miercuri, 28 decembrie 2011

Euphorbia pulcherrima si poezia ei

Euphorbia pulcherrima sau floarea de poinsettia e originara din Mexic si America Centrala si e omniprezenta de sarbatori.  

Detalii interesante despre floarea de poinsettia am aflat in aceasta pagina ca si la wikipedia.


Fapt intrigant, in ciuda popularitatii poinsettiei, nu exista poeme care sa faca referinte la aceasta floare.

Drept care in acest post incerc sa repar o aparenta nedreptate poetica si  postez o poezie despre poinsettia - una din putinele poezii, cred, care are ca subiect Euphorbia pulcherrima, floarea de poinsettia.

                                      Varfuri de poinsettia 

     Nemiscata de frig
     dimineata sfarseste la marginea unui
     varf de poinsettia - 
     contur rosu, mantie in dizolvare,
     arcuind in bataia vantului.

     Clopotele unui decembrie mai cald,
     dangat de viscol si zapada
     se furiseaza in cheiul de culoare
     ca si cum soaptele noastre,
     dislocate din cuvinte, 
     ar aparea, bieti oameni de zapada,
     la ferestre sparte.

    Varfurile de poinsettia
    ancoreaza inflorirea 
    intr-un inel de aer,
    anotimp orb si solemn,

   care avanseaza si asteapta,
   avanseaza si asteapta
   febra nevazuta,
   iubirea noastra. 

______________________________________________
Versiunea engleza a acestei poezii -->aici

marți, 27 decembrie 2011

Reni


...la Eaton Center, Toronto.

                                                  







vineri, 16 decembrie 2011

Monsieur de Sainte Colombe si viola sa

Romanul lui Pascal Quignard  Toate diminetile lumii e o lectura perfecta: o nuvela/scurt roman care se parcurge in mai putin de o ora, ora in care santem impinsi inainte de poveste si de ciudateniile personajelor din aceasta creatie.

Monsieur de Sainte Colombe, personajul principal al cartii, e versiunea literara a compozitorului si virtuozului de viola cu acelasi nume, compozitor care a trait in secolul al XVII-lea. 

Iata un scurt pasaj din roman:

"Unul din elevii lui ...a spus ca el incerca sa imite toate inflexiunile vocii omenesti: de la oftatul unei domnisoare la suspinul unui batran, de la strigatul de razboi al lui Henri de Navara la respiratia usoara a unui copil care incearca sa deseneze ceva, pana la gemetele produse de placerea sexuala si pana la gravitatea fara de soapte, lipsita de aproape orice putere si armonie a unui om pierdut in ruga."

Personalitatea domnului de Sainte Colombe e, in roman, la fel de neobisnuita ca si harul sau muzical.

Acest har pare sa marcheze vietile celor din jur si ne ofera scene interesante:

Monsieur Caignet, emisarul regelui, il invita pe domnul de Sainte Colombe sa interpreteze cateva din creatiile sale la Versailles; oferta e respinsa imediat.
Trimisul regelui, in loc sa paraseasca casa si gospodaria domnului de Sainte Colombe, il urmareste pe muzician pe furis, cu urmatorul rezultat:

"Vorbi apoi cu regele, raportandu-i acestuia motivele pe care le invocase muzicianul si ii povesti suveranului impresia complexa si coplesitoare pe care o lasase asupra lui muzica pe care o ascultase din ascunzatoarea sa."

Tema "ascultatului pe la usi", introdusa in diverse momente ale naratiunii, ne aminteste de scena din gradina din Principesa de Clèves (in care ducele de Nemours aude o confidenta care il priveste) si ne face sa ne intrebam, daca "ascultatul pe la usi" nu e in acest caz o tehnica literara scoasa de la naftalina si reciclata cu succes in Toate dimintelile lumii.

Sau poate ca "ascultatul pe la usi" e un reflex al epocii pre-baroce insasi, la fel de 
obisnuit ca despartirile dupa momente de tensiune, respectand totusi - cat de cat - o bruma de eticheta:

"Monsieur de Sainte Colombe il imbrancea pe Monsieur Caignet spre casa in timp ce ii vorbea. 
Se despartira cu plecaciuni perfect executate."

Titlul romanului vine din fraza care deschide capitolul XXVI al cartii: "Toate diminetile lumii dispar fara urma de intoarcere."

Si, la sfarsitul acestui post, un alt fragment din carte:

"Ca cauti, Monsieur, in muzica?"
"Caut regrete si lacrimi."







marți, 13 decembrie 2011

'Risipire" de Christopher Reid





Finalistii la premiul literar 2011 Costa Book Awards au fost anuntati in noiembrie.

Poate ca e un moment nimerit sa vorbim de cartea de poezie A Scattering (Risipire) de  Christopher Reid, carte careia i-au fost decernate doua premii literare Costa in 2009: pentru 'poezie' si pentru 'cartea anului.'


Risipire e o carte de poeme dedicata sotiei autorului Lucinda, o carte care ne transforma printr-o stare de doliu.

Poemele din culegere sant un amestec fascinant de lumina si umbra, care ne antreneaza intr-un voiaj ce aminteste de mitul lui Orfeu si Euridice - durere, frumusete si tristete impletite:

"Coaja de seminte pe care ai cules-o, si mi-ai aratat-o, 
                          ti-amintesti, pe varful degetelor,
Ca o moneda fractionala, un nimic al 
                        nimicului, ratacita si pierduta si totusi
atat de frumos fasonata - in spirala -
parea un talisman, emblema potrivita pentru o insula
                       unde labirinturi si lucruri norocoase abunda."

(Din Florile Cretei)

Eleganta cartii, provine, printre altele, din simplitatea cu care autorul aduna detalii aparent nesemnificative, in cuvinte potrivite care ne dezvaluie gratia unui moment.

O formula poetica 'eficienta' in care, intr-o viziune minimalista, 'mai putinul inseamna mai mult', punctuate de intrebari retorice care mentin atentia cititorului.

"Ce castigam oare, -
orbi la saltul tigrului,
muti sub avalansa?
Cineva trebuie sa stie."

(Din O intrebare rezonabila)

vineri, 9 decembrie 2011

Renovari poetice






Un proiect simpatic de poezie pe internet e Project Rebuild (Proiectul Reconstructie) a carui initiatiatoare e poeta canadiana Sachiko Murakami,  finalista apremiului de poezie "Governor General's Award for Poetry". 


Regula acestui proiect de poezie e simpla: 'renoveaza' una din casele 'proiectului' inlocuind un poem cu alt poem.

Am incercat si eu cu un scurt poem intitulat Stories (Istorii). 
 
Poemul n-a fost formatat chiar asa cum as fi vrut, asa ca voi incerca cu un alt text. 
Mi-a placut.


vineri, 2 decembrie 2011

Şoapta

O şoparla de zapada inlocuieşte o alta şoparla de zapada.
 
Iarna soseşte intr-o furtuna de solzi albi, marunti, de nea.


Poezia spatiilor riemanniene


Poezia lui Ion Barbu (1895 -1961) , invaluita in rigoare inauntrul unui nor metaforic, continua sa eludeze orice sens precis, fiind constant etichetata ca 'modernista' sau 'ermetica'.
In poemul [Din ceas, dedus], de Ion Barbu, apar cativa termeni matematici: "grupuri", "dedus", "insumare". Dar conceptele create cu acesti termeni nu ne conduc la ecuatii, ci la versuri si figuri de stil.

Unii poeti scriu despre Campiile Elizee. Poezia lui Ion Barbu vorbeste despre spatii descrise de geometria riemanniana.

Iata traducerea mea in engleza a  poeziei  [Din ceas, dedus] de Ion Barbu:



[Din ceas, dedus...]

Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste,
Intrată prin oglindă în mântuit azur,
Tăind pe înecarea cirezilor agreste,
În grupurile apei, un joc secund, mai pur.

Nadir latent! Poetul ridică însumarea
De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi
Şi cântec istoveşte: ascuns, cum numai marea
Meduzele când plimbă sub clopotele verzi.


[Out of an hour glass, inferred…]

                                            by Ion Barbu

Out of an hour glass, inferred, the depth of this calm highpoint
Seeped through a mirror inside redeemed azure
Cuts out from groups of water, through drowned celestial herds, 
A secondary game, more pure yet.


Latent nadir! The poet raises the sum of
Scattered harps, lost in inverted flights,
And songs subside: secretive, as only seas can be,
Floating off jelly fish beneath green bells.

Articole din Arta Poezie

Arta Poezie

Cele mai cititie posturi in ultima luna