joi, 13 decembrie 2012

Hora prima


Si, pentru cei care incearca inca nu se simt inca in largul lor la inceputul iernii si tanjesc poate dupa un anotimp mai bland, un posibil remediu: o poezie.

Poezia e Hora prima (Prima ora) de René-François Sully Prudhomme (1839-1907), laureat al premiului Nobel pentru literatura.


                                                           
                                     Hora prima

                                                           de René-François Sully Prudhomme

Am salutat  zorii inainte de a ma trezi;
Imi colorau deja pleoapa greoaie
Si inca dormeam, dar rosietica lor dogoare
Mi-a vizitat gandurile traversate de somn.

Si-n timp ce zaceam imobil, semanand
Mortilor senini sculptati pe morminte de piatra
Sub fruntea-mi se iveau ganduri despre lumina
Si, fara sa deschid ochii, eram plin de soare.

Salutul pur si proaspat al pasarilor inspre aurora
De-abia perceput, imi ajungea in inima sonora
-          eram ca imbalsamat de un invizibil  liliac.

Dincolo de neant si departe de convulsiile lumii
Am cunoscut dulceata profunda
De a trai fara a dormi, de a trai fara a veghia.

 ________________________________________________________________

 Pentru versiunea in limba romana a acestui poem am folosit ca sursa website-ul: http://poesie.webnet.fr/lesgrandsclassiques/poemes/rene_francois_sully_prudhomme/hora_prima.html caruia doresc sa ii atribui creditul pentru poezia Hora prima. 
Creditul pentru fotografia autorului apartine Wikipediei.

Fișier:Sully-Prudhomme.jpg


luni, 3 decembrie 2012

Shakespeare si himere de poezie





Himerele, aflu, au rostul lor in evacuarea apei de ploaie de pe acoperisurile sau colturile cladirilor; in unele cazuri sant simple detalii arhitectonice ornamentale.

In mod similar, se poate argumenta ca in piesele lui William Shakespeare exista un soi de himere poetice, un fel de mecanisme de echilibrare, prin care tensiunea piesei e canalizata si modelata prin intermediul unui tip special de versuri. 

Poeme scurte fabricate dintr-un gen aparte de versuri actioneaza ca supape de siguranta si mecansime de evacuare de tip retoric in arhitectura dramatica a catorva dintre piesele lui Shakespeare. 

Pasajele de tip "himera" sant alcatuite din versuri ce pot fi caracterizate ca poezie fantastica - o poezie de o imaginatie extravaganta, intr-un hiper spatiu populat cu aparitii ciudate. 

Regina Mab din Romeo si Julieta e poate una dintre constructiile cele mai cunoscute ale pieselor shakespeariene:

"E moasa zanelor, de marimea
unei pietre de agata
pe inelarul unui  sfetnic"
.................................................................................................

"si biciul ei e-un os de greiere". 

 Pasajul de mai sus precede replicele lui Mercutio despre vise care

 "..se nasc doar din inchipuire vana;
Care e la fel de lipsita de substanta ca si aerul"

(Romeo si Julieta, Actul I, Scena IV).

Momentele in care sant intercalate pasaje de poezie fantastica corespund in piesa cu o incarcatura dramatica ce pare sa distruga balanta fragila a realitatii a scenei in curs de desfasurare.

 Realitatea e astfel abandonata in favoarea unor proiectii onirice, mai bine echipate poate sa faca tranzitia catre urmatoarele episoade spre care ne conduce autorul.

Poezia fantastica e omniprezenta in Macbeth,  in scenele in care apar cele trei vrajitoare si   Hecate. 

Iata un efect himera (un fragment de poezie fantastica) din Macbeth:

"Plec iar in aer; si noaptea asta o petrec
spre un sfarsit fatal si groaznic.
Multe sant de facut pana la pranz:
De coltul lunii atarna
Un val profund:
Il voi prinde pana sa ajunga la pamant,
Si ce-i distilat din vraji marunte,
Se va incinge in spirite facute,
Si prin puterea iluziei
Il vor atrage in inselaciune."
(Macbeth, Actul III, Scena IV).

Si in incheiera acestui post, o alta himera - poezie fantastica - din Furtuna - fredonata de sprintarul Ariel:

"Unde albina suge, sug si eu -
In potirul unei albastrele am sa zac;
Acolo haladuiesc cand bufnitele striga.
Pe spatele unui liliac negru voi zbura
La sfarsitul verii, voios,
Voios, voios, plin de voiosie voi trai acum
Sub florile ce incarca un ram." 

(Furtuna, Actul V. Scena I).

Articole din Arta Poezie

Arta Poezie

Cele mai cititie posturi in ultima luna