duminică, 2 aprilie 2017

Doua zile in Mexico City





Palma calatorului/Parabola miscarii, de Octavio Paz,  e o poezie scurta (gen caligrama), publicata in 1968. Cateva randuri din ea (litere de tipar) vin cam asa:


DE UNDE VII?
....
   UNDE MA DUC?
                                                        DE UNDE VIN, TU UNDE TE DUCI?
etc. 

Destul ca sa ne facem o idee. 

Intrebari interesante care ar putea sa ti se iveasca in minte, de pilda, cand avionul in care calatoresti e aproape de aterizare. 

Dar nu, nici o poezie de Octavio Paz nu imi era aproape la coborarea spre Mexico City. 

Lipita de scaun, la granita dintre fascinatie si teama, incerc sa descifrez ceva ce nu am vazut niciodata.

E un nor, acel ceva care a aparut in fereastra avionului?

O fantezie in linii pictate de nori cumulonimbus? 

Sau e poate altceva,  ceva amenintator si teluric...

Un vulcan gigantic, schitat in linii alburii, acopera toata distanta dintre cer si pamant, strivind orice dimensiune sub soare.

Popocatepetl




Popocatepetl - Credit and copyright: Photo By PopoAmeca2.JPG: AlejandroLinaresGarciaderivative work: Ricraider (talk)by ricraider - PopoAmeca2.JPG, CC BY-SA 3.0, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=14191319

Numele vulcanului  imi revine in mod spontan pe buze, din orele de geografie.

Enormitatea brutala a muntelui (5.426 m inaltime) va trebui sa o reconciliez candva, mai tarziu, cu manuale scolare ale copilariei si adolescentei mele. 

Iata deci introducerea mea in Mexico City.





Ajunsa la sol, realizez ca pentru urmatoarele cateva zile, si de cand ma aflu aici in proximitatea lui Popocatepetl, nu sant  decat o alta prada pentru zeii azteci. 

Carne de tun (avant-la-lettre, cum ar veni) in fata lor.

Colorat si plin de imaginatie - iata cum imi apare orasul, in viteza, din fereastra masinii:








Majoritatea timpului l-am petrecut in Santa Fe,  o parte a orasului plina de cladiri noi, sclipitoare in soarele asfintitului, nu departe de Avenida de los Poetas (strada poetilor).










"Fosnitul ultimelor scantei
in iarba: insecte incapatanate.
Peste pajistile galbui
pasii de sticla ai toamnei.

O intalnire neasteptata in reflectii,
- o pasare efemera
intra in frunzisul acestor scrieri."

(Octavio Paz - Maculator de umbre)







Tin deschisa si intinsa palma mea de calator.

Ma pregatesc de plecarea din Mexico City.







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Articole din Arta Poezie

Arta Poezie

Cele mai cititie posturi in ultima luna