marți, 10 aprilie 2012

Orbita de zapada



Cartea zapezii de Francois Jacqmin, tradusa in engleza de Philip Mosley (si finalista a Premiului de poezie Griffin in 2011) e o reusita literara de anvergura.

(Superlativele, ar fi de adaugat, nu fac dreptate nici pe de parte continutului acestei carti.)

Cititi Cartea zapezii daca va intereseaza poezia, arta poetica, literatura, filozofia, sau daca pur si simplu santeti in cautarea unei doze de creativitate in viata de zi cu zi. 

Editia de mai sus ne da o versiune bilingva: poeziile in franceza sant insotite de traducerea in engleza.

Prefata Traducatorului de Philip Mosley si Introducerea de Clive Scott sant cateva jaloane (si lecturi excelente in acelasi timp) care traseaza o traiectorie prin opera lui Jacqmin si ne furnizeaza  detalii in legatura cu temperamentul sau artistic.

Simplul act de a deschide cartea la intamplare echivaleaza cu a fi absorbit intr-un vartej de sens si  eleganta a culorii 'alb' - intr-o reverberatie de ganduri si vid si orice altceva ce mai incape intre ele:


"Nu exista nici padure nici contemplare 
a padurii
doar o distanta interioara agravata
de ramuri."

De unde oare provine frumusetea orbitoare a Cartii zapezii a lui Francois Jacqmin? 

Un posibil raspuns ar fi: din formatul de poeme de 10 randuri, fara titlu si din constructia metaforelor pe o formula de aforism.  Aforismele  devin la randul lor  o platforma pentru o serie de 'un-doi'-uri poetice:

"Ar fi oare o iertare prea aspru ravnita
aceasta perfecta
si inexpugnabila lipsa de urmari a sinelui?"

"Nu se vede nimc
decat albeata ce se sfarseste pe o lovitura de foarfeca 
in ochi.

Acum privirea 
se hraneste din propria-i pulpa."

Poemele lui Jacquemin pot fi citite ca un nesfarsit exordium al unui discurs poetic despre limitele sensului si nesiguranta frontierelor lui:

"Ceea ce intelegem
complica ceea ce e deja necorelat."

"Si infinitul musteste neliniste."

Acest dulce infinit si nelinistea lui alba, ne daruie, prin Cartea zapezii, o lectura memorabila.





3 comentarii:

  1. ”Acum privirea
    se hraneste din propria-i pulpa."

    Conștientizez, cumva, fără a simți nevoia cuvintelor.
    Fabulos!
    Mulțumiri, Irina!

    RăspundețiȘtergere
  2. Gina:

    Cartea aceasta de poezie ma entuziasmeaza de fiecare data cand ii deschid paginile si am deschis-o de foarte multe ori in ultima vreme. Voi continua cred in acelasi mod catva timp incoace.

    Imbratisari dintre zapazi de petale (imaginare deocamdata).

    RăspundețiȘtergere
  3. imi place cum suna..o sa o citesc si eu pt k am incredere in gusturile tale pt lectura!

    RăspundețiȘtergere

Articole din Arta Poezie

Arta Poezie

Cele mai cititie posturi in ultima luna