luni, 3 decembrie 2012

Shakespeare si himere de poezie





Himerele, aflu, au rostul lor in evacuarea apei de ploaie de pe acoperisurile sau colturile cladirilor; in unele cazuri sant simple detalii arhitectonice ornamentale.

In mod similar, se poate argumenta ca in piesele lui William Shakespeare exista un soi de himere poetice, un fel de mecanisme de echilibrare, prin care tensiunea piesei e canalizata si modelata prin intermediul unui tip special de versuri. 

Poeme scurte fabricate dintr-un gen aparte de versuri actioneaza ca supape de siguranta si mecansime de evacuare de tip retoric in arhitectura dramatica a catorva dintre piesele lui Shakespeare. 

Pasajele de tip "himera" sant alcatuite din versuri ce pot fi caracterizate ca poezie fantastica - o poezie de o imaginatie extravaganta, intr-un hiper spatiu populat cu aparitii ciudate. 

Regina Mab din Romeo si Julieta e poate una dintre constructiile cele mai cunoscute ale pieselor shakespeariene:

"E moasa zanelor, de marimea
unei pietre de agata
pe inelarul unui  sfetnic"
.................................................................................................

"si biciul ei e-un os de greiere". 

 Pasajul de mai sus precede replicele lui Mercutio despre vise care

 "..se nasc doar din inchipuire vana;
Care e la fel de lipsita de substanta ca si aerul"

(Romeo si Julieta, Actul I, Scena IV).

Momentele in care sant intercalate pasaje de poezie fantastica corespund in piesa cu o incarcatura dramatica ce pare sa distruga balanta fragila a realitatii a scenei in curs de desfasurare.

 Realitatea e astfel abandonata in favoarea unor proiectii onirice, mai bine echipate poate sa faca tranzitia catre urmatoarele episoade spre care ne conduce autorul.

Poezia fantastica e omniprezenta in Macbeth,  in scenele in care apar cele trei vrajitoare si   Hecate. 

Iata un efect himera (un fragment de poezie fantastica) din Macbeth:

"Plec iar in aer; si noaptea asta o petrec
spre un sfarsit fatal si groaznic.
Multe sant de facut pana la pranz:
De coltul lunii atarna
Un val profund:
Il voi prinde pana sa ajunga la pamant,
Si ce-i distilat din vraji marunte,
Se va incinge in spirite facute,
Si prin puterea iluziei
Il vor atrage in inselaciune."
(Macbeth, Actul III, Scena IV).

Si in incheiera acestui post, o alta himera - poezie fantastica - din Furtuna - fredonata de sprintarul Ariel:

"Unde albina suge, sug si eu -
In potirul unei albastrele am sa zac;
Acolo haladuiesc cand bufnitele striga.
Pe spatele unui liliac negru voi zbura
La sfarsitul verii, voios,
Voios, voios, plin de voiosie voi trai acum
Sub florile ce incarca un ram." 

(Furtuna, Actul V. Scena I).

10 comentarii:

  1. Ai revenit in forta. Ma bucur sa te am inapoi. Imaginatia e suflul existentei noastre!!

    Pupici

    RăspundețiȘtergere
  2. Te imbratisez, Madalina scumpa...sper ca luna decembrie sa iti aduca momente pline de dulceata in apropierea sarbatorilor!

    Pe curand.

    RăspundețiȘtergere
  3. Suna mai interesant Gargoyles decat himere :) dar oricum frumos prezentata expresia/ideea in ambele parti :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Stefan Liviu!

      Incerc sa pledez cauza poeziei fantastice ca un fel de interludiu special in piesele shakespeariene... care e probabil o cauza perdanta. Sursa oricarei intorsaturi de fraza lirica, e desigur bunul plac al autorului.

      Multumesc de vizita. Te-am adaugat la link-urile mele

      Ștergere
  4. Provocatoare temă propui, Irina! Am citit cu mare plăcere!
    Dacă ai vreme, poți găsi ceva interesant și aici-
    http://i-love-iasi.blogspot.ro/2012/09/expozitie-sculptura-lucian-smau-himere.html

    http://www.fara-secrete.ro/himerele-o-rasa-de-reptile-disparuta-de-mii-de-ani/

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna Gina!

      Da, sculpturile lui Lucian Smau imi plac foarte mult.
      Si articolasul notat e interesant.

      Himera sau cosmar? Inchipuire sau realitate?

      Cine sa desurce oare complicatiile acestor plasmuiri?

      Numai bine,

      Irina

      Ștergere
    2. Dragă Irina,
      Tocmai am venit de la concertul Filarmonicii noastre.
      O seară superbă!
      Beethoven. La pian, o tânără din țara ta,Coral Solomon, studentă la Cleveland Institute of Music/Cleveland.
      A fost absolut extraordinară!!
      A interpretat„Imperialul„ cu atâta suflet, cu atâta pasiune, că a ridicat sala în picioare.
      Am făcut fotografii. Poate ți le trimit pe mail, dacă vrei,pentru că, nu știu din ce motiv, pe blogul meu nu mai am acces cu poze.
      Am primit cel mai frumos cadou de la Moș Nicolae!
      Un buchet de gânduri bune pentru tine!

      Ștergere
    3. Draga Gina:

      Iti multumesc pentru acest mesaj care m-a bucurat in mod deosebit.

      Am avut si eu ocazia/privilegiul sa o cunosc pe Coral Solomon si sa fiu la randul meu entuziasmata de talentul si personalitatea ei.


      Numai bine si pe curand.





      Ștergere
    4. Dragă Irina,
      Am trecut să te salut și să-ți las gândul unui mare scriitor- mi se pare potrivit cu ceea ce am făcut noi astăzi „ Imaginația înseamnă profunzime.Niciuna dintre facultățile spiritului nostru nu pătrunde și nu sapă mai adânc decât imaginația. Dacă le-ar dat ochilor noștri adevărați să vadă în conștiința altuia, am judeca mai sigur pe cineva după ceea ce visează decât după ceea ce gândește.
      Himerele ni se aseamănă mai mult decât orice.
      Fiecare visează necunoscutul și imposibilul în felul său.” Victor Hugo

      Gânduri bune!

      Ștergere
    5. Draga Gina:

      Multumesc de popas si randurile tale.
      Imaginatia, desigur si euforia delicata a gandurilor si a sperantei sant elemente pe care nu ni le poate rapi nimeni.
      Si imaginatia trage dupa sine, pe o sanie invizibila, fulgii de zapada in clinchetele sarbatorilor care se apropie.

      Iti doresc numai zambete in pregatirea acestor sarbatori!

      Pe curand,

      Irina

      Ștergere

Articole din Arta Poezie

Arta Poezie

Cele mai cititie posturi in ultima luna