Timpul chiuvetei

Ah, iarna iar - anotimpul cel complicat.
Invelita toata in zapada si fara nici o tinta.

Poate ca e momentul sa mai frunzaresc cateva poezii din genul/increngatura  poemelor fluide si afabile.

Si care exact ar fi caracteristica acestor poeme?

Practic, poemase care se scriu din reflex, care stiu sa isi calculeze lungimea versurilor singure-singurele, stiu sa mai si ajusteze figuri de stil din cand in cand:  mici mecanisme poetice, pentru poezii ce n-au nevoie de note de subsol.

Ar putea fi urmatorea strofa din poezia Natura, care si-a spalat mainile in lapte (Nature,That Washed Her Hands in Milk) de  Sir Walter Raleigh un exemplu?

"Natura, care si-a spalat mainile in lapte
Si a uitat sa si le usuce
In loc de pamant a luat zapada si matase
Ca se le-ncerce un pic, la cererea iubirii."

Sau poate:

"In dimineata asta, numar binecuvantarile
zapezii marunte, teava care curge,
si care face din timpul chiuvetei,
strop dupa strop
un ticait
la fel de molcom ca cel al  ceasornicului
din bucataria veche."

- din Cantec 3 (Song 3) de Charles Olson

...sau daca nu,  poate incheierea poemului Noapte de iarna: Mount Royal  (Winter Night: Mount Royal) de Abraham Moses Klein:

" Ai fi zis ca stelele ascunse erau clopote
al caror sunet se strecura printre cumpenele zodiacului.
Ai fi zis
ca fulgii cadeau, in clinchetul scanteilor care ii uneau,
in plamadeala catorva dangate infundate,
- un zornait inecat in matase."

...sau poate nu?

_________________________________________________________

(Pentru cei care, ca si mine, detesta traducerile de poezie, originalul versurilor -->aici.)