sâmbătă, 20 octombrie 2012

Vara indiana sau toamna traditionala?




Un context interesant despre vara indiana la Wikipedia, pe care, dat fiind ca articolul din Wikipedia nu are inca o traducere in limba romana, incerc  sa-l recapitulez in acest post: o perioada de caldura, cu temperaturi peste media normala  acompaniata de ceturi si timp uscat, dupa zile mai reci si inghet intre sfarsitul lui septembrie si noiembrie.
Originea acestei expresii nu e sigura, dar pare a-si avea obarsia pe continentul nord-american, cu o probabila aluzie la primii locuitori  ai acestor vaste intinderi.
Mie mi se pare ca expresia vara indiana retine ceva din nedumerirea surda si incantarea pe care o resimte cineva obisnuit cu ritmul toamnei europene traditionale – in cazul meu, toamnele din Romania – dupa ce incepe sa perceapa si sa descifreze ritmul  toamnei pe continental nord-american.
E o diferenta subtila: toamna e si aici un ritm cvasi-ordonat, cu o previzibila progresie spre frig si zile din in ce in ce mai scurte, cu ploi si aer rece.
Dar aici toamna e mai blanda si descinderea spre iarna  se face lent - o plutire aproape.
De la sfarsitul lui septembrie  la sfarsitul lui octombrie, zilele sant adesea insorite, intr-o joaca de lumini si frunze colorate, ca pe un invizibil si bizar platou temporal sub arcul verii care a disparut.

Nu o toamna europeana, ci o vara indiana, aparuta pe neasteptate printre  frunze de artar galbene si rosietice si raze de soare sticloase si fierbinti.
O astfel de zi am trait azi: devreme, pe drum in Peninsula Niagara, cativa kilometri i-am parcurs printr-o  ceata groasa sa o tai cu cutitul - o ceata ca o pilota de  puf, coborata in lumina difuza a  farurilor de automobil.

Cativa kilometri mai incolo, ceata, impinsa spre fundalul cerului, inspre Niagara, in risipire.
Si la pranz, cald si soare, care ne-a prins intr-o carapace de frunze si caldura: 20 de grade!

Fiecaruia vara lui indiana, sau toamna lui traditionala, dupa bunul lui plac.  
A mea, inca nedefinita, intre doua continente: un anotimp in miscare, atarnand la capatul unei cozi de dovleac.


2 comentarii:

  1. La mine este o dimineață de toamnă autentică, Irina!
    Galben și roșu, verde intim, rătăcit printre crengi, zboruri răzlețe, castane în coji despicate, după cine știe ce calcule.
    O toamnă , ca un fel de primăvară tandră a iernii!
    Alaltăieri, întorcându-mă de la Argeș, grație cumsecădeniei unui bun gospodar, am cules din curtea lui trei dovleci- pentru fiecare nepot câte unul. Sâmbăta viitoare, imediat după Sfântul Dumitru, îi duc la București.
    Să-i sculptăm împreună!
    Ți-am furat poemul!

    Cele mai frumoase gânduri! Gina

    RăspundețiȘtergere
  2. Draga Gina:

    Nu stiu daca mi-ai furat, cred mai bine zis mi-ai daruit poemul din comentariul tau.

    Ferice de cine, care ca si mine se simte fericit(a) cand il descopera.

    Imbratisari de la mine, de printre potecile toamnei.

    Cu drag,

    RăspundețiȘtergere

Articole din Arta Poezie

Arta Poezie

Cele mai cititie posturi in ultima luna