sâmbătă, 19 ianuarie 2013

Arta romanului: Jean-Pierre Milovanoff

Jean-Pierre Milovanoff e un romanicer, poet si dramaturg francez contemporan, recipient a mai multor premii literare importante.

 Cartile sale au fost traduse in numeroase limbi, dar inca nu - se pare - in limba romana.

Nascut in 1980 la Nîmes, in Franta, Jean-Pierre Milovanoff e un autor prolific; proza sa se inscrie, plina de eleganta, in noul val de romane franceze  al caror autori ne poarta in intrigante directii in literatura: Muriel Barbery, Nicolas Fargues, Annie Ernaux si David Foenkinos.


Cel mai recent roman al lui Jean-Pierre Milovanoff -  "Iarna unui egoist si primavara care a urmat"  (LʻHiver dʻun égoïste et le printemps qui suivit - Grasset, 2012)  - ne dezvaluie cateva din tehnicile literare favorite ale autorului: 
  • personaje care, asemenea portelanului vechi, sant adesea 'ciobite la margini' si ale caror imperfectiuni constituie liantul naratiunii
  • capitole de roman scurte si temperate 
  • geografii ale unor arii locale/restranse descrise cu precizie de desenator - peisaje inspirate poate din copilaria si adolescenta scriitorului.
Misha Miriaki, protagonistul romanului "Iarna unui egoist si primavara care a urmat" se intoarce in provincia natala, Languedoc, dupa ce a petrecut multi ani in Japonia.

Monologul sau literar, sobru si hilar, ne poarta prin povestea 'reaclimatizarii' sale in Franta, intr-o maniera plina de verva si ironie discreta. 


S-ar putea crede ca turul de forta din "Iarna unui egoist si primavara care a urmat" e descrierea pluri-dimensionala si obsedanta a imprejurimilor orasului Montpellier:

"Ajunsesem aproape de farul din Bélugue, care a incetat sa functioneze in anii saizeci.
Vantul adunase cantitati enorme de nisip langa baza sa.
Alte dune crescusera, incet-incet la scurta distanta de cladire.
Caracasa unui pescarus era dovada unei lupte acerbe pierduta in fata unui pradator flamand-  o pisica salbaticita sau poate o vulpe.
Invingatorul lasase in urma doar un ghem de pene, ghearele si ciocul galben al pasarii.
Am facut cale intoarsa si ne-am indreptat spre oras urmand linia tarmului."

Ultima pagina din roman e un poem a carui strofa finala ar putea fi tradusa ca:

" Noaptea cade peste noi, in mod inexorabil.
Soarele e ca un bou in grajdul sau.
Mainele noastre copilaroase se cauta sub masa instelata
Unde moartea cerne fire de nisip."


 (Credit pentru fotografia copertei:
cu mutumiri).

Postul de mai sus e pentru Cella, cu care impart o afinitate pentru bloggerit si anotimpuri egoiste.

Blogurile Cellei:

http://bloglenesrau.wordpress.com/

http://blogulucella.blogspot.ca/ 

http://cella-blogoblomovian.blogspot.ca/
 
 
 

Un comentariu:

  1. Salut!
    Ai un blog interesant. Te astept pe la mine http://filmandotherstories.blogspot.se/.
    Un an nou fericit iti doresc!

    RăspundețiȘtergere

Articole din Arta Poezie

Arta Poezie

Cele mai cititie posturi in ultima luna