joi, 13 decembrie 2012

Hora prima


Si, pentru cei care incearca inca nu se simt inca in largul lor la inceputul iernii si tanjesc poate dupa un anotimp mai bland, un posibil remediu: o poezie.

Poezia e Hora prima (Prima ora) de René-François Sully Prudhomme (1839-1907), laureat al premiului Nobel pentru literatura.


                                                           
                                     Hora prima

                                                           de René-François Sully Prudhomme

Am salutat  zorii inainte de a ma trezi;
Imi colorau deja pleoapa greoaie
Si inca dormeam, dar rosietica lor dogoare
Mi-a vizitat gandurile traversate de somn.

Si-n timp ce zaceam imobil, semanand
Mortilor senini sculptati pe morminte de piatra
Sub fruntea-mi se iveau ganduri despre lumina
Si, fara sa deschid ochii, eram plin de soare.

Salutul pur si proaspat al pasarilor inspre aurora
De-abia perceput, imi ajungea in inima sonora
-          eram ca imbalsamat de un invizibil  liliac.

Dincolo de neant si departe de convulsiile lumii
Am cunoscut dulceata profunda
De a trai fara a dormi, de a trai fara a veghia.

 ________________________________________________________________

 Pentru versiunea in limba romana a acestui poem am folosit ca sursa website-ul: http://poesie.webnet.fr/lesgrandsclassiques/poemes/rene_francois_sully_prudhomme/hora_prima.html caruia doresc sa ii atribui creditul pentru poezia Hora prima. 
Creditul pentru fotografia autorului apartine Wikipediei.

Fișier:Sully-Prudhomme.jpg


luni, 3 decembrie 2012

Shakespeare si himere de poezie





Himerele, aflu, au rostul lor in evacuarea apei de ploaie de pe acoperisurile sau colturile cladirilor; in unele cazuri sant simple detalii arhitectonice ornamentale.

In mod similar, se poate argumenta ca in piesele lui William Shakespeare exista un soi de himere poetice, un fel de mecanisme de echilibrare, prin care tensiunea piesei e canalizata si modelata prin intermediul unui tip special de versuri. 

Poeme scurte fabricate dintr-un gen aparte de versuri actioneaza ca supape de siguranta si mecansime de evacuare de tip retoric in arhitectura dramatica a catorva dintre piesele lui Shakespeare. 

Pasajele de tip "himera" sant alcatuite din versuri ce pot fi caracterizate ca poezie fantastica - o poezie de o imaginatie extravaganta, intr-un hiper spatiu populat cu aparitii ciudate. 

Regina Mab din Romeo si Julieta e poate una dintre constructiile cele mai cunoscute ale pieselor shakespeariene:

"E moasa zanelor, de marimea
unei pietre de agata
pe inelarul unui  sfetnic"
.................................................................................................

"si biciul ei e-un os de greiere". 

 Pasajul de mai sus precede replicele lui Mercutio despre vise care

 "..se nasc doar din inchipuire vana;
Care e la fel de lipsita de substanta ca si aerul"

(Romeo si Julieta, Actul I, Scena IV).

Momentele in care sant intercalate pasaje de poezie fantastica corespund in piesa cu o incarcatura dramatica ce pare sa distruga balanta fragila a realitatii a scenei in curs de desfasurare.

 Realitatea e astfel abandonata in favoarea unor proiectii onirice, mai bine echipate poate sa faca tranzitia catre urmatoarele episoade spre care ne conduce autorul.

Poezia fantastica e omniprezenta in Macbeth,  in scenele in care apar cele trei vrajitoare si   Hecate. 

Iata un efect himera (un fragment de poezie fantastica) din Macbeth:

"Plec iar in aer; si noaptea asta o petrec
spre un sfarsit fatal si groaznic.
Multe sant de facut pana la pranz:
De coltul lunii atarna
Un val profund:
Il voi prinde pana sa ajunga la pamant,
Si ce-i distilat din vraji marunte,
Se va incinge in spirite facute,
Si prin puterea iluziei
Il vor atrage in inselaciune."
(Macbeth, Actul III, Scena IV).

Si in incheiera acestui post, o alta himera - poezie fantastica - din Furtuna - fredonata de sprintarul Ariel:

"Unde albina suge, sug si eu -
In potirul unei albastrele am sa zac;
Acolo haladuiesc cand bufnitele striga.
Pe spatele unui liliac negru voi zbura
La sfarsitul verii, voios,
Voios, voios, plin de voiosie voi trai acum
Sub florile ce incarca un ram." 

(Furtuna, Actul V. Scena I).

sâmbătă, 10 noiembrie 2012

In asteptarea iernii: nevoia de decor. Goblenuri.

Gata, a trecut sezonul frunzelor iluminate eteric , ca niste goblenuri in miscare.
Disparut septembrie in pesterile poroase ale ultimelor zile de vara.
Dus octombrie.
Asteptam zapada: incercam sa ghicim glacialul decor ce va inlocui ultimele pagini ale toamnei.

 
 
 
 




 
 




duminică, 21 octombrie 2012

Ca si cum



...Ca si cum, glissando e un poemaş de-al meu care a aparut azi in editia Octombrie 2012 a revistei de poezie pe internet Cuibul Salamandrei (Salamander Cove) editata in Quebec.

Poemaşul apare in engleza şi in traducerea lui in romana.

Click --> aici daca vreti sa il cititi.





sâmbătă, 20 octombrie 2012

Vara indiana sau toamna traditionala?




Un context interesant despre vara indiana la Wikipedia, pe care, dat fiind ca articolul din Wikipedia nu are inca o traducere in limba romana, incerc  sa-l recapitulez in acest post: o perioada de caldura, cu temperaturi peste media normala  acompaniata de ceturi si timp uscat, dupa zile mai reci si inghet intre sfarsitul lui septembrie si noiembrie.
Originea acestei expresii nu e sigura, dar pare a-si avea obarsia pe continentul nord-american, cu o probabila aluzie la primii locuitori  ai acestor vaste intinderi.
Mie mi se pare ca expresia vara indiana retine ceva din nedumerirea surda si incantarea pe care o resimte cineva obisnuit cu ritmul toamnei europene traditionale – in cazul meu, toamnele din Romania – dupa ce incepe sa perceapa si sa descifreze ritmul  toamnei pe continental nord-american.
E o diferenta subtila: toamna e si aici un ritm cvasi-ordonat, cu o previzibila progresie spre frig si zile din in ce in ce mai scurte, cu ploi si aer rece.
Dar aici toamna e mai blanda si descinderea spre iarna  se face lent - o plutire aproape.
De la sfarsitul lui septembrie  la sfarsitul lui octombrie, zilele sant adesea insorite, intr-o joaca de lumini si frunze colorate, ca pe un invizibil si bizar platou temporal sub arcul verii care a disparut.

Nu o toamna europeana, ci o vara indiana, aparuta pe neasteptate printre  frunze de artar galbene si rosietice si raze de soare sticloase si fierbinti.
O astfel de zi am trait azi: devreme, pe drum in Peninsula Niagara, cativa kilometri i-am parcurs printr-o  ceata groasa sa o tai cu cutitul - o ceata ca o pilota de  puf, coborata in lumina difuza a  farurilor de automobil.

Cativa kilometri mai incolo, ceata, impinsa spre fundalul cerului, inspre Niagara, in risipire.
Si la pranz, cald si soare, care ne-a prins intr-o carapace de frunze si caldura: 20 de grade!

Fiecaruia vara lui indiana, sau toamna lui traditionala, dupa bunul lui plac.  
A mea, inca nedefinita, intre doua continente: un anotimp in miscare, atarnand la capatul unei cozi de dovleac.


sâmbătă, 6 octombrie 2012

Vacanta bloggerista - timp si contratimp

Vara a trecut repede - vacanta bloggerista de care se apropie acum caderea frunzelor, in cascade aurii.

Postarile pe internet?  Suspendate in mod indefinit ca sosirea acceleratelor pe timp de gheata si zapada. 

Lipsa de timp, nu Dreptul la timp al lui Nichita Stanescu, "pe marginea de Sud a orei."

Si, in contratimp cu Dreptul la timp, cateva varsuri din poezia "Priveste, straine, pe aceasta insula" (Look, Stranger, on This Island) de W.H. Auden:

Priveste, straine, pe aceasta insula acum,
Lumina sprintara, descopera spre incantarea ta,
-ramai tacut 
si nemiscat aici -
ca prin labirintul auzului
sa rataceasca, in meandrele-i de râu,
sunetul leganat al valurilor in larg.

(Look, stranger, on this island now
The leaping light for your delight discovers,
Stand stable here
And silent be,
That through the channels of the ear
May wander like a river
The swaying sound of the sea.)




Nu s-ar putea trage oare concluzia ca fiecare blog e un fel de vacanta neterminata?
 


joi, 12 aprilie 2012

Finalistii premiului de poezie Griffin 2012

Cartile selectate pentru Premiul de poezie Griffin 2012 sant:

Poezie canadiana:
  • Methodist Hatchet (Securea metodista) de Ken Babstock
  • Killdeer (Fluierar) de Phil Hall
  • Forge (Forja) de Jan Zwicky

Poezie internationala:
  • Night (Noaptea) de David Harsent
  • The Chameleon Couch (Canapea de cameleon) de Yusef Komunyakaa
  • November (Noiembrie) de Sean O'Brien
  • Sobbing Superpower: Selected Poems of Tadeusz  Różewicz (Superputerea ce suspina: poeme alese de Tadeusz  Różewicz ) traducator Joanna Trzeciak. 
 Cartile si autorii premiati vor fi anuntati pe 7 iunie.

Pe website-ul Premiului de poezie Griffin- biografiile autorilor si pagini din cartile finaliste.

Premiul Griffin este unul din premiile literare importante in Canada.

Iata un link unde puteti incerca sa castigati antologia Premiului Griffin 2012 (prin tragere la sorti):


http://www.griffinpoetryprize.com/guess-the-griffin-poetry-prize-2012-winners/

Succes!


marți, 10 aprilie 2012

Orbita de zapada



Cartea zapezii de Francois Jacqmin, tradusa in engleza de Philip Mosley (si finalista a Premiului de poezie Griffin in 2011) e o reusita literara de anvergura.

(Superlativele, ar fi de adaugat, nu fac dreptate nici pe de parte continutului acestei carti.)

Cititi Cartea zapezii daca va intereseaza poezia, arta poetica, literatura, filozofia, sau daca pur si simplu santeti in cautarea unei doze de creativitate in viata de zi cu zi. 

Editia de mai sus ne da o versiune bilingva: poeziile in franceza sant insotite de traducerea in engleza.

Prefata Traducatorului de Philip Mosley si Introducerea de Clive Scott sant cateva jaloane (si lecturi excelente in acelasi timp) care traseaza o traiectorie prin opera lui Jacqmin si ne furnizeaza  detalii in legatura cu temperamentul sau artistic.

Simplul act de a deschide cartea la intamplare echivaleaza cu a fi absorbit intr-un vartej de sens si  eleganta a culorii 'alb' - intr-o reverberatie de ganduri si vid si orice altceva ce mai incape intre ele:


"Nu exista nici padure nici contemplare 
a padurii
doar o distanta interioara agravata
de ramuri."

De unde oare provine frumusetea orbitoare a Cartii zapezii a lui Francois Jacqmin? 

Un posibil raspuns ar fi: din formatul de poeme de 10 randuri, fara titlu si din constructia metaforelor pe o formula de aforism.  Aforismele  devin la randul lor  o platforma pentru o serie de 'un-doi'-uri poetice:

"Ar fi oare o iertare prea aspru ravnita
aceasta perfecta
si inexpugnabila lipsa de urmari a sinelui?"

"Nu se vede nimc
decat albeata ce se sfarseste pe o lovitura de foarfeca 
in ochi.

Acum privirea 
se hraneste din propria-i pulpa."

Poemele lui Jacquemin pot fi citite ca un nesfarsit exordium al unui discurs poetic despre limitele sensului si nesiguranta frontierelor lui:

"Ceea ce intelegem
complica ceea ce e deja necorelat."

"Si infinitul musteste neliniste."

Acest dulce infinit si nelinistea lui alba, ne daruie, prin Cartea zapezii, o lectura memorabila.





marți, 3 aprilie 2012

Aprilie, luna poeziei



Aprilie e luna poeziei in America de Nord.

Un pre-text la fel de bun ca oricare altul de rasfoi poezie pe internet, prin carti, telefon celular, in bucatarie, intre miros de ceapa taiata si parfum de zambile, etc. 


Dar ce e oare poezia, in afara de imensa libertate de a ne regasi pe noi insine in cochilia cuvintelor?

Iata, deci, trei citate despre poezie:
  
#1. Poezia e un orfan al tacerii. Cuvintele rar egaleaza experienta din spatele lor. 

#2. Poezia vindeca ranile cauzate de ratiune.

#3. Un poem nu e niciodata terminat, ci doar abandonat.


(Sursa-->aici)




luni, 26 martie 2012

Totul despre cupru




Pentru cei care doresc o mica recapitulare despre cupru si posibilitatile pe care le ofera acest element recomand articolul intitulat "Counting on copper" (Contand pe cupru) aparut in revista "Nature" pe internet pe 22 martie 2012.

Articolul, selectionat prin concurs, apartine unui student canadian de origine romana inrolat in anul doi la Facultatea de Medicina la Universitatea din Toronto.

Iata linkul:


Pentru a accesa articolul  e nevoie sa va inregistrati in prealabil - inregistrarea e gratuita -  si sa  introduceti cuvintele "Counting on copper" in "Search".

 Lectura placuta!

marți, 20 martie 2012

Echinox de primavara

Al doilea element care a continuat sa ma urmareasca dupa ce am vizitat expozitia despre cultura maiasa clasica, a fost discutia purtata cu un alt vizitator de la care am aflat un amanunt interesant.

 In zilele de echinotiu de primavara si toamna un sarpe de lumina poate fi observat pe treptele piramidei lui Kukulkan din Chitchen Itza.

Pe youtube am gasit un filmulet cu sarpele de lumina, ca si o explicatie a ecoului ce imita strigatul pasarii de quetzal atunci cand batem din palme. 

(Vestigiile istorice de la Chichen Itza se afla la nord de epicentrul cutremurului de azi din Mexico din apropiere de Ometepec).





joi, 15 martie 2012

Expozitia "Maiasii si secretele lumii lor"

Expozitia Maya: Secrets of their Ancient World (Maiasii si secretele lumii lor) deschisa pana pe 9 aprilie 2012 la Royal Ontario Museum in Toronto ne prilejuieste o intalnire de impact cultural si artistic semnificativ cu universul enigmatic al lumii maiase din perioada clasica a civilizatiei maiase - approx 600 to 900 e.n.

Expozitia e organizata ca o lectie combinata de istorie, geografie, arta, medii sociale, investigatie stiintifica, a carui formula este de a invita vizitatorii la un parcurs printre grupari tematice.

Gruparile tematice - ca de exemplu scrierea maiasilor, cosmogonie,  ceremonia sangerarii/blood-letting, etc. -  ne dau in final o perspectiva  a civilizatiei maiase. 
 
Multe exponate sant legate de orasul maias Palenque, de arhitectura si cultura care a inflorit in jurul lui in epoca clasica si de obiectele gasite aici, unele avand un scop anume (cum ar fi acele din os de pisica de mare folosite in ceremonia maiasa a sangerarii), altele simple obiecte de onix, lemn, sau scoici fasonate in mod bizar, depuse la temelia edificiilor.

As vrea sa vorbesc despre doua exponate care m-au adus mai aproape de lumea maiasilor.

Primul dintre ele este piatra funerara de pe mormantul unui personaj maias, care e uneori atribuit lui Pakal, unul dintre primii si cei mai insemnati domnitori maiasi.

Mormantul acestui maias (sa acceptam ca este vorba de Pakal) a fost descoperit intact in 1948  la baza edificiului principal din Palenque. Piatra de mormant (a carei imagine apare si la wikipedia) ni-l reda pe Pakal intr-o pozitie bizara, intre doua lumi. 

Dedesubt, se afla 'infernul' maias, Xibalba, deasupra lui Pakal, arborele vietii, conform cu explicatiile si desenele care inconjoara exponatul.

Privind piatra de mormant cu atentie, am avut senzatia ca autorii acestui relief incearca sa ne transmita o singura idee: Pakal e mort.

Dar....Pakal urca din mormantul sau, scapa din ghearele lumii de dincolo si iese, in ascensiune spre arborele vietii, intr-o noua existenta, in care, e fireste, mort, dar revine in existenta, intr-un alt fel, pentru ca e unul din personajele acestei expozitii.
Si poate pentru ca, iata, am ajuns pana si eu, nascuta la mii de kilometrii de Palenque si cu 1400 de ani mai tarziu,  sa aflu cate ceva despre el.

Ideea ascensiunii si extragerii din mormant, mi s-a parut intim legata de descoperirea putului in care se afla mormantul lui Pakal si cu aducerea ramasitelor maiasului la suprafata. 
 Mai mult decat o simpla asociere intre doua evenimente disparate, oare?

Despre al doilea exponat, intentionez sa scriu cateva randuri in urmatorul post.

Iata cateva resurse:

Web site-ul expozitiei in franceza: http://www.rom.on.ca/maya/exhibition/index_fr.php
Web site-ul expozitiei in engleza: http://www.rom.on.ca/maya/exhibition/

Inscriptia si glifele despre sfarsitul calendarului maias (si al lumii):








joi, 1 martie 2012

Sprezzatura poetica

Sprezzatura e un termen devenit popular datorita lui Baldassare Castilione in a carui Carte a curtierului e definita ca o atitudine de nonsalanta studiata, ce ne permite ca tot ceea ce intreprindem sa fie dus la bun sfarsit cu usurinta, afabilitate si curtoazie. 

File:Balthazar Castiglione, by Raffaello Sanzio, from C2RMF retouched.jpg
                                                                 Baldassare Castilione

"Am gasit o lege universala, spune Baldassare Castilione, care mie mi se pare mai valabila decat oricare alta in interactiunea umana, fie ea in cuvant sau in fapta: aceea de a evita afectarea in orice mod posibil ca si cum aceasta din urma ar fi un recif periculos si ascutit. 

Sa practici in tot ceea ce intreprizi, o oarecare sprezzatura (nonsanalanta) ca sa ascunzi efortul pe care il faci, astfel incat tot ce faci sau spui sa para fi facut fara nici un fel de cazna si aproape fara sa te gandesti la el."

E intuitiv sa legam sprezzatura de poezie – sant versuri, ale caror autori par sa le desfasoare ca pe cea mai naturala intorsatura in conversatie: poeziile lui Eminescu (nu toate, desigur), marea majoritate a poeziilor lui Minulescu, poemele lui Nichita Stanescu – un exemplu perfect in Semne de primavara (poezie gasita pe blogul Ginei). 

Asa cum sant si exemple clasice, as zice de non-sprezzatura poetica : poeziile lui Ion Barbu (autor pe care il admir foarte mult, de altfel ) si, ca sa ma refer la o poezie arhicunoscuta, Luceafarul de Mihai Eminescu. Motivul pentru care includ Luceafarul in aceasta a doua categorie e simplu: Luceafarul e o poezie a carei elaborare progresiva licareste sub suprafata poemului.

Asadar nonsalanta in poezie: arta metaforelor inventariate cu usurinta, a cuvintelor potrivite fara nici un efort, pline de curtoazie, cu un efect transformator si benefic asupra noua insine si a celor din jur.

Un tel de investigat printre versurile preferate, pe care sa le putem include, cu nonsalanta/sprezzatura in zilele noastre incarcate de afabilitate.


marți, 28 februarie 2012

Xibalba, Popol Vuh si lilieci maiasi


                     Arta Maya - capac cu efigia unei zeitati solare, muzeul Gardiner Toronto

"Sant multe incercari in Xibalba.

Prima incercare e Casa Intunericului unde nu exista decat intunecime.

A doua incercare e Casa Inghetata, pentru ca interiorul ei e acoperit cu chiciura. Un vant puternic o zgaltaie, un vant inghetat suiera prin interiorul ei.

A treia incercare e Casa Jaguarului unde nu se afla decat jaguari care isi arata coltii, se inghesuie unul in altul, muscand si clampanind din falci.

A patra incercare e Casa Liliecilor, pentru ca in ea se afla doar lilieci, ce tipa intr-una si zboara prin aer pentru ca nu pot iesi din  ea.

A patra  incercare e Casa Pumnalelor, pentru ca e plina de lame ascutite care se izbesc si se incruciseaza."
 
Fragmentul de mai sus face parte dintr-o traducere a Popol Vuh, cartea sacra a maiasilor, pe care am gasit-o pe internet.
 
Cine are rabdarea sa citeasca Popol Vuh, presupunand ca obstacolele din Xibalba, notate mai sus, sant surmontabile, e rasplatit cu o sumbra perspectiva.

Xibalba e infernul maias, altfel structurat decat infernurile literare apropiate noua, dar croit din aceeasi stofa existentiala :  groaza.  

In plus, Popol Vuh, cel putin privit prin oglinda retrovizoare a unei perspective istorice, pare de altfel o profetie literara a disparitiei civilizatiei maiase, o cosmogonie cu iz de cantec de lebeda.

 Plina de lilieci, jaguari si mingi de cauciuc.


                                                Arta Maya: fluier, muzeul Gardiner, Toronto

_______________________
Adaug trailer-ul filmului Apocalypto, a carui sursa de inspiratie pare a fi Popol Vuh.


joi, 23 februarie 2012

In aer


Si desigur mai sant si momente cand totul e 'in aer': in asteptare, tesut cu fireturi si catarame care nu se potrivesc, cu  infrigurare: cu gandul la orase de dincolo de nori, care vor deveni in scurt timp memorii de orase adevarate.


Momente adunate in dangatul transparent at unei pendule de aer, din care nu stii ce sa alegi - decat poate umbre de petale.

vineri, 17 februarie 2012

Connectivism

...este titlul unei antologii de poezie publicata de editura Variety Crossing in ianuarie 2012.

 


Sant si eu prezenta in aceasta antologie cu doua poezii. 

Una dintre poezii, intitulata Island (Insula), e versiunea mea a temei Imbarcarea spre Cythera despre care am adunat cateva note intr-un post precedent.

Dupa ce am terminat postul susnumit am continuat sa ma gandesc la imbarcare. La Cythera, insula (prezumtiva) a iubirii. 
Si pentru ca, dupa un cliseu mult prea des vehiculat, o imagine face cat 1000 de cuvinte,  am revenit la tabloul lui Watteau.

Unde sant eu in acest tablou? m-am intrebat. Cine sant eu? Ce simt? Ce se petrece aici?

 Asta m-a ajutat sa decoper ca poezioara despre imbarcare pe care vroiam s-o scriu, se desfasoara din perspectiva cuiva  care ar vrea sa faca parte din tablou, dar desigur nu e parte din tablou. Nu chiar, nu inca. Nici prea-prea nici foarte-foarte, cu o formula din Caragiale.

Ciudat, nu?





marți, 31 ianuarie 2012

Salamandre si poezie

Histoires e titlul unei poezii in franceza de-a mea, aparuta pe 31 ianuarie 2012 in e-zine-ul literar Salamander Cove (Cuibul Salamandrei) cu o traducere in engleza care apartine dlui Conrad Didiodato poet si blogger canadian.

 (Este a 11-a poezie de la varful paginei).

Iata link-ul

http://salamanderpoems.blogspot.com/2012_01_01_archive.html 



vineri, 27 ianuarie 2012

Cum sa inramezi un Rembrandt

A trecut ceva timp de cand am avut ocazia sa privesc indeaproape un Rembrandt, dar saptamana trecuta m-am inatlnit cu un tablou al sau – o intalnire complet neasteptata - de fapt,  cateva secunde la care continui sa ma gandesc.

Nu l-am considerat pe Rembrandt vreodata ca pe un artist al carui mesaj estetic il resimt coplesitor, cum resimt de pilda poezia lui Eminescu, sau, ca sa raman in domeniul vizual, pictura lui Monet.

Am privit intotdeauna tablourile lui Rembrandt cu respect si curiozitate, de la distanta la care pojghita glaciala (sau asa mi se parea mie) a picturii lui ma antrena doar intr-un un dialog intelectual mimat si oarecum superficial,  ca o conversatie obligatorie de salon. 

Dar intr-o zi de iarna cu polei am dat, in interiorul unei galerii de arta, peste un tablou de Rembrandt.
 



Portretul unui musician anonim m-a facut sa ma opresc  si sa uit ce trebuia sa uit despre vechiul Rembrandt din mintea mea.

Pictura m-a frapat prin negrul profund, lucitor, al costumului care da aerul de enigma al scenei; gulerul alb, cu pliurile nenumarate, perfect randuite, care par sa continue, intr-o spuma alba, ascensiunea spre privirea personajului care, la randul sau, ne priveste.

Punctul focal al tabloului mi s-a parut a fi sulul de hartie care contine note muzicale – acolo e poate locul spre care privirea se intoarce, si ne face sa ne  intrebam: ce muzica ar putea fi schitata de aici incolo?

O partitura neterminata, la care revenim, cand toate cuvintele s-au sfarsit: o rama pentru secunde de infinit.




Articole din Arta Poezie

Arta Poezie

Cele mai cititie posturi in ultima luna