Coastlines – The Poetry of Atlantic Canada (Linii de coasta, poezie din regiunea atlantica a Canadei) publicata de "Goose Lane Editions" in 2002 - e o antologie de poezie de inalt calibru, ai carei editori sant Anne Compton, Laurence Hutchman, Ross Leckie and Robin McGrath.
Prefata cartii exploreaza cu prudenta conceptul de 'poezie regionala' si noteaza ca aceasta antologie e o ocazie de a celebra vitalitatea poeziei din regiunea atlantica a Canadei.
Mie mi se pare ca poemele incluse in Linii de coasta aduc la lumina, in nuante variate, cateva din elementele definitorii ale poeziei canadiene contemporane.
Prefata cartii exploreaza cu prudenta conceptul de 'poezie regionala' si noteaza ca aceasta antologie e o ocazie de a celebra vitalitatea poeziei din regiunea atlantica a Canadei.
Mie mi se pare ca poemele incluse in Linii de coasta aduc la lumina, in nuante variate, cateva din elementele definitorii ale poeziei canadiene contemporane.
As numara printre acestea: integrarea subliminala a vastitatii peisajului canadian in poezie, contructii poetice care imprumuta elemente din panoplia poemelor in proza si un cadru de referinta care favorizeaza, in multe ipostaze, interactiunea cu lumea 'exterioara' si 'interioara' intr-o maniera care e preponderent kinestezica.
Poemul lui Michael Crummey Painting the Islands (Pictand insulele), una din primele poezii din acest capitol, pare sa fie o introducere in elocinta sumbra care incepe sa ne infasoare:
"Si - apropiindu-ne de Nain, insulele
sant pustii si negru stralucitoare,
licarire metalica in soarele dupa-amiezii
...
si - pentru cele cateva minute care
dureaza sa le depasim, in bataia valurilor
pietrele prind viata in lumina."
Richard Greene, castigator al premiului Guvernatorului General al Canadei pentru poezie, descrie un peisaj uimitor in Utopia:
"Si - apropiindu-ne de Nain, insulele
sant pustii si negru stralucitoare,
licarire metalica in soarele dupa-amiezii
...
si - pentru cele cateva minute care
dureaza sa le depasim, in bataia valurilor
pietrele prind viata in lumina."
Richard Greene, castigator al premiului Guvernatorului General al Canadei pentru poezie, descrie un peisaj uimitor in Utopia:
"Acri imensi de solitudine.
….
Sant totdeauna aici
pe o colina de cuart si ienupar,
o stanca aplecata deasupra marii
unde balenele trimit trombe de apa in aer
si se scufunda"
Tom Dawe isi surprinde cititorii cu o rescriere a mitului lui Dedal:
"Pe aripi de dimineti
o stanca aplecata deasupra marii
unde balenele trimit trombe de apa in aer
si se scufunda"
Tom Dawe isi surprinde cititorii cu o rescriere a mitului lui Dedal:
"Pe aripi de dimineti
de-a curmezisul soarelui
el vine inaintea mea
aici, intre locasurile pasarilor marine."
el vine inaintea mea
aici, intre locasurile pasarilor marine."
(din Daedalus/Dedal).
"Pe aripi de dimineti
RăspundeţiŞtergerede-a curmezisul soarelui
el vine inaintea mea
aici, intre locasurile pasarilor marine”
Superb!!
Mulțumesc frumos, Irina!
Ce simt eu citind aceste randuri traduse de tine?O legatura puternica stabilita intre OM-PIATRA-APA.
RăspundeţiŞtergereMai departe sunt cuvintele...
Eu multumesc Gina, pentru ca ma tii la suprafata apei, peste Atlantic.
RăspundeţiŞtergereAngi:
RăspundeţiŞtergereE intr-adevar o rezonanta in OM-PIATRA-APA in spatiile imense ale acestui continent, nu numai la tarmuri dar si in interior.
As adauga si frunzele in acest "inel" al elementelor - un continent de frunze in miscare, si nu numai pe spatiul acestui blog.
"Acri imensi de solitudine.„
RăspundeţiŞtergereCât de dureros!
Dacă aș fi spus ”dureros de frumos”, nu m-aș fi regăsit în cuprinsul cuvintelor.
Nu de prea multe ori, dar , din când în când, iubesc solitudinea, pe care aș dori-o asociată cu nemărginirea din lumea pe care tu o surprinzi aici, simțind românește gânduri adunate dintr-un alt spațiu.
Versul tău cuprinde mult mai mult decât gândul meu.
Mă înclin, Irina!
Gina:
RăspundeţiŞtergereIntr-adevar acri de solitudine, unde ne refugiem din cand in cand si de unde venim inapoi in serile de toamna cu o lumina unei frunze aurii.
Din mulțimea întrebărilor, ceva , pentru tine, Irina-
RăspundeţiŞtergerehttp://incertitudini2008.blogspot.com/2011/10/de-ce-asa-de-ce-acolo.html
"Acri imensi de solitudine.
RăspundeţiŞtergere…. asa ma simt
Madalina draga:
RăspundeţiŞtergereAs zice ca nu ai de ce...sant si eu pe aproape.
Ce draguta esti
RăspundeţiŞtergereImbratisari multe de la mine, Madalina.
RăspundeţiŞtergereGina:
RăspundeţiŞtergereM-am intors dintr-o mica vacanta, la posturile tale minunate din ultima saptamana, pe care le savurez acum, reintoarsa la sursa de inspiratii de pe Incertitudini
nici nu ştii cît e de adevărat că "pietrele prind viata in lumina". doar că lumina aceea trebuie să fie înlăuntru şi abia după ce treci prin "insulele
RăspundeţiŞtergere(...) pustii si negru stralucitoare" şi ţi-ai rostuit "Acri imenşi de solitudine" poţi vedea : învierea pietrei... nisipul lacrimelor... viaţa
Cella:
RăspundeţiŞtergere...si piatra..un fel de ancora - predispusa la infinit....