. 
…. 

Sant totdeauna aici
pe o colina de cuart si ienupar,
o stanca aplecata deasupra marii
unde balenele trimit trombe de apa in aer
si se scufunda"

Tom Dawe isi surprinde cititorii cu o rescriere a mitului lui Dedal:

"Pe aripi de dimineti
de-a curmezisul soarelui
el vine inaintea mea
aici, intre locasurile pasarilor marine."


(din Daedalus/Dedal).


 

14 comentarii:

  1. "Pe aripi de dimineti
    de-a curmezisul soarelui
    el vine inaintea mea
    aici, intre locasurile pasarilor marine”

    Superb!!
    Mulțumesc frumos, Irina!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce simt eu citind aceste randuri traduse de tine?O legatura puternica stabilita intre OM-PIATRA-APA.
    Mai departe sunt cuvintele...

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu multumesc Gina, pentru ca ma tii la suprafata apei, peste Atlantic.

    RăspundețiȘtergere
  4. Angi:
    E intr-adevar o rezonanta in OM-PIATRA-APA in spatiile imense ale acestui continent, nu numai la tarmuri dar si in interior.

    As adauga si frunzele in acest "inel" al elementelor - un continent de frunze in miscare, si nu numai pe spatiul acestui blog.

    RăspundețiȘtergere
  5. "Acri imensi de solitudine.„

    Cât de dureros!
    Dacă aș fi spus ”dureros de frumos”, nu m-aș fi regăsit în cuprinsul cuvintelor.
    Nu de prea multe ori, dar , din când în când, iubesc solitudinea, pe care aș dori-o asociată cu nemărginirea din lumea pe care tu o surprinzi aici, simțind românește gânduri adunate dintr-un alt spațiu.
    Versul tău cuprinde mult mai mult decât gândul meu.
    Mă înclin, Irina!

    RăspundețiȘtergere
  6. Gina:

    Intr-adevar acri de solitudine, unde ne refugiem din cand in cand si de unde venim inapoi in serile de toamna cu o lumina unei frunze aurii.

    RăspundețiȘtergere
  7. Din mulțimea întrebărilor, ceva , pentru tine, Irina-

    http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/10/de-ce-asa-de-ce-acolo.html

    RăspundețiȘtergere
  8. "Acri imensi de solitudine.
    …. asa ma simt

    RăspundețiȘtergere
  9. Madalina draga:

    As zice ca nu ai de ce...sant si eu pe aproape.

    RăspundețiȘtergere
  10. Imbratisari multe de la mine, Madalina.

    RăspundețiȘtergere
  11. Gina:

    M-am intors dintr-o mica vacanta, la posturile tale minunate din ultima saptamana, pe care le savurez acum, reintoarsa la sursa de inspiratii de pe Incertitudini

    RăspundețiȘtergere
  12. nici nu ştii cît e de adevărat că "pietrele prind viata in lumina". doar că lumina aceea trebuie să fie înlăuntru şi abia după ce treci prin "insulele
    (...) pustii si negru stralucitoare" şi ţi-ai rostuit "Acri imenşi de solitudine" poţi vedea : învierea pietrei... nisipul lacrimelor... viaţa

    RăspundețiȘtergere
  13. Cella:

    ...si piatra..un fel de ancora - predispusa la infinit....

    RăspundețiȘtergere

Articole din Arta Poezie

Arta Poezie

Cele mai cititie posturi in ultima luna