marți, 8 noiembrie 2011

Robin Robertson - Trei teme poetice


Cartea cea mai recenta carte de poezie a scriitorului scotian Robin Robertson (n. 1955)  The Wrecking Light, ( Lumina care distruge) a fost selectata pentru premiul de poezie T.S. Eliot si pentru premiul de poezie Costa Book Awards.

Structura de sonata a volumului Lumina care distruge (compusa din trei capitole I - Apa argintata, II - Apa franta, III -Apa nevorbita) ca si Notele care insotesc versurile ne dau cateva sugestii disparate despre cum e orchestrata materia poetica in acest volum.

As zice ca lectura Notelor ne initiaza in labirintul  'firelor de tort' ale acestei carti. 


Apa argintata, noteaza autorul, face aluzie la o traditie scotiana:" o moneda plasata intr-un vas cu apa sau aruncata intr-o fantana e o binecuvantare traditionala scotiana, sau pregatirea pentru o dorinta."

Aceast prim capitol al cartii de poezie reda un punct de echilibru - o suprafata stralucitoare dar sufocanta, prinsa sub lupa unei secunde, inainte de a se dezintegra:

"Balamaua soarelui pe orizontul ars
a trezit lacul sigilat
lasand in urma o maneca de sunet. Nu vant -
ci doar planuri de aer curbate
in evolutie, sub capcanele de gheata,
straduindu-se sa se prabuseasca; gemete si huituri
ca cineva care misca mese grele in adanc."

Din Signs on a White Field (Semne de pe un camp alb)


Poemul lung Parasind St. Kilda  incheie prima parte din Lumina care distruge cu un peisaj hipnotic, care aminteste de versurile altui interesant poet scotian contemporan, John Glenday:

"toti ochii sustin privirea rocilor
in timp ce vaporul se intoarce spre est - ca si cum
sa privesti intr-o dunga ar rupe vraja -"

Din Leaving St. Kilda (Parasind St. Kilda) 

Si ruperea vrajii are intr-adevar loc in cea de-a doua parte a cartii, Apa franta. 

Aceasta sectiune a Luminii care distruge include poeme a caror intentie pare sa fie strapungerea scutului armonic construit cu efort in Apa argintata. E o sectiune care include si cateva poeme rescrise de Robin Robertson dupa texte din Ovidiu, Baudelaire si Neruda.

Varianta lui Robin Robertson a poeziei lui Neruda Oda unei tuna largi la piata  e plina de ritm:


"Doar tu:
glont intunecat
trimis din adancuri
si care poarti
doar o singura rana
dar mereu inoita
re-razvratita"

Din Ode to a Large Tuna in the Market (Oda unei tuna largi la piata) 

Dincolo de turbulenta Apei frante, intram in fiordurile calme ale ultimului capitol: Apa nevorbita, al carei titlu e din nou explicat in Note. "In Scotia, ea e privita ca o vraja puternica impotriva deochiului si pentru a vindeca bolnavii."

Ne regasim asadar in teritoriul vrajilor pe jumatate soptite, la sfarsitul unui cerc complet de unde am inceput: conceptul invizibil de acasa, ca in poemele The Wood of Lost Things (Padurea lucrurilor pierdute) si Landfall (Ajuns la mal). 

"nimic altceva decat
numele locurilor din care am venit
cu ani in urma
si tu, tragandu-ma din valuri
amarandu-ma ca pe o tepusa
sau cum as spune eu:
ca pe o aschie."

Din Landfall (Ajuns la mal) 

Si, in final, fireste ca nu exista o concluzie pentru o carte de poezie, cu atat mai mult pentru una scrisa cu finete, ca Lumina care distruge

Poate ca in loc de concluzie, as putea sa imprumut un citat dintr-un interview al lui Robin Robertson: "scriitorii scriu pentru vid."

6 comentarii:

  1. doar o singura rana
    dar mereu inoita
    re-razvratita


    chiar ca port

    RăspundețiȘtergere
  2. „Apa argintata, noteaza autorul, face aluzie la o traditie scotiana:" o moneda plasata intr-un vas cu apa sau aruncata intr-o fantana e o binecuvantare traditionala scotiana, sau pregatirea pentru o dorinta."


    Îmi place această tradiție, nu-i știam originea.
    Într-o superbă seară de vară, la Fontana di Trevi, toată lumea arunca bănuți.
    Reacția mea, absolut involuntară, a fost țipătul !
    Țipăt de bucurie!
    Nu mai văzusem ceva atât de frumos, luna poleia apa, toată lumea era fericită!
    Am aruncat bănuțul peste umăr.
    Mi-am pus o dorință.
    Și s-a îndeplinit! A doua zi, am revăzut fântâna , sub potop de raze fierbinți!
    Îmbrățișări, Irina!

    RăspundețiȘtergere
  3. Cititorii isi hranesc sufletul si mintea cu scrierile lor.

    RăspundețiȘtergere
  4. Madalina...


    razvratirea se topeste incet incet...ca si puful petalelor. Starea in care ajungem se numeste cvasi-intelepciune...:o)..

    pupici.

    RăspundețiȘtergere
  5. Gina:

    Ma bucur sa vad ca legenda in chestiune are si radacini in realitate.

    Am aruncat si eu banutul in chestiune, dar inca nu am ajuns iar la Fontana di Trevi.
    ....uffff....:o)..

    cu drag

    RăspundețiȘtergere
  6. Angi draga:

    ...hrana e desigur poezia...

    RăspundețiȘtergere

Articole din Arta Poezie

Arta Poezie

Cele mai cititie posturi in ultima luna